E deja un truism al gândirii economice, afirmat de Eugene Fama cu peste 40 de ani în urmă: piața de capital ajută la o mai bună alocare a capitalurilor.Statul român se așteaptă să obțină peste 300 de miloane de euro din vânzarea unui procent de 15% din acțiunile Romgaz SA. Cea mai mare ofertă publică din istoria bursei de la București vizează o sumă de bani care se situează cam la jumătate față de așteptările inițiale ale autorităților, bani care vor merge la bugetul de stat și nu în conturile companiei.
Este indubitabil că intermedierea ofertei de către Goldman Sachs crește substanțial șansele de reușită, în primul rând prin forța grupului, dar și prin modul în care a fost conceput acest IPO. Preconizatele activități de stabilizare care ar urma să aibă loc după închiderea ofertei pentru a stopa o evoluție negativă a prețului reprezintă un demers binevenit pentru menținerea încrederii investitorilor în titlurile SNG în perioada ulterioară începerii tranzacționării.
Marea întrebare însă este ce se va întâmpla apoi, după terminarea ofertei și după încheierea eventualei perioade de stabilizare, care poate dura maximum o lună. Va fi suficient de lichidă acțiunea SNG pe bursa de la București? Va putea reprezenta un „driver“ de creștere a încrederii investitorilor în titlurile altor companii listate la București, astfel încât să aibă un impact pozitiv asupra lichidității generale?
Răspunsul e simplu. Simpla listare a Romgaz nu va schimba nimic din aspectul general al pieței. Fără o strategie amplă de dezvoltare a pieței de capital din România care să aibă în vedere pe de o parte aplicarea eficientă a normelor privind protecția investitorilor, guvernanța corporativă, iar pe de altă parte stimularea finanțării prin intermediul pieței de capital, singura realizare notabilă va rămâne încasarea celor 300 de milioane de euro la bugetul de stat.
Eșecul ofertei AdePlast și lichiditatea modestă a drepturilor de alocare ale Nuclearelectrica sunt emblematice pentru imaginea actuală a pieței.
Poate că sunt și brokerii de vină, până la urmă de ani de zile există un singur lider autoritar al caselor de brokeraj din România, cam fără concurent, dar nu poți arunca toată răspunderea pe niște oameni confruntați cu o neîncredere cronică a investitorilor în aplicarea legislației din România și în sistemul judiciar.
E greu însă să convingi marii investitori să aducă bani pe piața din România când aceștia întreabă de ce în unele cazuri se respectă obligația de a face ofertă publică de preluare, iar în altele nu, de ce în unele situații se sancționează abuzul de piață, inclusiv în afara piețelor reglementate, iar în altele nu, deși e evident? Sau cum e posibil ca o adunare generală, prin votul decisiv al acționarului majoritar să aprobe o donație către el însuși de 100 de milioane de Euro și acționarul minoritar semnificativ afectat să piardă procesul în care a atacat această grozăvie?
Într-un asemenea context, reușita ofertei Romgaz reprezintă doar un prim pas pentru creșterea vizibilității pieței din România. Este o șansă extraordinară pentru piața românească să îndeplinească criteriile cantitative pentru a intra în zona emerging markets, cele privind pragul de capitalizare totală, de capitalizare a free floatului și de lichiditate. România va trebui să îndeplinească pentru a accede în această categorie și condițiile cantitative, și anume stabilitatea instituțională, ușurința investirii și a dezinvestirii, eficiența cadrului operațional, inclusiv eficiența punerii în aplicare a regulilor de drept incidente de către autoritatea pieței și de către puterea judecătorească, în acest sens fiind necesară dezvoltarea unei jurisprudențe unitare și predictibile.
Perspectiva intrării unor sume semnificative pe piața de capital din România odată cu intrarea în categoria emerging markets ar trebui să fie un stimulent suficient de puternic pentru autorități, dar și pentru actorii pieței pentru a contribui la îndeplinirea condițiilor calitative enumerate mai sus.
Dacă aceste criterii calitative nu vor fi îndeplinite, atunci capitalurile importante vor rămâne departe de o piață nelichidă, cu reguli neclare, aplicate diferit în funcție de persoanele implicate, iar oferta de instrumente financiare din România își va găsi în continuare o cerere modestă ca și până acum.
Cristian Duțescu este avocat specializat în piața de capital și președintele Organizației Profesioniștilor Pieței de Capital (OPPC)
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 25.10.2013
0 comments :
Trimiteți un comentariu