Băncile europene au obținut un câștig financiar de 200-300 miliarde de euro pe an între 2007 și 2011 de pe urma garanțiilor prezentate de state în timpul crizei că nu vor lăsa să se prăbușească instituțiile bancare cu importanță sistemică, potrivit unui studiu realizat la cererea europarlamentarilor dintr-un grup ecologist.„Aceasta este una dintre gravele disfuncții scoase în evidență de criză și care nu a fost încă remediată“, a avertizat eurodeputatul belgian Philippe Lamberts, citat de publicația franceză La Tribune. Studiul a fost realizat de expertul financiar independent Alexander Kloeck.
Analiza ar putea relua dezbaterile privind rolul statului în salvarea băncilor în condițiile în care miercuri comisarul european pentru piața internă Michel Barnier va prezenta propunerile sale privind separarea activităților bancare pentru reglementarea mai bună a sectorului de profil.
În 2010 și 2011 problema acestor garanții a agitat clasa politică europeană. Când banca americană de investiții Lehman Brothers s-a prăbușit, în 2008, autoritățile au realizat că afacerile anumitor instituții bancare sunt atât de vaste și importante încât dacă acestea falimentează, întreaga economie este pusă în pericol. Acestea sunt băncile de tipul „too big to fail“, bănci universale precum BNP Paribas, Deutsche Bank și UBS, care combină activitățile tradiționale de administrare a depozitelor cu operațiuni de tranzacționare pe piețe.
„Investitorii sunt convinși că în caz de criză gravă guvernele vor acționa pentru a impiedica defaultul băncilor“, a spus Laurence Scialom, specialist pe acest subiect la Universitatea Paris-X - Nanterre. Această asigurare este denumită de economiști garanție sau subvenție implicită dată de stat.
La prima vedere, această garanție este ceva bun doarece este utilizată de puține ori și impiedică prăbușirea încrederii în bănci. În spatele ei se ascund însă numeroase efecte negative. În primul rând, garanțiile încurajează băncile să-și asume riscuri excesive pe piețele financiare. Acesta este hazardul moral, certitudinea băncilor că vor fi ajutate de stat le face să aibă un comportament mai puțin prudent, a explicat Bruno Colmant, economist la Universitatea Catolică din Louvain. Apoi, garanțiile implicite distorsionează competiția. Băncile care beneficiază de aceste garanții profită de condiții de finanțare de pe piețe mai bune decât celelalte deoarece sunt considerate mai sigure.
Agențiile de rating recunosc avantajul. Ele atribuie două tipuri de evaluări băncilor de tipul „too big to fail“, una, denumită „stand alone“, ia în considerare doar starea de sănătate financiară a companiei, iar cealaltă, „all-in“, include garanțiile date de state. „Al doilea calificativ este întotdeauna mai bun decât primul, dovedește că aceste bănci beneficiază de finanțare mai ieftină și, prin urmare, că ele câștigă bani mulțumită sprijinului dat de state“, a spus Lamberts.
Pe baza acestor diferențe de evaluare Alexander Kloeck a calculat că între 2007 și 2011 sectorul financiar european a câștigat echivalentul a 208,8-320,1 miliarde de euro pe an din subvenții implicite date de stat de care, în cea mai mare parte, au profitat băncile cu importanță sistemică.
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 28.01.2014
0 comments :
Trimiteți un comentariu