România este cel mai bun client al FMI, de la care primește bani și îndrumare încă de dinainte de 1989, însă este printre cele mai sărace state din UE

Fondul Monetar Internațional a intervenit după căderea Zidului Berlinului în Europa de Est pentru a finanța tranziția țărilor din regiune de la economii de co­mandă la economii de piață.

România, Polonia, Ungaria și Bulgaria, toate au încheiat acorduri cu Fondul de la Washington, iar la aproape un sfert de secol de la căderea regimurilor comuniste din pluton s-au detașat Polonia și Ungaria. Dacă în trecut condițiile impuse de FMI erau sino­nime cu tăierile de cheltuieli, austeritatea și obiectivele stricte, acum acesta și-a creat imaginea de instituție care propovăduiește creșterea. Să fi venit prea târziu schimbarea pentru România - care a tras cei mai mulți bani de la FMI - și Bulgaria, țările care au rămas cele mai sărace din UE?

În cazul Poloniei, un stat protejat de investițiile venite de la vecinii germani și în care guvernul și-a păstrat controlul în sectoarele strategice, cele mai multe acorduri au fost preventive, banii nefiind trași. Această economie este singura din UE care nu a intrat în recesiune în timpul și după criza economică și financiară mondială.

În Ungaria, guvernul vrea mână liberă în gestionarea economiei și din această cauză a intrat de multe ori în conflict cu FMI. Guvernul de la Budapesta vrea ca după ce plătește datoriile țării către FMI să se concentreze pe creșterea economiei, scrie Politics.hu. Ungaria este cea mai bogată țară dintre vecinii României, în funcție de PIB per capita, dar cu toate acestea economia merge împiedicat.

Programele FMI sunt controversate. Guvernele care încheie acorduri cu instituția internațională susțin că fac acest lucru pentru a-i fi mai bine țării respective și că aceia care se opun nu sunt informați sau o fac cu rea intenție, scriu profesorii Adam Przeworsky și James Raymond de la universitățile New York și Yale într-un studiu intitulat „Efectele programelor FMI asupra creșterii economice“. În rândul specialiștilor părerile sunt împărțite privind efectele programelor de asistență. Însă grevele generale, protestele stra­da­le și turbulențele sociale chiar mai vio­lente duc la concluzia că programele FMI mobi­li­zează rezistența populară, se arată în studiul citat.

În Bulgaria, stat dat ca exemplu de disciplină bugetară, frustrările produse de austeritate, de sărăcie, corupție și de facturile prea mari la utilități au dus în primăvara la căderea guvernului.

FMI recomandă mai multă stimulare după prea multă ajustare

În fața acestor provocări, la care s-au adăugat încetinirea economiei poloneze, FMI a recomandat în mai politici de stimulare pentru cea mai mare parte a Europei Centrale, notează The Wall Street Journal.

Printre altele, acum FMI cere Bulgariei să reducă birocrația, să combată corupția și să îmbunătățească eficiența sectorului ener­getic. În Ungaria, ca să compenseze banii pierduți după ce a rupt relațiile cu FMI, guvernul premierului Orban a introdus mai mult de 20 de taxe noi, suprataxate fiind mai ales sectoarele dominate de jucători străini. Băncile se plâng acum că în Ungaria trebuie să plătească cele mai mari impozite, pe când Orban le acuză că nu ajută cu creditare relansarea economică.

Pentru a reduce deficitul bugetar, guvernul de la Budapesta a naționalizat sistemul privat de pensii, ceea ce nu a fost pe placul Bruxellesului.

Sistemul privat de pensii este criticat și în Polonia, unde guvernul susține că din cauza acestuia datoriile țării sunt mai mari. Varșovia ia, de asemenea, în calcul o naționalizare mascată a sistemului privat de pensii.

Finanțarea asigurată de FMI econo­miilor în tranziție a atins două vârfuri, unul la începutul anilor 1990, în primele stadii ale tranziției, urmat de relaxare până în 2007, când piețele de finanțare au înghețat, atât pentru companii, cât și pentru state, potrivit unui studiu al lui Jiri Jonas, fost consilier al ministerului de finanțe al Cehoslovaciei și economist la FMI.

Criza financiară a adus o creștere substanțială a creditelor de la FMI pentru economiile în tranziție, iar al doilea vârf a fost atins în 2009. În acel an finanțarea pusă la dispoziția țărilor în tranziție a ajuns la aproape jumătate din cea totală, deși în acorduri de asistență erau implicate doar trei state, România, Ungaria și Letonia.

România a fost asistată de trei ori de FMI înainte de 1989

FMI a asigurat asistență financiară în Europa Centrală și de Est și înainte de 1989. Programele Ungariei din 1982, 1984 și 1988 au fost special proiectate pentru a ajuta țara să facă față șocurilor externe venite sub forma unor crize ale datoriilor și pro­blemelor de lichiditate, în condițiile în care băncile nu voiau să prelungească împru­muturile. Un atu în favoarea Ungariei au fost reformele deja luate: unificarea cursului de schimb, devalorizarea monedei naționale și ajustarea balanței de plăți.

A doua țară asistată de FMI a fost România, în 1975, 1977 și 1981. România se confrunta atunci cu probleme legate de balanța de plăți cauzate de dezastre naturale (inundațiile din 1975 și cutremurul din 1977) și de șocul petrolier din 1981.

Programele din primii ani de tranziție aveau trăsături comune precum un management strict pentru a preveni ca majorările excepționale ale prețurilor să-și pună permanent amprența asupra inflației, reducerea aparatului de stat (prin privatizări și micșorarea cheltuielilor uneori cu până la 20% din PIB într-un singur an) pentru impulsionarea dezvoltării sectorului privat, liberalizarea prețurilor și a piețelor. Programele aveau și recomandări specifice, precum politici diferite privind cursul de schimb valutar, abordarea privatizărilor și datoriilor.

Programele de la sfârșitul anilor 2000 s-au concentrat pe provocări foarte diferite față de cele din anii 1990. Acum țările erau deschise fluxurilor de capital, investitorilor străini și aveau legături comerciale și financiare puternice cu UE. Între timp au apărut vulnerabilități precum creșterea rapidă a creditului, dezechilibrele privind moneda în care s-au făcut creditele și creșterea deficitelor de cont curent. Programele din această perioadă au și ele trăsături comune – eforturile de a consolida încrederea investitorilor, înăsprirea politicilor fiscale, asigurarea că băncile au suficient capital și că țările au acces la piețele de finanțare externe. În această perioadă FMI a introdus un nou instrument financiar, linia de credit flexibilă, folosită doar de Polonia.

Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 16.07.2013

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru