SUA și aliații se mobilizează abia după ce sute de sirieni au murit într-un atac cu gaze, Irakul e în pragul războiului civil, iar în Egipt bisericile ard

Ultima lună de vară a aruncat Orientul Mijlociu în flăcări: prin atacurile cu gaze neurotoxice violența războiului civil din Siria a depășit „linia roșie“ permisă de puterile occidentale, Libanul atacă Israelul și este atacat la rândul lui de forțele aeriene israeliene, dar și de grupări interne radicale din cauza problemei siriene, în Egipt ard bisericile creștine, țara stă în pragul războiului civil, iar Irakul este sub asediul atacurilor cu bombe.

În partea „dezvoltată“ a Orientului Mijlociu, premierul Turciei, cândva considerat cel mai bun prieten din regiune al Casei Albe, dă vina pe Israel pentru violențele din Egipt, iar mulți alții învinovățesc SUA, a căror stra­tegie politică în regiune este clar că a eșuat.

Ca reacție, SUA și eternul aliat militar Marea Britanie au avertizat cu un „răspuns serios“ dacă se dovedește că regimul aflat la putere în Siria a folosit arme chimice, iar dovezile adunate de spionajul celor două pu­teri indică spre această idee. SUA și-a repo­ziționat deja flota din Marea Mediterană pentru a facilita o lovitură militară pe teritoriul sirian.

Strategia ameriană în Orientul Mijlociu era simplă și elegantă, scrie The Wall Street Journal. SUA ar fi urmat că colaboreze cu gru­pările islamiste moderate precum Parti­dul AK din Turcia și Frăția Musulmană din Egipt pentru a consolida democrația în regiune. Astfel, administrația președintelui Barack Obama ar fi apropiat SUA de „centrul moderat“ al lumii ara­be. Apoi, demostrând mu­sul­manilor că partidele paș­nice și moderate ar putea aduce pacea și rezultate economice, America ar fi izolat și mar­ginalizat forma­țiu­nile teroriste sau ra­dicale. În cele din urmă, aceste grupări, cu sprijin american, ar fi răspândit demo­crația în alte țări din Orientul Mijlociu îmbu­nă­tățind condițiile sociale și econ­omice și eradicând în felul acesta rădăcinile fanatismului și terorismului.

Cu ce au greșit americanii

Însă Casa Albă a făcut cinci mari greșeli de strategie. Washingtonul a evaluat greșit maturitatea și capacitatea politică a grupurilor islamiste pe care le-a sprijinit, a interpretat eronat situația politică din Egipt, nu a anticipat corect efectele pe care stra­te­gia americană le are asupra a doi dintre cei mai importanți aliați, Israelul și Arabia Saudită, nu a evaluat bine dinamicile mișcărilor teroriste și, poate cel mai grav, a subestimat costurile inacțiunii în Siria.

Strategia americană a mizat pe faptul că partidele politice islamiste moderate au maturitatea și capacitatea administrativă de a guverna bine și înțelept.

În cazul Turciei, ideea a fost corectă doar pe jumătate. După o administrare apa­rent eficientă și democratică, guvernul pre­mierului Recep Tayyip Erdogan a început să aresteze jurnaliști, să sprijine pro­cese dubioase con­tra opoziției și a înăbușit cu violență proteste de stradă în care se ce­reau mai multe liber­tăți. Membri de top ai partidului de guver­nă­mânt AK s-au remar­cat prin ieșiri cel puțin ciu­date, acuzând evreii, atacuri paranormale și alte forțe misterioase pentru problemele lor. Lucrurile au luat o turnură atât de ra­dicală, încât omul pe care Obama l-a numit prin­tre cei mai buni prieteni ai săi din lumea politică și lăudat ca fiind „un partener și un prieten remarcabil“ este acum condamnat de guver­nul american pentru acuzații „ofen­satoare“ antisemitice cum că Israelul s-ar afla în spatele înlăturării de la condu­cere a pre­șe­din­telui egip­team Moham­med Morsi.

Cât despre Morsi și a lui Frăție Musulmană, aceștia pur și simplu nu și-au înțeles limitele mandatului, conducând atât de incompetent încât zeci de milioane de egipteni au sărbătorit sângeroasa lovitură de stat care i-a înlăturat de la putere.

O altă eroare remarcabilă a SUA în pri­vința Orientului Mijlociu a fost interpretarea greșită a naturii turbulențelor politice și sociale din Egipt. Washingtonul a văzut în acestea „tranziția spre democrație“, pe care a și promovat-o. În cele din urmă s-a dovedit că este vorba de un joc al Armatei, cea mai puternică forță din Egipt și un obstacol imens în calea islamiștilor.

Fanatismul și erorile de strategie ucid

În privința Siriei, eșecul în a interveni în stadiile incipiente ale războiului, atunci când menevrele de culise ar fi fost încă posibile, este poate cea mai mare eroare de strategie a SUA și a Occidentului. Neinter­venția a adus victorii importante și a dat curaj atât te­roriștilor, cât și axei Rusia-Iran și a erodat serios relațiile lui Obama cu aliații din re­giu­ne. Obama a cerut înlăturarea preșe­dintelui si­rian Bashar al-Assad, dar Rusia și Iran îl spri­jină pe acesta și resping cu putere orice inter­venție în forță contra lui. Dacă pentru Iran și Rusia politica americană în privința Siriei a venit ca un cadou, pentru teroriști aceasta a fost o mană cerească. Prelungirea războiului a încurajat grupurile radicale să devină lideri ai musulmanilor suniți în eternul război cu islamiștii șiiți. Reputația lor puternic lovită de atrocitățile și înfrângerea din Irak este curățată acum prin curajul și idealismul luptelor din Siria.

Acum, primul răspuns concret în pri­vin­ța conflictului din Siria din partea lui Obama după doi ani și jumătate de inacțiune este așteptat după moartea a peste 1.000 de si­ri­eni, printre care mulți copii, în atacurile de mier­curi cu gaz neurotoxic din suburbiile Da­mas­cului, notează Thomson Reuters. For­țele beligerante dau vina una pe cealaltă, însă SUA își repoziționează flota medite­ra­ne­eană pentru a-i da lui Obama opțiunea unei lovituri militare. Obama ar putea acțio­na în virtutea unui comentariu făcut în urmă cu un an prin care stabilea că atacurile cu ar­me chimice reprezintă „linia roșie“ pentru SUA.

„Președintele Obama a cerut Apărării să pregătească planuri pentru toate con­tingentele“, a anunțat secretarul apărării, Chuck Hagel.

Rusia a răspuns cu ironie. „La Londra sunt convinși că Assad a folosit arme chi­mi­ce, dar mai devreme erau convinși că existau arme de distrugere în masă în Irak. Aceeași veche poveste“, a afirmat Alexei Pușkov, președintele unei comisii parla­mentare pentru afaceri internaționale. Ministerul de externe al Iranului a indicat că rebelii sirieni ar fi folosit bombe cu gaze.

Libanul bombardat, biserici egiptene în flăcări și Irakul în pragul războiului civil

În Liban, un stat instabil și multiconfesional, bombardiere israeliene au luat cu asalt vineri ținte „teroriste“ de lângă Beirut la o zi după ce militanți au lansat rachete asupra nordului Israelului, potrivit Fox News. Atacul aerian a fost primul din regiune după războiul din 2006 dintre Israel și militanți șiiți Hezbollah. În niciuna dintre tabere nu au fost victime. Însă două explozii lângă două moschei din orașul libanez Tripoli au ucis cel puțin 42 de persoane. Clericul uneia dintre moscheile distruse este un susținător îndârjit al rebelilor suniți sirieni.

Acestea au fost cele mai puternice astfel de atacuri din ultimele două decenii și vin la o săptămână după ce o explozie uriașă a făcut 24 de victime într-o redută din Beirut a șiiților Hezbollah.

În Egipt, peste 60 de biserici au fost atacate, incendiate, distruse, vandalizate într-un val de violențe care a urmat raidului sângeros de pe 14 august al forțelor de securitate egiptene asupra a două tabere cu protestatari islamiști din Cairo.

În Irak, duminică, în atacuri separate cu arme de foc și bombe au murit 11 persoane. Vineri, un atac sinucigaș cu bombă a omorât cel puțin 26 de oameni într-un parc din capitala țării. În acea zi cel puțin 36 de persoane au căzut pradă violențelor. Numărul atacurilor s-a întețit după ce forțele de securitate au intervenit în forță în aprilie într-o tabără de protestatari suniți, scrie The Guardian. În total, peste 3.000 de oameni au fost uciși în lovituri teroriste în ultimele luni, trezind temeri că țara ar putea ajunge în pragul unui război civil religios.

Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 26.08.2013.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru