Aurul, turcii și Iranul, sau cum guvernul Turciei și-a poleit economia defectă cu afaceri care mustesc de corupție

Guvernul turc a făcut orice pentru a „farda” economia: a exportat masiv aur către Iran pentru a reduce deficitul de cont curent al Turciei, iar mita la nivel înalt a înlesnit drumul aurului. Deși în urma scandalului au căzut capete, cei implicați nu sunt la închisoare.

Ca ministru responsabil pentru economia de 800 miliarde de dolari a Turciei din 2013, Zafer Caglayan avea în față un set de cifre care nu prevesteau lucruri bune pentru viitoarele alegeri. Inflația accelera, creșterea economică încetinea, iar lira turcească se deprecia Un indicator cheie al sănătății financiare era îngrjorător în mod deosebit: Turcia importa mult mai multe bunuri, servicii și capital decât exporta, scrie Bloomberg.

În octombrie 2013, când a fost intervievat de un post turc afiliiat CNBC, Caglayan a descris deficitul de cont curent ca fiind nesustenabil și a promis că guvernul va lua măsuri pentru a îl reduce.

Ceea ce nu a menționat Caglayan era operațiunea clandestină de majorare a exporturilor pe care o începuse cu mai mult de un an înainte și care ajuta la reglarea dezechilibrului comercial.

La momentul apariției sale televizate, operațiunea era încă în desfășurare. Cu trei săptămâni înainte, Caglayan fusese înregistrat în secret de anchetatorii poliției în timp ce spunea colaboratorilor săi să găsească o modalitate de a majora exporturile țării cu cel puțin un miliard de dolari pe lună. Ordinele veneau de sus, în urma unei întâlniri de două ore cu premierul Recep Tayyip Erdogan, după cum i-a spus ministrul unui asociat.

Operațiunea îl mai avea ca actor și pe un om de afaceri iranian căruia îi plăceau caii iuți, mașinile rapide și avioanele ultrarapide. Misiunea acestuia, pe care și-o îndeplinea cu multă abilitate, era de a trimite aur în Iran, țară supusă sancțiunilor internaționale. Transferurile de aur au devenit o vreme instrumentul cheie al guvernului turc pentru ajustarea dezechilibrului economic deranjant al Turciei.

Modul în care ministrul economiei și complicii săi au acționat este prezentat într-un document de 300 de pagini pregătit de investigatorii din Turcia în 2013. Caglayan și colaboratorii săi s-au ales cu mită în valoare de milioane de dolari, subiect ridicat în parlament de parlamentarii din opoziție.

Bloomberg a încercat să găsească explicații de la cei implicați. Asistentul lui Caglayan, Erdinc Karakilic, a cerut ca întrebările să îi fie trimise lui, dar apoi nu a răspuns unor solicitări pe email și prin poștă. Caglayan, care a demisionat pe 25 decembrie din funcția de ministru al economiei după ce ancheta a devenit publică, nu poate fi anchetat pentru că dispune de imunitate parlamentară.

Investigația, care face parte dintr-o anchetă mai extinsă care vizează infracțiuni de corupție, de contrabandă cu aur și complot ilegal, s-a împotmolit în ianuarie. Atunci  guvernul Erdogan l-a schimbat din post pe Muammer Akkas, un procuror din Istanbul care declarase că autoritățile s-au amestecat în anchetă. Tot atunci sute de alți procurori și polițiști au fost mutați pe alte posturi.

Înaintea alegerilor municipale din martie, premierul a denunțat ancheta ca fiind o tentativă de lovitură de stat. Ofițerul de presă al lui Erdogan nu a răspuns întrebărilor trimise pe email și prin poștă, pentru care Bloomberg a primit confirmare de primire.

Descoperirile făcute de anchetă fac viața mai dificilă pentru cei care încearcă să interpreteze datele economiei turce. Exporturile Turciei s-au majorat atât de rapid – transferurile de aur către Iran au sărit de la 53 milioane de dolari în 2011 la 6,5 miliarde în 2012 - încât au distorsionat cifrele legate de comerț, făcând economia să pară mai puternică decât era în realitate, a spus Attila Yesilada, consilier al companiei americane de consultanță economică GlobalSource Partners Inc din Turcia.

„(Exportul de aur către Iran –n.red.) nu avea niciun sens din punct de vedere economic. Nu este genul de export asociat cu o economie puternică. Care a fost scopul comerțului de aur cu Iranul? Nu ni s-a dat nicio explicație”, afirmă Yesilada.

Erdogan afirmă că dovezile au fost pregătite de oamenii din poliție și din sistemul judiciar care îl susțin pe clericul islamist Fethullah Gulen, care acum trăiește în SUA, și care încearcă să-i răstoarne guvernul. Premierul mai spune că înregistrările care au vizat familia sa și oficiali din guvern au fost făcute ilegal de susținătorii lui Gulen și că înregistrările scurse către presă au fost conversații separate „montate” împreună.

Eforturile secrete ale lui Caglayan și ale asociaților săi s-au transformat până la urmă într-o operațiune masivă de mai multe miliarde de dolari care s-a întins din Ghana până în China, potrivit investigației. Zeci de tone de aur au fost transportate din Turcia în Iran, mare parte din ele prin Dubai. Astfel au fost eliberate fonduri iraniene blocate în băncile turce, și au majorat exporturile turce.

Omul de afaceri iranian Riza Sarraf nu a fost doar un om de afaceri abil, care și-a folosit legăturile și influența pentru a câștiga milioane de dolari, ci a operat ca agent al politicii guvernamentale, arată analiza Bloomberg.

Atunci când comerțul cu aur a fost interzis odată cu înăsprirea sancțiunilor americane împotriva Iranului începând cu iulie 2013, Sarraf și colaboratorii săi au continuat să exporte. Aceștia au trimis mii de tone de produse alimentare supraevaluate și uneori chiar fictive, conform documentului.

Bani transportați în cutii de pantofi

Pentru a elimina din complicațiile acestui comerț dubios și întortocheat, miniștri din guvernul turc au primit mită: diamante în valoare de mai multe milioane de dolari și milioane de dolari cash îndesați în genți, în cutii de ciocolată și chiar în cutii de pantofi, arată un document din cadrul investigației.

Documentul, care a fost publicat pe internet de un utilizator anonim, rezumă investigația privind presupusele mite plătite către Caglayan și către alți trei miniștri. Concluziile investigației sunt apropiate de cele ale unei anchete paralele care îl viza pe Sarraf.

Documentul pregătit de Poliția Națională Turcă arată că investigatorii au anchetat activitatea mai multor personaje extrem de puternice și dependente de favoruri reciproce. Ofițerii de poliție îi urmăreau pe subiecți, care se întâlneau în hoteluri de lux din Istanbul. Ofițerii le ascultau conversațiile telefonice în care aranjau să se întâlnească pentru schimbul de bani și au făcut înregistrări video și fotografii cu ei intrând și ieșind din întâlniri.

Primul a fost omul de afaceri iranian Sarraf. El și Erdogan au fost fotografiați pe o scenă la un eveniment public. Ei s-au întâlnit și la o nuntă din Ankara.  După ce Sarraf a fost arestat în decembrie, Erdogan le-a spus reporterilor că afacerile sale cu aur „și-au adus contribuția la binele țării”.

Al doilea participant la afacere a fost Caglayan, un inginer devenit industriaș care a fost ales în parlament în 2007. Anchetatorii au spus că acesta a primit cel puțin 50 milioane de dolari de la Sarraf, din care a împărțit și altora, potrivit documentului. El a mai primit și diamante, un ceas de 343.000 de dolari și un pian de 37.000 de dolari, potrivit documentului. În schimbul acestor favoruri, s-a ocupat de facilitarea tranzitului prin vamă, de blocarea relatărilor de presă care îl vizau pe Sarraf și a închis ochii asupra comerțului fantomă care folosea documente falsificate, potrivit investigatorilor.

„Oricine poate să caute orice motiv dorește în spatele acestui comerț, dar Turcia îl va continua. Cei care blamează comerțul cu aur caută imoralitatea ar trebui să se uite în oglindă”, spunea Caglayan în septembrie 2012.

Cel din urmă membru al grupului era o persoană cunoscută de investitorii străini: Suleyman Aslan, pe atunci CEO al băncii de stat Turkiye Halk Bankasi AS. Halkbank, unde guvernul iranian ținea plățile pentru gaze naturale și petrol.

Anchetatorii au tras concluzia că Aslan l-a ajutat pe Sarraf să falsifice documente pentru facilita exporturile către Iran, a scăzut comisioanele pentru tranzacțiile bancare ale lui Sarraf și l-a ajutat să țină la distanță competitorii pentru exporturi, cerând documente suplimentare din partea altor traderi, potrivit documentului.

El a funcționat și ca intermediar, transmițând instrucțiunile din partea lui Caglayan către Sarraf, potrivit investigatorilor. Într-o înregistrare din 3 octombrie 2013, Caglayan îl întreba pe Aslan cum merge  „treaba cu exporturile”.

„Exporturile nu stau rău. Am făcut ceva, ne-am întâlnit azi și am discutat despre cum le putem spori. Se pune multă presiune pe noi”, a răspuns Aslan.

„Așa este, dar acesta este ordin din partea premierului”, a răspuns Caglayan.

Potrivit documentului, Aslan trebuia să primească 2,7 milioane de dolari cash de la Sarraf. Transportată în bagaje doldora, bani de mită erau numiți „vizitatori” în SMS-uri de Aslan și soția acestuia.

Într-un schimb de SMS-uri interceptat de investigatori, Aslan i-a scris soției că a „găzduit cinci musafiri. Erau verzi, verzi”.

Banii au fost descoperiți în casa lui Aslan în cadrul unor raiduri coordonate din zorii zilei de 13 decembrie, în care autoritățile turce au reținut zeci de persoane, inclusiv pe Sarraf și pe Aslan.

Acuzațiile împotriva lui Aslan, care a fost eliberat din arest în 14 februarie anul acesta, „au fost lămurite” și niciuna dintre acțiunile sale nu a constituit o infracțiune, a spus Ersan Sen, avocatul lui Aslan.

„Cum stai cu stocurile de aur? Este nevoie de exporturi până la alegeri”

Iată cum se petreceau lucrurile, conform stenogramelor. Chiar atunci când noile sancțiuni occidentale planau asupra exportului de aur și aveau să-l interzică, Sarraf nu s-a oprit din export. În dimineața de 22 mai, Sarraf a mers la hotelul de lux Conrad

,

unde s-a întâlnit cu Aslan. Câteva zile mai târziu, Sarraf l-a sunat pe un asociat al său și i-a dat ordin să majoreze comerțul cu aur. „Cum stai cu stocurile de aur?”, a întrebat el, potrivit stenogramei discuției telefonice din 28 mai. „Mărește-le pentru a crește exporturile. Continuă să faci asta pentru a crește puțin exporturile”.

Pe 16 septembrie Aslan l-a sunat pe Sarraf cu noi ordine legate de instrucțiunile pe care le primise.

„Ne-am întâlnit săptămâna trecută după ce am vorbit noi doi”, arată documentul. „Aceasta a fost solicitarea lor – anul trecut au avut exporturi de 11 miliarde de dolari”.

„Au spus că o fac din nou, nu-i așa” a întrebat Sarraf.

„Da”, a răspuns Aslan. „Fă ceva, prin orice metodă, dar ajută la îndeplinirea sarcinii”.

Sarraf le-a transmis instrucțiunile asociaților săi trei zile mai târziu.„Trebuie să găsim trei miliarde de dolari până la sfârșitul anului”, a spus el.

„3 miliarde de dolari până la sfârșitul anului?”, a întrebat asociatul său Abdullah Harpani. „Dar suntem în a noua lună a anului! Mai avem trei luni, un miliard de dolari pe lună e o sumă greu de obținut”.

Din ianuarie nu au mai fost făcute arestări. Aslan a fost înlocuit ca CEO al Halkbank, a arătat banca pe 7 februarie, cu o săptămână înainte de eliberarea sa din închisoare. El a rămas în boardul băncii până în 31 martie, apoi s-a alăturat boardului unei alte bănci de stat, TC Ziraat5 Bankasi AS. Vicepremierul Ali Babacan spune că numirea lui Aslan este rezultatul „voinței politice” Aslan a demisionat pe 9 mai.

Sarraf a fost eliberat în 28 februarie și i-a fost redat accesul la active lichide de 18 milioane de dolari, după ce procurorul a declarat că nu există dovezi pentru a dovedi acuzația. El așteaptă să fie judecat.

Caglayan a rămas parlamentar. Comisia creată pentru a ancheta acuzațiile împotriva sa și alți trei parlamentari au ajuns într-un punct mort atunci când partidul lui Erdogan nu a nominalizat pe nimeni care să facă parte din comisie.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Daniela Stoican