Testele de stres sugerează că băncile slovene nu au nevoie de bailout internațional, dar în această analiză firme private de audit au jucat un rol controversat care ridică semne de întrebare legate de lipsa de transparență a procedurilor specifică afacerilor militare și de posibile conflicte de interese prin cumpărarea unor active de stat cărora chiar ele le-au stabilit prețuri de chilipir, scrie EUobserver.Testele de stres, publicate luna trecută și însoțite de comentarii pozitive din partea guvernului sloven, băncii naționale a țării și Comisiei Europene, arată că statul poate recapitaliza sistemul bancar fără ajutor internațional. În evaluări au fost implicate firmele de consultanță financiară Oliver Wyman și Roland Berger și companiile de audit Deloitte și Ernst & Young.
Oliver Wyman este un nume bine cunoscut în lumea bailouturilor bancare și „testelor de stres“ din zona euro. În 2006, firma s-a remarcat anunțând că Anglo Irish Bank este cea mai bună bancă din lume. Trei ani mai târziu, banca a fost naționalizată, iar salvarea ei a adus statul irlandez în pragul falimentului, evitat doar printr-un bailout primit de la zona euro.
De asemenea, anul trecut, în cazul salvării sectorului bancar spaniol, Oliver Wyman le-a furnizat factorilor de decizie din zona euro cifrele la care aceștia se așteptau și care erau acceptabile politic – un deficit de finanțare de aproximativ 60 de miliarde de euro. Ulterior s-a dovedit că necesarul real de finanțare era mult mai mare. La serviciile de consultanță ale aceleiași firme s-a apelat și în cazul bailoutului portughez, potrivit băncii centrale a Portugaliei.
În raportul în care au fost prezentate de către banca centrală rezultatele testării băncilor slovene se menționează că testele au fost “urmărite îndeaproape de organizațiile internaționale, reprezentate prin Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Autoritatea Bancară Europeană. Aceste instituții s-au asigurat că sunt respectate standardele internaționale și au ajutat la elaborarea scenariilor macroeconomice”.
Firmele de consultanță au fost angajate fără licitație la “sugestia” UE
Banca arată, de asemenea, că din cauza lipsei de timp, a crizei creditării și negocierilor prelungite cu instutuțiile UE a fost forțată să angajeze firmele de consultanță care i-au fost “sugerate” fără licitație publică și folosind o procedură rezervată în mod normal de lege contractelor de achiziție de armanent. Prin această procedură, în afară de rezultatele testelor de stres, toate celelalte informații, precum metodologia folosită și comisioanele plătite firmelor de consultanță, au statutul legal al secretelor militare.
Vara trecută, mai mulți economiști sloveni au semnat o petiție în care cereau ca “metodologia credibilă” – expresie folosită de CE – să fie făcută publică. În schimb, condițiile de testare și procesul au fost negociate de banca centrală a Sloveniei și de oficialii UE în spatele ușilor închise. Pentru a evalua opt bănci slovene, aproximativ 250 de consultanți au petrecut patru luni în Slovenia. Aceștia, veniți mai ales de la Londra, cunoșteau prea puține despre instituțiile slovene și limba vorbită în țară.
Exercițiul a fost executat cu ajutor masiv chiar de la banca centrală a Sloveniei, care efectiv și-a repetat propria evaluate efectuată anterior.
Instituția a estimat în octombrie că noile teste vor costa peste 21 de milioane de euro, preț care nu acoperă orele suplimentare de lucru ale consultanților și alte cheltuieli. Spre comparație, Spania, a cărei economie este de 40 de ori mai mare decât cea slovenă și care are un sector bancar de 80 de ori mai mare, a plătit firmelor de consultanță 31 de milioane de euro pentru un exercițiu similar în 2012.
Firmele de consultanță au avut un rol crucial în a determina cu cât vor contribui plătitorii de taxe pentru a repune băncile pe picioare. Diverse instituții slovene au estimat necesarul de recapitalizare la doar 1,5 miliarde euro. Noile teste au ridicat suma la trei miliarde euro.
Potențiale conflicte de interese
Contractele de consultanță și structura firmelor private ridică semne de întrebare privind posibile conflicte de interese. În 2012, firma de consultanță European Resolution Capital Partners (ERCP) a fost angajată de ministerul sloven de finanțe - tot la recomandarea CE – pentru a ajuta Slovenia să înființeze o “bad bank” (bancă rea, în traducere) și să execute o analiză a calității activelor celor trei bănci de stat. Firma și-a pronunțat verdictul după ce a primit acces la informații comerciale privilegiate. Acum, Ovington Capital, o unitate a ERCP, înființează un fond de investiții care va tranzacționa activele “băncii rele” slovene. Cu alte cuvinte, firma de audit a stabilit prețurile activelor pe care acum le cumpără.
De asemenea, Oliver Wyman s-ar putea afla într-un conflict de interese cu unul din contractele încheiate cu banca centrală.
Slovenia este cea mai rezistentă țară din zona euro la șocuri financiare
Panica apăruta anul acesta privind posibilitatea ca Slovenia să devină următorul Cipru a fost nefondată, situație dovedită nu doar de testele de stres, ci și de alte analize. În decembrie, institutul de cercetare Lisbon Council și cea mai veche bancă germană, Berenberg, au indicat în raportul lor comun Euro Plus Monitor că Slovenia este cea mai rezistentă țară din zona euro la șocuri financiare.
“În vârful clasamentului este Slovenia, o țară despre care s-a spus că este următorul candidat pentru un bailout internațional după Cipru și care se confruntă cu unele dintre cele mai mari costuri de finanțare din zona euro”, se arată în raport.
“Nivelurile datoriilor publice și private sunt reduse, așa cum este normal pentru un stat cu un PIB per capita modest. Slovenia are, se asemenea, un surplus de cont curent considerabil, iar sistemul bancar este mic în raport cu economia. Problemele Sloveniei pot fi gestionate, cu sau fără ajutor extern”, subliniază analiza.
Dar după multe alte standarde, Slovenia nu este cea mai sănătoasă economie din zona euro. Analiști internaționali și ai CE spun că companiile de stat și faptul că statul controlează o mare parte din economie sunt cauzele problemelor. Dar motivul real sunt politicile economice orientate greșit de guvern. În anii de boom economic din perioada 2004-2007, când Slovenia a intrat în zona euro, țara a fost inundată cu bani ieftini din uniunea monetară, iar guvernul a fost luat pe nepregătite. Executivul nu a răspuns prin contramăsuri precum scheme de economisire pentru răcirea economiei. În schimb, noii bani au fost luați cu împrumut, taxele au fost reduse, au fost demarate proiecte mari iar băncile au pus creditul la dispoziția investitorilor.
Datoriile sectorului privat și celui de stat s-au dublat la 33 miliarde euro în doar patru ani. Ironic, băncile de stat au fost, în acești ani, cele mai prudente. Cu toate acestea, CE, în recomandările macroeconomice făcute anul acesta, a insistat ca Slovenia să-și privatizeze sectorul bancar. De asemenea, guvernul a promis că va vinde 15 alte companii de stat, cu activități variind de la telecomunicații la energie. Banii vor fi folosiți pentru reducerea datoriei statului, ajunsă la 75% din PIB.
Datoria a crescut în parte din cauza recapitalizării bancare de trei miliarde euro calculată de firma Oliver Wyman. Cu atâta presiune, Slovenia nu are altă opțiune decât să vândă activele. În acest timp, investitori precum firma Marsh & McLennan – grup din care face parte Oliver Wyman, “ale cărei interese ar putea fi contrare celor ale clientului Slovenia”, vor avea oportunitatea de a pune mâna pe bijuteriile coroanei slovene la prețuri de chilipir.
0 comments :
Trimiteți un comentariu