Doar și faptul că cifrele evoluției economiei la nivel macro sunt cu plus în față ar trebui să fie un bun prilej pentru mediul de business să comande o șampanie. Avem creștere economică, dar unde se vede? Fiecare om de afaceri își întreabă de câteva ori pe zi contabila ce bani au intrat în cont ca să vadă dacă vreun client i-a mai plătit o factură pentru ca el, la rândul lui, să plătească mai departe. Dacă cineva îți plătește la 120 de zile și ești sigur că îți plătește „îi dai tu de băut“. Termenele de plată a facturilor depășesc cu mult 120 de zile, iar încasarea unor bani chiar după 365 de zile, adică după un an, nu mai este ceva ieșit din comun. Blocajul financiar și întârzierile la plată, care arată mult mai bine cum merge economia în realitate, nu scad, ci dimpotrivă, asta în condițiile în care creșterea economică din trimestrul doi a fost de 0,3% față de trimestrul întâi și de 1,3% față de trimestrul doi din 2012. La semestru avem o creștere economică de 1,7% față de perioada similară a anului trecut. Față de primul trimestru creșterea economică anuală a mai încetinit.Dar în piață sentimentul oamenilor de afaceri, care se transmite imediat și către salariați, este destul de prost, iar în ciuda faptului că previziunile pe tot anul indică la nivel macro un plus de 2%, nu face pe nimeni să fie mai încrezător. Creșterea exporturilor nu lasă în urmă prea mulți bani de cheltuit în economia românească, cei mai mulți bani plecând afară. Industria este pe plus, dar nu oferă prea multe creșteri salariale și nimeni nu riscă să plece în altă parte în aceste vremuri. Agricultura va avea un plus remarcabil în trimestrul trei și patru, care ar putea duce creșterea economică pe ansamblu spre 2,5-3%, spun analiștii. Dar nici acest plus din agricultură nu lasă prea mulți bani în urmă, nici bugetului de stat, având în vedere fiscalizarea redusă, și nici consumului. Investițiile statului în economie sunt pe minus pentru că nu are de unde să pună bani, iar investițiile străine sunt mai proaste chiar decât anul trecut, când lumea fugea de România. În aceste condiții, fără oxigen, atât la nivelul companiilor, cât și la nivelul salariaților, având în vedere că în termeni reali veniturile acestora sunt iar pe minus, consumul scade, ceea ce afectează cel mai mult mediul de afaceri intern. După cinci ani de criză, în septembrie aniversându-se cincinalul de la căderea Lehman Brothers, afacerile sunt întinse la maxim și nu primesc nicio gură de oxigen.
Se va bate multă monedă pe anul agricol bun, care se va vedea în datele macro, dar dacă celelalte componente nu își revin- consumul, construcțiile, investițiile străine și ale statului, finanțările - sau dacă celelalte își pierd suflul - cum ar fi exporturile sau industria -, firele mediului de afaceri intern se vor rupe. Nici chiar o mită de 10% dintr-un contract ( cazul Aurel Pană, directorul adjunct de la APIA - Agenția de Plăți din Agricultură, care se spune că ceruse 10% dintr-un contract de 16 milioane de euro de livrare de ulei comestibil pentru oamenii nevoiași în cadrul unui proiect european) nu va mai ajuta pe nimeni.
0 comments :
Trimiteți un comentariu