Prin Siria, Rusia lui Putin s-a reîntors pe scena politică mondială, iar Statele Unite ale lui Obama au demonstrat că pot fi înfrânte, cel puțin pe plan diplomatic. Diplomația rusă a pus Washingtonul în fața faptului împlinit, dându-i ceea ce a cerut – eliminarea armelor de distrugere în masă – dar nu și ceea ce de fapt a vrut – o intervenție militară.Lui Obama nu-i mai rămâne decât să se lupte acasă cu poate cel mai mare dușman al politicilor sale din Orientul Mijlociu, cetățenii americani, care, deși sunt convinși că regimul lui Assad a folosit arme chimice, având încă vii în memorie amintirile conflictelor anterioare se opun intervenției militare. Între timp, Rusia continuă să vândă arme regimului sirian.
În scena treptelor din Odessa din filmul din 1925 al lui Serghei Eisenstein „Crucișătorul Potemkin“, un băiețel nu mai mare de patru ani este împușcat de trupele țariste. Sângerând, el cade la pământ, unde este călcat în picioare de mulțimea îngrozită care fuge de masacru. Mama își ia copilul în brațe și-l arată trupelor, iar montajul sugerează trei mesaje: Aveți milă de copilul meu; Aveți milă de poporul meu; Aveți milă de umanitate. Și ea este ucisă.
În 1925, filmul era un mijloc nou de comunicare cu o putere uimitoare de a impresiona, chiar de a șoca. Regizorii de atunci credeau că filmul poate trezi conștiința oamenilor și poate impune standarde de decență guvernelor și relațiilor dintre națiuni.
Copiii uciși în Siria, actori în propaganda prorăzboi a lui Obama
Imaginea cu părintele îndurerat ținându-și copilul ucis a apărut din nou - este o imagine din Siria care arată consecințele atacurilor cu arme chimice presupuse a fi efectuate de armata regimului președintelui Bashar al-Assad. O astfel de imagine a fost prezentată Comisiei de Securitate a Senatului american pe 5 septembrie.
Într-un discurs către națiune de la începutul acestei luni, președintele american Barack Obama a făcut referire la astfel de imagini și a adoptat postura mamei din filmul rusesc, făcând din copilul mort un casus belli al pledoariei sale pentru atacarea cu forță armată a regimului sirian. De șapte ori în discursul său Obama a făcut referire la copii, „copii adunați în rânduri, uciși cu gaz otrăvitor“, „copii care se zvârcolesc în agonie și stau goi pe podeaua rece a spitalului“.
Dar americanii nu s-au lăsat impresionați, semn că SUA au ajuns într-o dublă criză, a neclarității privind ceea ce este un comportament civilizat și a lipsei de încredere în mesajele imaginilor, o criză politică și o criză de reprezentare, scrie Philip Kennicott, editorialist la The Washington Post și câștigător al premiului Pulitzer pentru critică. Aceștia sunt dușmanii interni de netrecut ai lui Obama în lupta cu regimul sirian, iar ei au devenit vizibili după ce președintele, pierzându-și aliatul tradițional Marea Britanie, a căutat sprijinul Congresului și al populației pentru atacarea Siriei.
Soluția lui Putin, un cadou pe care Obama a fost forțat să-l primească
Potrivit unui articol semnat de Robert Scales, un fost comandant al Colegiului Militar al Armatei Americane, și publicat tot de The Washington Post, opoziția se răspândește și în rangurile militare. În fața acestui eșec, secretarul de stat John Kerry a sugerat, într-un discurs ținut pe 9 septembrie la Londra, că Siria poate evita un atac american dacă renunță la armele chimice, notează The Wall Street Journal.
A urmat apoi un dialog diplomatic între SUA și Rusia care a dus la un acord în care Siria, sprijinită de Moscova, a acceptat să renunțe la armele chimice. Analizele ONU demontrează că în Siria au avut loc atacuri chimice, dar nu învinovățesc pe nimeni. Rusia susține că rebelii sunt responsabili.
Acordul, semnat la Geneva, a fost un cadou pe care Obama a fost forțat să-l accepte cu oarecare jenă deoarece transmite mesajul că Rusia și aliatul ei Iranul au înțeles că este mai bine să oferi decât să primești. Președintele rus Vladimir Putin i-a dat lui Obama ceea ce acesta a cerut, înlăturarea și distrugerea armelor chimice, dar nu și ceea ce președintele american vrea de fapt, înlăturarea lui Assad și a regimului său proiranian. Documentul a fost redactat în întregime de negociatorii americani, dar ideile, prezentate pe două pagini, au venit de la delegația rusă condusă de secretarul de stat Serghei Lavrov. Presa rusă a descris acordul ca fiind un triumf diplomatic al Rusiei.
„Putin, și nu Obama, este cel aplaudat pentru prevenirea unui război în Siria. Jumătate din omenire a sprijinit Rusia în lupta cu SUA“, consideră Alexei Pușkov, președintele comisiei pentru afaceri externe a parlamentului rus.
Semințele și roadele victoriei ratate
Acest deznodământ își are semințele în decizia din 2011 a SUA de a colabora cu Arabia Saudită, Turcia și Qatarul pentru a introduce jihadiști radicali în Siria cu misiunea de a înlătura regimul lui Assad și a îndepărta astfel Siria de Iran, scrie World Tribune. Semințe și mai vechi au încolțit în anii 1978-79, în timpul președintelui Jimmy Carter, care a precipitat căderea șahului iranian permițând astfel Iranului să meargă pe o cale antioccidentală.
O particularitate a conflictului sirian este că acum ambele părți, uneori impulsionate de fanatismul religios, se fac vinovate de atrocități și crime împotriva umanității. Iar motivele umanitare nu par să fie principala cauză a eforturilor lui Obama de a ataca Siria. Semnalele date de Washington indicau că SUA ar fi intervenit doar cu atacuri aeriene pentru destabilizarea trupelor fidele regimului.
Aceasta subliniază ideea principală a politicii americane în Orientul Mijlociu, slăbirea Iranului, o țară profund antiamericană, cu puterea de a dezvolta arme nucleare.
Problemele cu această țară s-au agravat după ce Obama a retras în 2011 trupele americane din Irak - 2012 a fost an electoral - în urma eșecului de a negocia un statut al forțelor. El a creat astfel un vid militar și de putere în Irak umplut rapid de Iran.
Victoria lui Assad în Siria ar crea un pod de dominație șiită care se întinde din Iran, peste Irak, până în Libanul dominat de Hezbollah și la porturile mediteraneene ale Siriei. Dacă Assad câștigă, toate țările din regiune vor fi nevoite, într-un fel sau altul, să se apropie de Iran.
Primele înfrângeri militare ale americanilor în Siria?
Între 17 și 18 august unități ale Armatei Libere Siriene pregătite și echipate de CIA, de Iordania și de alte servicii de spionaj au încercat să pătrundă în sudul Siriei din nordul Iordaniei și să mărșăluiască spre Damasc. Două unități, una cu 250 de oameni și cealaltă cu 300 de oameni, au trecut în Siria și au început să avanseze în paralel cu Înălțimile Golan.
Obiectivul lor era să-și croiască rapid drum către est, spre Daraa, pentru a pregăti terenul pentru declararea orașului drept capitala „Siriei Libere”. Planul de război se bazează pe marșul din toamna anului 2011 spre capitala libiană Tripoli a unor trupe sponsorizate de CIA și venite din Tunisia. Marșul a fost decisiv pentru războiul libian, permițând islamiștilor să preia puterea.
În Siria, forțele CIA au întâlnit o rezistență îndârjită din partea unei alianțe improbabile formate din Armata Siriană, forțe jihadiste locale și chiar unități tribale care se tem de încazarmarea străinilor pe teritoriul lor. Până
pe 20 august, unitățile străine au fost înconjurate în trei sate nu departe de granița cu Israelul.
Aceste informații sunt publicate de ziarul american World Tribune și vin de la Yossef Bodansky, fost director al Forței de Acțiune Împotriva Terorismului și Războiului Neconvențional a Camerei Reprezentanților din Congresul american. Informațiile sunt sprijinite de cele ale publicației franceze Le Figaro.
John Kerry, un pacifist războinic, și Vladimir Putin, un KGB-ist până în măduva oaselor
Ascensiunea pe scara ierarhiei puterii a actualului secretar de stat al SUA John Kerry (foto stg.) se datorează rolului principal jucat în mișcarea antirăzboi din anii 1970. Comentariile sale, în care îl acuza, uneori chiar pe nedrept, pe soldații americani de atrocități în Vietnam l-au lansat într-o carieră politică ce l-a adus în Senat, la numirea pentru președinție din partea democraților și acum în rolul de mână dreaptă a președintelui Barack Obama, scrie Fox News. Ascensiunea la putere a președintelui rus Vladimir Putin (foto dr.) se datorează carierei de spion al KGB-ului, care în anii 1970 încerca să exploateze și să manipuleze mișcarea antirăzboi din SUA. În timp ce Kerry compara trupele americane cu armatele lui Gingis Han, unul dintre cei mai mari cuceritori din istorie, KGB-ul făcea ore suplimentare pentru a se infiltra în grupurile pacifiste cu scopul de a face propagandă cu aceleași mesaje cu care se făceau auziți americanii liberali. Kerry s-a schimbat, cu siguranță, dar se pare că Putin nu.
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 18.09.2013
0 comments :
Trimiteți un comentariu