„Noul șerif“ de pe Wall Street a fost un apărător îndârjit al băncilor implicate în criza financiară

"Noul șerif" de pe Wall Street, procuroarea Mary Jo White, nominalizată de Barack Obama la conducerea comisiei de reglementare a piețelor de capital din SUA, este lăudată de președintele american pentru duritatea arătată față de capii Mafiei și teroriști. Dar în spatele "decorațiilor" primite ca procuror se ascund ani mulți în care Jo White a apărat, contra cost, cele mai mari bănci de pe Wall Street, scrie The New York Times.

"N-ai vrea să te pui cu Mary Jo", astfel a caracterizat-o Obama pe protejata lui. Printre altele, Mary Jo a fost pro­curoare în procesul teroriștilor care au stat în spatele atentatului de la Wall Trade Center din 1993 și al liderului mafiot John Gotti. De aceea nominalizarea ei ar trebui să semnalizeze că agenția de reglementare a piețelor de capital Securities and Exchange Commission (SEC) va deveni mai severă cu Wall Street-ul. CBS a numit-o pe Mary Jo "noul șerif de pe Wall Street". The Wall Street Journal a scris că fosta procuroare va aduce "o fațadă mai dură unei agenții încă pătată de greșelile făcute în ajunul crizei financiare". Jurnaliștii de la The New York Times au scris că numirea ei reprezintă "o nouă încercare de a găsi vinovați pe Wall Street".

Dar White și-a petrecut ultima decadă apărând cu hotărâre - dar percepând onorariu cu ora - cele mai mari bănci americane ca partener al firmei de avo­catură Debevoise & Plimpton. Remu­nerația medie la această casă de avocatură era de 2,1 milioane de dolari pe an. Însă White nu era un avocat mediocru și primea, probabli, cel puțin de două ori mai mult. Soțul ei John W. White este avocat partener la Cravath, Swaine & Moore, iar printre clienții lui se numără JPMorgan Chase, Credit Suisse și UBS. Un avocat mediocru care lucrează pentru Cravath câștigă 3,1 milioane de dolari pe an, dar nici domnul White nu este un avocat mediu. Și el are legături cu SEC. Domnul White a plecat de la firma de avocatură în 2006 pentru a deveni șeful diviziei cor­porate a agenției, pe care a părăsit-o în 2008, la o lună după celebrele bailout-uri bancare de pe Wall Street, pentru a se reîntoarce la Cravath.

Cazurile care pătează

Mary Jo a fost avocată pentru JPMorgan în multe dintre cazurile privind legăturile băncii cu criza care a zdruncinat sistemul financiar mondial. Ea l-a apărat pe Kenneth D. Lewis, fostul director executiv al Bank of America, ținându-l departe de probleme când procurorul general al statului New York l-a acuzat că a înșelat investitorii deoarece a tăinuit pierderile înregistrate de Merrill Lynch înainte de finalizarea achiziției acestei bănci de către Bank of America.

"Unii au căutat vinovați pentru orice aspect al crizei financiare, chiar și acolo unde nu există dovezi că s-au făcut greșeli", a scris doamna White într-un document depus la o instanță de judecată în apărarea lui Lewis. Aceste afirmații au devenit un refren folosit adesea de Mary Jo în apărarea clienților ei care au legături cu criza financiară.

De asemenea, senatorul republican Bill Frist a fost apărat cu succes de doamna White într-o anchetă a SEC și a Departamentului de Justiție în care s-a cercetat dacă politicianul a fost implicat într-un caz de insider trading cu acțiuni ale unui lanț de spitale. Avocata a convins autoritățile să renunțe la investigație.

Doamna a White a lucrat și cu grupul industrial german Siemens când acesta a pledat vinovat la acuzații de dare de mită. Siemens a plătit în acest caz o amendă de 1,6 miliarde de dolari.

Cazurile problematice în care Mary Jo White a fost apărător:

JPMorgan, în legătură cu implicațiile băncii în criza financiară;

Kenneth D. Lewis, fost directorul al Bank of America, legat de preluarea Merrill Lynch, o bancă în pragul colapsului;

Senatorul Bill Frist, implicat într.un caz de insider trading;

Siemens, acuzat de dare de mită;

Morgan Stanley, într-un caz de insider trading.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru