Laurențiu Baciu, proprietarul Romagria, o fermă cu afaceri de 1,2 milioane de euro anul trecut și președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), spune că investitorii străini sunt în continuare interesați de achiziții de terenuri pe piața locală și susține în același timp că a fost contactat în acest sens de reprezentanții mai multor amabasade străine de la București.„Ajung la mine pentru că știu că sunt președintele LAPAR și stiu ce se întâmplă într-o parte sau alta. Am stat de vorbă cu reprezentanții ambasadelor din Israel, Egipt, Qatar și a Italiei. La Ministerul Agriculturii nu s-a mai discutat nimic, am avut o întâlnire, dar nu am ajuns la o concluzie, există un proiect de act normativ, dar este făcut pe genunchi“, spune fermierul care deține o fermă de 1.000 de hectare în județul Bacău.
Cu cinci luni înainte de momentul în care România va liberaliza piața funciară agricolă, iar persoanele fizice străine vor putea cumpăra la liber teren, Ministerul Agriculturii nu a pus în aplicare nicio măsură concretă pentru a frâna „setea“ de teren agricol a investitorilor din străinătate. Totuși, nici în primii șapte ani de așa-zisă interdicție autoritățile nu au limitat achizițiile. Orice investitor a putut prelua terenuri arabile românești prin intermediul unei companii înregistrate local. Astfel, a fost făcut grosul achizițiilor, estimate la 800.000-1 milion de hectare, adică 7%-8% din totalul suprafețelor agricole.
În acest context, România se află pe primul loc între țările din Europa și pe locul zece în lume în funcție de procentul de teren agricol controlat de companiile cu capital străin, potrivit unui raport al GRAIN, o organizație neguvernamentală care luptă pentru drepturile micilor fermieri.
Cei mai mari investitori străini în terenurile agricole pe plan local prin achiziții și contracte de arendă sau concensiune pe termen lung sunt libanezii din grupul Maria (43.000 ha), fondul de investiții olandez Rabo Farm (20.000-25.000 ha), Prio Foods (25.000 ha) englezii de la Spearhead International (18.000 ha) sau Germanagrar (8.000 ha). Printre ultimii care și-au anunțat intenția de a face pasul în agricultura locală este milionarul britanic James Townshned, care se află la conducerea companiei Velcourt. El a intrat într-un joint-venture cu Mintridge International, un alt grup britanic, și a anunțat anterior că pregătește preluări de 14 milioane de euro.
Până acum vânzarea la liber a terenurilor agricole către străini a fost un subiect care a stârnit reacții atât în rândul fermierilor, cât și în birourile de la Ministerul Agriculturii. În timp ce oficialii din minister au anunțat că au puține pârghii pentru a limita acest flux investițional, fermierii români s-au plâns, argumentând că achizițiile sunt făcute concertat și că achizitorii sunt susținuți prin intermediul dobânzilor preferențiale.
Singurii pași făcuți de oficialii de la Agricultură pentru a frâna achizițiile străinilor s-au limitat la stadiul de declarații publice iar, cu cinci luni înainte de termenul limită, măsurile concrete întârzie să fie puse în aplicare.
Singurele scenarii anunțate au fost cele de a transforma Agenția Domeniilor Statului într-un jucător pe piața funciară, cerința studiilor de specialitate sau imposibilitatea de revânzare pe un termen de zece ani.
O soluție clară în acest sens nu este furnizată nici de Raportul Prezidențial pentru Agricultură, lansat recent și pe baza căruia ar trebui să fie construite politicile agricole în următoarele două decenii.
Documentul se mulțumește să prezinte general situația și să menționeze că „eficiența restricției de achiziție a terenurilor agricole de către străini se poate aprecia că restricția a fost una slabă, ea neîmpiedicându-i aproape deloc pe străinii dornici să-și deschidă o afacere în domeniul agriculturii în România să achiziționeze terenuri“.
În tot acest timp, în birourile agro-investitorilor globali, România rămâne o adevărată țintă marcată pe hartă având în vedere poziția strategică la Marea Neagră, producția de 15-20 de milioane de tone de cereale an de an, una dintre primele zece suprafețe agricole din UE, dar și subevaluarea valorii terenurilor în comparație cu cele din vestul Europei.
Un raport al Savills, o companie britanică de consultanță imobiliară, arată că terenurile arabile de pe piața locală sunt printre cele mai ieftine din regiune și de cinci-șase ori mai ieftine decât în Irlanda, Danemarca sau Marea Britanie.
Savills evaluează un hectar local la o medie de 5.000 de dolari (3.800 euro) iar aceeași suprafață din Marea Britanie la 22.000 de dolari (16.700 euro).
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 22.07.2013
0 comments :
Trimiteți un comentariu