Președintele Traian Băsescu a declarat ieri la Fundulea, la un eveniment public organizat de compania Procera, deținută de familia fostului ministru al agriculturii Stelian Fuia, că guvernul tolerează dominanța traderilor de materii prime agricole.„Sunt 4-5 mari firme străine care domină piața achizițiilor de cereale. Acest lucru ar trebui cercetat de Consiliul Concurenței pentru că diferențele între prețurile de achiziție sunt foarte mici, de un euro la tona de grâu. Oare această cartelizare nu ar trebui observată și de guvern și de Consiliul Concurenței?“, a spus Băsescu, citat de Mediafax.
Primii cinci traderi multinaționali prezenți în Români au făcut anul trecut împreună afaceri de 1,5 mld. euro, sumă echivalentă cu 30% din totalul producției de cereale.
Astfel, liderul pieței este Cargill (462 mil. euro), urmat de Alfred Toepfer (424 mil. euro), Glencore (250 mil. euro - rulaje estimate), Ameropa Grains (198 mil. euro) și Bunge (131 mil. euro).
Tensiunile din piața cerealelor în debutul noului sezon început în urmă cu două luni au fost aduse în lumină de Ziarul Financiar, care a semnalat încă din „preambulul“ campaniei tendința de scădere accelerată a prețurilor pe fondul recoltelor mari atât în regiune cât și în economia mondială dar și că traderii au o campanie agresivă de vânzări la export.
Reacțiile negative ale fermierilor la adresa traderilor vin și pe fondul diferențelor de structură dintre cele două piețe.
În timp ce producția agricolă industrială este împărțită între câteva zeci de mii de firme, comerțul și exportul de cereale se află în curtea unui club restrâns de companii.
Mai mult, Bunge, Alfred C. Toepfer și Ameropa Grains au reușit pe parcursul lunii iulie și în primele zile din august să semneze contracte de export în Egipt pentru 540.000 de tone de grâu, adică 7% din recoltă.
Prețurile de export obținute de cele trei companii nu au coborât sub 188 euro/tonă pentru marfa livrată în porturile țării nord-africane.
În același interval, prețurile de la poarta fermelor din România au fost de aproximativ 150 de euro/tonă.
Totuși, marja traderilor este mult sub diferența dintre prețul de achiziție și cel de vânzare în condițiile în care 10 euro/tonă reprezintă navlul, iar alți 10-12 euro/tonă acoperă transportul până în port și condiționarea mărfii.
Prețul grâului la poarta fermei este în prezent cu 25% sub cel din aceeași perioadă a anului trecut, însă micșorarea cotațiilor în perioada imediată după recoltă este considerat un eveniment tipic în anii cu recolte bogate în condițiile în care piața este inundată de marfă, iar fermierii fără depozite și cu credite scadente sunt în căutare de lichidități.
„Anul trecut am avut un an agricol destul de prost, iar anul acesta, cu o producție foarte mare la grâu, secară, orz, agricultorii vor încasa, urmare a lipsei certificatelor de depozit, cel mult cât au încasat anul trecut, într-un an foarte prost. Deci mi se pare strigător la cer. Ar fi fost cu totul altă capacitate de negociere a producătorilor agricoli români dacă guvernul nu ar fi desființat certificatele de depozit“, a spus Băsescu.
În replică, premierul Victor Ponta a reacționat în cursul zilei declarând că președintele „pune pile“ permanent pentru sponsorii săi baroni din agricultură.
„Noi ne gândim la toți agricultorii din România, nu la ăia 3-4 care îi sponsorizează campania președintelui“, potrivit Mediafax.
Lipsa certificatelor de depozit a dus în jos prețurile?
Președintele Băsescu a mai afirmat că imposibilitatea fermierilor de a garanta cu marfa prin intermediul așa-numitelor certificate de depozit este unul dintre motivele pentru care fermierii nu au avut putere de negociere în fața comercianților agricoli.
„Neasigurând la fondul de garantare resursele necesare pentru certificatele de depozit, guvernul i-a lăsat pe producătorii agricoli români dezarmați în fața achizitorilor.“
Sistemul certificatelor de depozit reprezintă o metodă introdusă în 2009 prin intermediul căreia agricultorii aveau posibilitatea de a obține de la bancă 80% din contravaloarea în bani a producției de cereale depozitate într-un spațiu autorizat și licențiat de Ministerul Agriculturii.
Pe baza cantităților de cereale depuse, fermierul primea certificatul de depozit cu o evaluare în bani ce era garantată de Fondul de Garantare a Creditului Agricol, iar pe baza acestui document putea primi o finanțare bancară.
Acest mecanism avea rolul de a oferi o soluție pentru problemele de lichiditate pe care fermierii le acuză an de an în perioada de după recoltare și de a conecta comerțul cu cereale la sistemul bancar atât ca pârghie de fiscalizare, cât și pentru a deschide ușile băncilor în fața jucătorilor din agricultură.
Utilizarea certificatelor de depozit a fost suspendată însă în luna aprilie a acestui an de către Ministerul Agriculturii.
Una dintre motivațiile din spatele deciziei au fost fraudele apărute în piață, a declarat pentru ZF Daniel Botănoiu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii.
„Certificatele de depozit au fost suspendate, nu eliminate, pentru a modifica legea. Au fost depozite care au ținut marfa în siloz, după care aceasta a dispărut. Banca s-a îndreptat către Fondul de Garantare a Creditului Rural pentru a obține despăgubirile, iar Fondul a venit la rândul său către noi, către Ministerul Agriculturii.“
În ultimii patru ani, în perioada în care sistemul certificatelor de depozit a funcționat, au fost emise certificate pentru 1,6 milioane de tone de cereale, ceea ce înseamnă 2% din producția aferentă aceleași perioade.
„Legea în forma trecută era o aberație. Nu spun că nu este nevoie de certificate de depozit, ci de o altă formă a legii, pentru că utilizarea certificatelor este foarte bună.“
În consecință, Ministerul Agriculturii ar urma să reformuleze legea până la sfârșitul lunii septembrie astfel încât să poată obține certificate de depozit și practic să poată garanta cu marfa și fermierii care dețin spații de depozitare, iar depozitele ce pot folosi acest sistem urmează să fie supuse unor noi programe de auditare, licențiere dar și inspecțiilor.
Totul pleacă din lipsa de responsabilizare a agrocompaniilor, spune un mare fermier
Evaziunea fiscală, lipsa de disciplină comercială și dezechilibrele apărute în piața producției și comerțului cu cereale apar din cauza lipsei de reglementare, a spus Mihai Anghel, antreprenorul care a fondat Cerealcom Dolj, o afacere cu rulaje de peste 100 milioane de euro anual din producția și comerțul de materii prime agricole.
„Depozitarii sunt băncile fermierilor, iar ca și în cazul băncilor tradiționale care depun sume de bani garanție la Banca Națională pentru a obține licența de funcționare, așa ar trebui să facă și aceștia. Dacă un depozitar este prins că a fraudat, rămâne și fără licență, și fără banii depuși ca garanție.“
El a mai adăugat că fraudele apărute în trecut în utilizarea sistemului de certificate de depozit au apărut pentru că depozitarii nu au fost obligați prin legislație să treacă prin „filtre“ și să acționeze la nivel local, regional, național sau internațional.
„Comerț cu cereale poate face acum oricine, introducerea unei obligativități de a face comerț doar prin intermediul depozitelor licențiate ar face ordine în piață, ai ști în orice moment câtă marfă este în silozuri, cât s-a vândut, unde și cine a produs-o. Am avea întregul drum al grâului din lan până în farfurie.“
Un sistem similar de monitorizare și control este utilizat în Statele Unite, unde United States Department of agriculture, instituție similară unui minister al agriculturii, dă publicității periodic un raport cu totalul producției estimate, al stocurilor, importurilor și importurilor.
Un astfel de instrument de control nu a fost niciodată pus în aplicare în România în ultimii 20 de ani și în prezent nu există o monitorizare în timp real a balanței cerealelor.
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 22.08.2013.
0 comments :
Trimiteți un comentariu