Firmele spun că mediul de business are nevoie de reducerea costului muncii și de scăderea TVA la alimente, iar guvernul să-și asume restructurarea în mod serios.Cele mai mari probleme pe care trebuie să le rezolve guvernul Ponta sunt creșterea colectării veniturilor la buget în condițiile în care anul trecut România a coborât la venituri de 31,7% din PIB, cel mai jos nivel din 2009 încoace, și restructurarea administrației pentru reducerea cheltuielilor bugetare, în condițiile în care cheltuielile cu salariile bugetarilor au crescut anul trecut cu 13%, iar cele cu bunuri și servicii cu 12%, în timp ce investițiile statului au scăzut cu 7%.
Guvernul Ponta 3 vine mâine în Parlament cu un „program“ menit să-i individualizeze politica, să-i definească țintele și să-i subliniezele fundamentele pe care urmează să construiască în cei încă aproape 3 ani de mandat pe care îi mai are în față. Nu există însă în document termene precise și ținte palpabile. În lipsa acestora, orice demers executiv devine aproximativ și orice plan de guvernare - un simplu exercițiu retoric. Vorbim de exact ceea ce nu are nevoie România.
ZF a identificat 15 ținte pe care consideră că guvernul Ponta 3 trebuie să le urmărească cu prioritate și cu acribie și pentru care trebuie să-și asume termene. Ca obiective generale ele par și sunt comune - au fost, de-a lungul vremii, expuse în mai toate programele de guvernare, sunt moștenite de la guvern la guvern. Scăderea fiscalității pe muncă, reducerea evaziunii, ajustarea aparatului de stat, creșterea absorbției fondurilor UE – sunt deziderate pe care le regăsim de la un guvern la altul expuse în diferite forme, dar niciodată rezolvate pentru că nimeni nu și-a asumat pentru ele termene precise. În lipsa țintelor și a termenelor, nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru neîndeplinirea lor.
În spațiul public se vorbește de multă vreme despre combaterea evaziunii fiscale și de o mai bună colectare a veniturilor la buget. Dar în 2013 ponderea veniturilor bugetului general consolidat în PIB a căzut din nou la 31,7% - ceea ce se traduce printr-un minus (virtual) la buget de peste 2,3 mld. euro, față de cât își programase Ministerul Finanțelor.
Or, nu poți spera într-o reducere a fiscalității pe muncă când veniturile îți scad în loc să crească, având un 31% venituri la buget ca pondere în PIB. Așadar, nu poate fi acceptată drept obiectiv de guvernare o aserțiune precum aceea că CAS va scădea în măsura în care va exista „spațiu fiscal“.
Întâi trebuie fixată ținta pentru o mai bună colectare la buget. Guvernul trebuie să-și fixeze creșterea, în fiecare an, cu câteva procente ca pondere în PIB a veniturilor bugetare, știind că media în UE este spre 45%. Dacă își fixează această țintă și o atinge, va avea spațiul fiscal pentru reducerea CAS după care plânge fără folos de atâția ani. Iar reducerea fiscalității va fi compensată, măcar parțial, prin creșterea numărului de angajați legal, pentru că în prezent costul pentru angajator al unui salariu de 1.000 de lei net este de aproape 1.800 de lei și pentru a evita acest nivel de taxare mii și zeci de mii de joburi s-au ascuns în economia gri.
Pe lângă creșterea veniturilor bugetului, o altă țintă ce trebuie clar fixată de guvern este creșterea calității cheltuielilor. Aceasta presupune, în primul rând, creșterea calității actului de administrare. Guvernul cheltuiește 10 mld. euro – aproape un sfert din veniturile sale – pentru plata celor 1,18 milioane de salariați ai statului.
Raportat la numărul populației, România nu are cei mai mulți angajați la stat din Europa, dar față de veniturile sale bugetare este enorm. La venituri bugetare de 200 mld. lei, cheltuielile cu salariile au însemnat în 2013 peste 46 de miliarde de lei, adică 23% din buget și peste 7% din PIB. De aceea redimensionarea aparatului bugetar este o țintă pe care guvernul trebuie să o aibă în vedere.
Crearea unor baze de date comune pentru instituții, prioritizarea proiectelor și fixarea de termene clare pentru realizarea lor sunt măsuri care vor contribui clar la creșterea calității actului de administrare având efecte foarte importante pentru cetățeni și pentru buget.
Despre prioritizarea cheltuielilor au vorbit nu doar foștii guvernanți, vorbesc și reprezentanții guvernului Ponta 3. Dar trebuie fixat clar „ce, unde, când“. Când guvernul spune că un tronson de autostradă va fi gata la data „d“, atunci să fie gata, nu peste un an. Când a fost stabilit că cheltuiala este „X“, atunci să fie X și nu Y.
Dacă guvernul actual nu-și asumă termene și ținte ferme, atunci va continua ca toate celelalte guverne – adică mediocru și fără folos pentru cetățeni, așteptând ploaia care să mai aducă un 1% la PIB, lipsit însă de semnificație practică, pentru că nu se reflectă în creșterea nivelului bunăstării societății.
To do list pentru Guvernul Ponta III
1) Scăderea taxelor pe forța de muncă (reducerea CAS)
2) Scăderea numărului de bugetari și reducerea cheltuielilor salariale în instituțiile publice
3) Îmbunătățirea colectării din taxe și impozite și reducerea evaziunii fiscale
4) Simplificarea colectării fiscale (reducerea numărului de taxe și impozite)
5) Reducerea TVA, în special la alimente
6) Eficientizarea cheltuielilor de infrastructură și prioritizarea proiectelor din acest domeniu (autostrada Sibiu – Pitești)
7) Transparentizarea modului în care se cheltuie banii publici
8) Crearea unor baze de date comune
9) Renegocierea redevențelor (majorarea redevențelor la Petrom)
10) Crearea unor site-uri pentru turism și pentru investitorii străini
11) Listări: Hidroelectrica, Romtelecom etc.
12) Agricultură: trecerea de la produse primare la produse procesate
13) Accelerarea absorbției de fonduri europene
14) Eficientizarea cheltuielilor publice din sănătate Ă controale în spitale
15) Modificarea legii „CEO privat la stat”
1. Scăderea taxelor pe forța de muncă (reducerea CAS)
Taxele plătite de către angajator pentru salariile angajaților reprezintă cea mai mare povară fiscală pentru companii, iar mediul privat cere de ani buni reducerea nivelului de contribuții sociale. Deși în România salariile sunt încă mici prin comparație cu alte state din Uniunea Europeană, nivelul de taxare este destul de ridicat: pentru ca un salariat să primească „în mână“ un salariu lunar de 1.000 de lei, costul total al angajatorului se ridică la 1.765 de lei, deci statul încasează din taxele aferente salariului aproape 80% din valoarea salariului propriu-zis. Astfel, s-a ajuns în situația în care numărul total de salariați din economie (de circa 4,38 milioane de persoane) să fie mai scăzut decât cel al pensionarilor (de 5,3 mil. persoane).
La un salariu net de 1.000 de lei pe lună, angajatorul plătește 1.765 de lei pe lună, acesta fiind costul impozitului și al contribuțiilor sociale aferente salariului
. Foto Octav Ganea
Nivelul mare de taxare pe salarii a determinat ca angajatorii să folosească alte mijloace prin care să își reducă din costuri. Consiliul Fiscal estimează că 1,45 milioane de angajați lucrează fără forme legale (evaziunea fiscală din munca „la negru“ fiind estimată undeva la 4 miliarde de euro pe an), iar statisticile Inspecției Muncii arată că aproape un milion din contractele de muncă active în România (adică 20% din total) sunt în regim part time. Dacă unii angajatori au transformat contractele de muncă din contracte cu normă întreagă în contracte cu normă parțială pentru a-și înjumătăți sumele datorate la stat din salarii, alții au mers pe varianta încheierii de contracte de muncă cu salarii la nivelul minim pe economie (de 850 de lei brut/lună în prezent), restul sumelor fiind acordate sub alte forme angajaților (prin așa-numitul fenomen al muncii „la gri“). Chiar ministrul bugetului Liviu Voinea spunea, în 2010, într-un interviu pentru ZF, că scăderea CAS cu 3% ar conduce la crearea a 100.000 de noi locuri de muncă (afirmația fiind făcută atunci în calitate de economist și director executiv al Grupului de Economie Aplicată). În prezent, nivelul CAS plătit de angajator este de 20,8% din salariul brut al angajatului, iar CAS-ul plătit de angajat este de 10,5%. Guvernul actual vrea, ca din luna iulie, dacă o va permite cadrul fiscal, să reducă CAS la angajator cu 5%.
Adelina Mihai
2. Scăderea numărului de bugetari și reducerea cheltuielilor salariale în instituțiile publice
Reducerea numărului de angajați din sistemul bugetar, începută de fostul premier Emil Boc, este necesară pentru a ține sub control cheltuielile statului cu salariile. În prezent, pentru plata salariilor celor 1,18 milioane de angajați din sistemul bugetar statul cheltuie anual câte 10 miliarde de euro. Numărul de bugetari a rămas constant încă de la instalarea guvernului Ponta I, având în vedere că din toamna anului 2012 s-a renunțat la regula care a realizat „restructurarea“ făcută de Boc, și anume o angajare la șapte plecări.
În mediul privat lucrează în prezent 3,2 milioane de angajați, ceea ce înseamnă că bugetarii reprezintă în continuare mai bine de un sfert din totalul angajaților din economie. Specialiștii spun că cea mai bună metodă de restructurare a aparatului public este cea folosită și în mediul privat, și anume evaluarea și remunerarea angajaților pe bază de performanță. Deși „selecția naturală“ făcută prin programul de restructurare al lui Emil Boc nu a fost considerată o măsură de restructurare, aceasta a condus la reducerea cu 200.000 de posturi ocupate în sistemul bugetar (în cinci ani).
De la venirea premierului Ponta și până la finalul anului trecut (adică într-un an și jumătate), numărul de posturi ocupate din sistemul bugetar a scăzut cu mai puțin de 6.000.
Scăderea numărului de bugetari și includerea lor în programe de reconversie în așa fel încât să se poată integra în mediul privat ar putea conduce la scăderea cheltuielilor statului cu salariie și la creșterea gradului de colectare la bugetul de stat (din salariile angajaților tranferați de la stat la privat).
Adelina Mihai
3. Îmbunătățirea colectării taxelor și impozitelor și reducerea evaziunii fiscale
Ministerul Finanțelor trebuie să aducă mai multe venituri la buget, iar diminuarea evaziunii fiscale trebuie să devină o țintă strategică, deoarece reducerea poverii fiscale ține în mare măsură de acest aspect. Evaziunea fiscală reprezintă 14% din PIB, adică aproximativ 20 mld. euro, potrivit Consiliului Fiscal. Veniturile bugetului consolidat au coborât în 2013 la 31,7% din PIB, marcând unul dintre cei mai slabi ani din punctul de vedere al colectării bugetare din ultimul deceniu. 2013 poate fi comparat doar cu anul de criză 2009, când economia s-a prăbușit cu 6,6%, iar veniturile bugetului au căzut la 31,4% din PIB. Guvernul estima că va strânge la buget anul trecut 33,6% din PIB, dar veniturile s-au prăbușit la doar 31,7% din PIB, sub media din ultimii cinci ani. Nivelul este mult sub media veniturilor bugetare în UE, de circa 45% PIB. PIB-ul României a avansat în 2013 la 631,1 mld. lei (față de 623 mld. lei luat în calcul la alcătuirea bugetului pe 2013). Deși taxele au fost majorate anul trecut, veniturile nominale au avansat doar cu 3,6% față de 2012, adică sub inflația medie, de 4%. În bugetul inițial, Finanțele mizau pe o creștere de 8,4% a veniturilor bugetare. Toate guvernele din ultimul deceniu au pus pe masă proiecte pentru majorarea veniturilor prin întărirea disciplinei în colectarea taxelor, dar acestea au rămas doar la nivel declarativ. În realitate ponderea veniturilor în PIB nu a depășit niciodată pragul de 33%.
Pentru 2014 veniturile bugetului sunt estimate la 216,8 mld. lei, iar ponderea în PIB la 32,9%.
Claudia Medrega
4. Simplificarea colectării fiscale - reducerea numărului de taxe și impozite
România este „campioană“ la numărul de declarații și plăți fiscale. Numărul de taxe și contribuții din România și plățile aferente continuă să rămână mare comparativ cu țările dezvoltate, astfel că firmele ajung să aloce mai mult timp pentru administrarea fiscală a afacerii decât pentru a se ocupa de business. Banca Mondială a ajuns la concluzia că România are cele mai multe plăți fiscale din UE, pentru achitarea cărora o companie pierde anual 200 de ore. Consultanții fiscali au caracterizat relația contribuabilului român cu Fiscul ca fiind „o permanentă aventură“, el trebuind să se înarmeze cu multă răbdare când se duce la ghișee. Modificările frecvente ale legislației fiscale, numărul mare de taxe și contribuții și plăți aferente acestora, precum și lipsa de transparență a autorităților în procesul de elaborare a legilor și ordonanțelor de urgență în domeniul fiscal continuă să bulverseze oamenii de afaceri.
Contribuabilii trebuie să se înarmeze cu foarte multă răbdare când se duc la ghișee
. Foto Mihai Dăscălescu
Pentru a compensa majorările de pensii și salarii, guvernul a venit cu o creștere a fiscalității și în acest an. România se află pe poziția 134 în clasamentul Paying Taxes 2014, raport realizat de Banca Mondială și compania de consultanță și audit PwC. În 2012, România ocupa locul 136. În top România este devansată de Bulgaria (locul 81), Republica Moldova (95), Botswana (47), Afganistan (98), Bangladesh (100) sau Bhutan (104). Pe lângă numărul mare de taxe și impozite, o altă problemă legată de legislația fiscală este în zona dialogului social.
Claudia Medrega
5. Reducerea TVA-ului, în special la alimente
Guvernul a decis anul trecut reducerea TVA la produsele de panificație de la 24% la 9% începând cu luna septembrie, însă unii oameni de afaceri și consultanți au insistat asupra necesității ajustării TVA la mai multe produse alimentare, care ar putea contribui la stimularea consumului și reducerea evaziunii fiscale.
Reducerea TVA la produsele de panificație și producția agricolă foarte bună au dus inflația la 1,55% în decembrie 2013, nivelul minim al ultimilor 24 de ani.
Analiștii se așteptau ca doar 50% din reducerea TVA la produsele de panificație să se transmită în indicele prețurilor de consum.
Dar susțineau că, adițional, producția agricolă foarte bună urma să ducă la o reducere suplimentară a prețurilor, grație ieftinirii cerealelor.
În cazul pâinii, transmisia a fost semnificativă, de circa 95% în condițiile în care prețul a scazut cu peste 11%.
Cu toate că FMI a acceptat anul trecut „dorința“ guvernului de a reduce TVA la 9% la produsele de panificație, a avertizat că măsura este „temporară“.
Astfel, dacă evaziunea fiscală nu va scădea, TVA ar putea reveni la 24%. În ceea ce privește ajustarea cotei TVA la alte produse alimentare, FMI și Comisia Europeană nu și-au dat până acum acordul, susținând că orice relaxare fiscală trebuie să fie însoțită de măsuri de compensare.
Astfel, în proiecția bugetară pentru 2014 nu au fost incluse alte ajustări ale TVA, ci doar majorarea salariilor și pensiilor, însoțită de noi impozite și creșterea accizelor și redevențelor.
Claudia Medrega
6. Eficientizarea cheltuielilor de infrastructură și prioritizarea proiectelor din acest domeniu
Cu doar 645 de kilometri de autostrăzi și trenuri de călători care circulă cu 43 km/h, România are o infrastructură de transport subdezvoltată. Deși a atras în ultimii ani miliarde de euro, rezultatele „pe teren“ nu sunt încă vizibile. Spre exemplu, statul a alocat anul acesta un buget total de 3,1 miliarde de euro pentru infrastructura rutieră (autostrăzi, drumuri naționale), feroviară, aeroportuară, navigabilă și de metrou, potrivit celor mai recente date. Guvernul Ponta III trebuie să prioritizeze proiectele de construcție de infrastructură de transport în funcție de traficul atras, dar și de coridoarele paneuropene. Un exemplu este autostrada Sibiu-Pitești, peste care s-a așternut un con de umbră în ultimii ani în ciuda faptului că este una dintre cele mai importante rute comerciale din țară și face legătura, peste munți, între vestul și centrul țării și partea de sud a României.
România a alocat în ultimii ani miliarde de euro pentru infrastructură, dar rezultatele nu sunt încă vizibile
. Foto Silviu Matei
Deși în urmă cu trei luni, guvernul Ponta anunța că autostrada Sibiu-Pitești ar urma să fie gata în 2023, ulterior a revenit asupra deciziei, Dan Șova, fost ministru al marilor proiecte de infrastructură și actualmente ministru al transporturilor, afirmând că în doi ani construcția acestei șosele ar putea începe.
Andreea Neferu
7. Transparentizarea modului în care se cheltuie banii publici
Modul în care se fac cheltuielile din bani publici trebuie să fie transparent, iar modul în care se fac achizițiile publice, dar și modul în care se fac angajările și promovările în sistemul de stat trebuie să fie transparente.
Ziarul Financiar a reluat recent o propunere de transparentizare, cerând guvernului publicarea listelor cu angajații și funcțiile lor din fiecare instituție publică, precum și veniturile și pregătirea lor, pentru că plătitorii de taxe vor să știe cine și cum cheltuie banii publici.
Prima instituție care a răspuns acestui apel a fost Administrația Prezidențială, care a publicat lista angajaților, funcțiile acestora și veniturile încasate.
Activitatea Departamentului pentru Servicii Online și Design, o structură creată în cadrul actualului guvern care are ca menire chiar transparentizarea administrației, trebuie să fie mai vizibilă.
Toate proiectele propuse pe site-ul acestei entități (online.gov.ro), respectiv unificarea bazelor de date din administrație și publicarea listei angajaților din sistem cu toate informațiile care pot fi făcute publice despre aceștia (demnitarii, funcționarii publici și personalul contractual), publicarea pe un portal unic a posturilor vacante de la stat, dar și realizarea unui site de petiții pentru cetățeni trebuie duse la bun sfârșit. În plus, o transparență mai mare în domeniul investițiilor publice, precum și a achizițiilor făcute din bani publici ar putea conduce la o reducere a cazurilor de fraudă, dar și a fenomenului tot mai des întâlnit de conflict de interese.
Adelina Mihai
8. Crearea unor baze de date comune
Unificarea zecilor de baze de date deținute de diferite instituții din România, un obiectiv asumat și de precedentele guvernări, dar al cărui progres este lent în condițiile în care niciun premier nu și-a asumat un termen clar și nu a desemnat o persoană responsabilă, ar avea ca efect atât o reducere a birocrației, cât și o îmbunătățire a actului de guvernare prin îmbunătățirea calității datelor pe care le au la dispoziție conducătorii instituțiilor.
Bazele de date care nu comunică între ele și care sunt operate distinct reprezintă una din sursele birocrației sufocante din România în condițiile în care antreprenorii și cetățenii sunt puși să ducă diferite hârtii de la o instituție la alta pentru a dovedi o situație de fapt, în condițiile în care sistemele IT ale instituțiilor nu comunică între ele pentru a afla aceste date. Până în prezent statul nu a abordat convingător această problemă, preferând să continue să irosească bani pe proiecte fără o utilitate imediată, precum portalul eRomânia (cu un cost de peste 10 milioane de euro - nu din fonduri europene, ci de la bugetul de stat).
Bazele de date care nu comunică între ele reprezintă una din sursele birocrației sufocante din România
. Foto Shutterstock
La nivel declarativ au fost demarate o serie de inițiative privind unificarea acestor baze de date, însă în practică operațiuni simple precum înmatricularea unei mașini, spre exemplu, continuă să reprezinte pentru contribuabili o adevărată corvoadă de colectare a diferite hârtii de la diferite instituții.
Adrian Seceleanu
9. Renegocierea redevențelor petroliere
Stabilirea unui nou regim de redevențe ar putea fi una dintre cele mai dure negocieri de anul acesta dintre guvern și companiile implicate, în special Petrom. În anul 2012, statul român a încasat redevențe în valoare totală de 1,4 miliarde de lei (315 mil. euro), din care 1,19 miliarde de lei (267 mil. euro) reprezintă contravaloarea redevențelor încasate în baza Legii petrolului. Circa 85% din redevențele colectate din hidrocarburi sunt aduse de două companii, Petrom, singurul producător de petrol și gaze din România, controlat de OMV, și Romgaz, cel mai mare producător de gaze local, deținut de statul român. Autoritățile locale au declarat în repetate rânduri că redevențele aplicate local sunt sub media europeană și că este posibilă introducerea unui regim de redevențe diferit pentru producția offshore. În România, prin Legea petrolului redevențele se calculează ca procente din valoarea producției. În funcție de dimensiunea zăcământului procentele aplicate variază între 3,5% și 13,5%, atât pentru petrol, cât și pentru gazele naturale, media anuală fiind de circa 7%.
În funcție de dimensiunea zăcământului procentele pentru redevențe variază între 3,5% și 13,5% la petrol și gaze
. Foto Shutterstock
Noul regim de redevențe trebuie stabilit de Ministerul Finanțelor alături de Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM). Deși până acum autoritățile au susținut mereu nevoia creșterii redevențelor, un raport publicat recent de Erste înaintează și ipoteza menținerii actualului regim și a introducerii unei taxe corporative. În fruntea Ministerului Finanțelor a fost numită recent Ioana Petrescu, 34 de ani, fost consilier al premierului Victor Ponta. A doua mare surpriză a cabinetului Ponta 3 a fost numirea lui Răzvan Nicolescu în funcția de ministru al energiei. Nicolescu a lucrat în Petrom în funcția de director de afaceri corporatiste până pe data de 28 februarie, anul acesta. Pe 3 martie a fost propus în funcția de ministru al energiei.
Roxana Petrescu
10. Crearea unor site-uri pentru turism și pentru investitorii străini
Deși are ingineri software care au creat produse și servicii vândute în întreaga lume, România nu are, în 2014, două site-uri esențiale pentru o țară care vrea creștere economică: un portal pentru investitorii străini și unul care să conțină informații pentru turiști.
Atragerea de noi investitori străini aproape că nu a fost o măsură aflată pe agenda guvernelor din ultimii ani, astfel că, practic, România nu mai are oameni care să o promoveze în fața potențialilor investitori. Centrul Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine (fostul ARIS – Agenția Română pentru Investiții Străine, care a funcționat din 2002 până în 2009) nu mai are în prezent nici măcar un site web. Site-ul traderom.ro a funcționat în cadrul acestui centru până anul trecut, în ciuda faptului că nu avea o versiune în limba engleză. În cadrul centrului, anul trecut mai lucrau opt oameni, față de 100 de oameni cât lucrau pe vremea ARIS-ului. În prezent, de existența acestui centru se mai precizează pe site-ul www.portaldecomerț.ro, care este de fapt o extindere a site-ului Departamentului de Comerț Exterior și Relații Internaționale (al Ministerului Economiei). Investițiile străine s-au prăbușit puternic în criză: după ce în 2008 au înregistrat un nivel record de 9,5 mld. euro, anul trecut nivelul acestora a ajuns la 2,7 mld. euro. În materie de turism, România nu are încă un site oficial de promovare, iar numărul de vizitatori străini anual este de doar 1,7 milioane de persoane, la coada clasamentului după numărul de turiști în Europa. Răzvan Filipescu, președintele Autorității Naționale pentru Turism, o instituție în coordonarea ministrului pentru turism, a spus recent la o ediție a emisiunii ZF Live că instituția pe care o coordonează și care are 151 de angajați lucrează la dezvoltarea unui site oficial pentru promovarea României ca destinație. Noul Guvern trebuie să accelereze atragerea de investiții străine și de turiști din străinătate, măcar prin crearea unor site-uri de prezentare a țării.
Adelina Mihai
11. Continuarea programului de listări ale companiilor de stat
Guvernul trebuie să continue listările anul acesta, cât timp contextul de pe piețele de capital internaționale rămâne favorabil, iar investitorii sunt dispuși să se uite și la piețe mai mici precum România. Doar așa bursa de la București poate atrage capital străin și poate contribui la dezvoltarea și finanțarea economiei. Pe lista de listări, prioritățile acestui an rămân Hidroelectrica, a cărei listare a devenit incertă odată cu reintrarea în insolvență, Electrica, societate care reunește participațiile majoritare ale statului în trei filiale de distribuție a energiei, și Complexul Energetic Oltenia. De toate aceste listări este responsabil Ministerul Economiei.
Și Ministerul Transporturilor are în portofoliu companii care ar fi trebuit să intre pe bursă încă de acum câțiva ani. Printre ele se numără Tarom, Compania de Aeroporturi București, dar și Administrația Portului Constanța, o companie strategică și foarte profitabilă, a cărei listare a fost amânată din cauza disputelor dintre minister și consiliul local Constanța, care vrea o participație mai mare în această afacere.
Ministerul Comunicațiilor a rămas dator cu listarea Romtelecom. Ministerul a selectat la începutul anului consorțiul de consultanți care să-l ajute să vândă participația minoritară de 45% pe care o deține în companie. Guvernul ar trebui să se asigure că acest pachet va ajunge pe bursă, listarea Romtelecom fiind promisă încă de la privatizarea companiei.
Nu în ultimul rând, guvernul ar trebui să demareze listarea la bursă a Regiei Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS), o companie care deține active imobiliare evaluate între 500 mil. euro și un miliard de euro, administrată netransparent și ineficient.
Andrei Chirileasa
12. Agricultură: trecerea de la afacerile cu materii prime la procesare
Trecerea de la afacerile cu materii prime la procesarea produselor agricole de bază precum carnea, cerealele, laptele sau fructele este un element esențial pe lista de priorități a guvernului având în vedere că un astfel de pas înseamnă creșterea gradului de profitabilitate din ferme, reducerea dependenței față de câteva piețe tradiționale de export și protecție în fața piețelor internaționale de mărfuri agricole prin diversificarea producției.
Deși exporturile de produse agroalimentare au crescut de trei ori în cei șapte ani de apartenență a României la Uniunea Europeană, structura produselor exportate arată că economia locală nu este altceva decât un furnizor de materii prime pentru procesatorii din alte țări.
Anul trecut cerealele și animalele vii au acoperit 53% din totalul exporturilor de produse agro-alimentare
. Foto Shutterstock
Spre exemplu, anul trecut animalele vii și cerealele au acoperit 53% din cele 4,2 miliarde de euro cât au reprezentat exporturile de produse agro-alimentare.
Cuantumul ridicat al exporturilor de animale vii cât și de cereale este strâns legat de situația din economia internă. Animalele vii pleacă la export pentru că fermierii nu au suficient flux de numerar astfel încât să susțină îngrășarea animalelor până la maturitate iar cerealele sunt exportate din cauza unui deficit de cerere pe piața internă. O parte din acest deficit vine în condițiile în care zootehnia continuă să fie în declin de șapte ani, perioadă în care șeptelul de bovine s-a redus cu un sfert iar o altă parte din fragilitatea unor părți din industria alimentară precum piața de panificație.
Gabriel Razi
13. Cel puțin 5 miliarde de euro de la UE în 2014
Cel puțin 5 miliarde de euro de la UE, fonduri structurale, trebuie să ia România de la UE în 2014 pentru ca demersul absorbției să nu fie cu totul ratat. Până la finalul lui 2013 României îi fusesesră rambursate 5 mld. euro, ceea ce corespunde unei rate de absorbție de puțin peste 25% din totalul sumei alocate în exercițiul 2007-2013, de 19,2 mld. euro. Absorbția a 5 mld. euro în 2014 ar duce rata totală de absorbție la 50%. Ar mai fi apoi un an, 2015 – pentru că exercițiul financiar 2007-2013 se încheie în 2015 –, pentru a mai „ciupi“ câteva miliarde, până spre 70% din totalul sumei, astfel încât din sumele alocate României cât mai puțin să rămână în buzunarele altora (practic, contribuția statelor la bugetul UE se reduce cu sumele care nu sunt cheltuite de România sau alții ca ea). În primele două luni ale lui 2014, România a luat de la UE 1,2 mld. euro, ceea ce reprezintă un start foarte bun, dar greu de menținut, având în vedere că la finele lui februarie mai existau cereri de rambursare neonorate de doar 200 mil. euro. României i-au fost rambursați anul trecut 2,8 mld. euro, o sumă considerabilă în raport cu absorbția trecută, dar sub ceea ce și-a propus – de exemplu bugetul consolidat miza pe 11,2 mld. lei (2,5 mld. euro) de la UE, dar nu a luat decât 80% din acești bani. Anul acesta au fost bugetați la bugetul consolidat 8,1 mld. lei din fonduri nerambursabile.
Iulian Anghel
14. Eficientizarea cheltuielilor publice din sănătate + controale în spitale
Aproape 7 miliarde de euro se cheltuiesc anual în sănătate (cât reprezintă bugetele cumulate ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și Ministerului Sănătății), sumă care a crescut de la un an la altul dar care nu s-a reflectat și într-o creștere proporțională a calității serviciilor medicale. Cazurile de spitale care au bugete de zeci de milioane de euro, dar care oferă condiții improprii pentru pacienți, în care instrumentarul de unică folosintă este refolosit sau pacienții sunt puși să-și cumpere singuri medicamentele, sunt tot mai dese. Un astfel de caz care a ieșit la iveală anul trecut a fost cel al Spitalului de Urgență de Ploiești.
Spitalul de Urgență Ploiești are un buget de circa 30 mil. €, dar banii nu se reflectă în serviciile acordate pacienților
. Foto Răzvan Lupică
În cazul acestor spitale fie nu există sancțiuni, fie valoarea acestora este extrem de redusă, iar schimbarea managementului se poate dovedi o misiune imposibilă, deoarece nici ministrul sănății, nici șeful CNAS, nici președintele Consiliului Județean (în cazul spitalelor descentralizate) nu au atribuții în acest sens. Nicio acțiune de control în spitale finalizată cu un plan pentru creșterea calității serviciilor în aceste unități nu a fost realizată. Ioana David
15. Modificarea legii „CEO privat la stat“
Noul guvern trebuie să acorde o atenție deosebită legii care impune recrutarea de manageri din privat la companiile de stat, și anume Ordonanța de Urgență nr. 109/ 2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice.
În forma actuală, legea permite ca acționarul companiei de stat (adică statul, prin ministerul în subordinea căruia funcționează compania respectivă) să selecteze de pe listele scurte ale headhunterilor candidații care vor forma consiliile de administrație „private“.
Nu de puține ori, în urma recrutării în baza acestei legi, în consiliile de administrație au ajuns politicieni, foști angajați ai acelor instituții sau oameni din mediul privat, într-adevăr, dar care nu aveau niciun fel de expertiză în domeniul în care activau companiile respective.
Așa au ajuns numeroase boarduri ale companiilor de stat din subordinea Transporturilor să fie pline de bancheri plasați de headhunterii cărora legea le-a permis astfel de nominalizări sau numiri, la Ministerul Economiei de oameni care au ocupat aceeași funcție și în trecut (cazul lui Laurențiu Ciurel, CEO-ul „privat“ al CEN Oltenia, care a fost numit ca urmare a selecției făcute de headhunter, dar care are o amplă activitate politică și ocupase această funcție și anterior).
Până în prezent, proiectul „CEO privat la stat“ a fost perceput de mediul privat ca o invitație la cheltuirea inutilă de bani publici făcută de stat privatului (prin includerea pe listele scurte a oamenilor politici) și a deteriorat imaginea headhunterilor, care lucrează pe o piață în care contractele sunt din ce în ce mai puține.
Dacă nu devine mai restrictivă această lege, iar numirile se vor face în continuare sub influența politicului, proiectul va fi un eșec total, plătit tot din banii contribuabililor.
Adelina Mihai
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 10.03.2014
0 comments :
Trimiteți un comentariu