Austria, una dintre cele mai sigure țări din lume pentru plasamente financiare, bagă spaima în creditorii din Europa

Planul guvernului austriac de a for­ța creditorii să suporte pierderi pentru sal­varea băncii Hypo Alpe Adria, deși acti­vele lor sunt garan­ta­te de stat, ar putea fi doar pri­mele note ale unui cân­tec care se va auzi în mai multe state euro­pe­ne în condițiile în care Europa este de­parte de a-și fi rezolvat o pro­ble­mă majoră, dato­riile mari.

Planurile anunțate în această lună de guvernul cen­tral al Aus­triei de a re­duce dato­riile Hypo Alpe Adria, o instituție fi­nanciară de nivel mediu din regiunea Carintia, prin obligarea creditorilor să suporte pier­deri nu au atras foarte mult atenția la nivel inter­na­țional, dar ar putea avea efecte din­colo de granițele Austriei. Acest stat oferă un exemplu - sau o avertizare – al mo­dului în care Europa urmează să re­zol­ve problema supraîn­datorării, care con­tinuă să întunece perspectivele de creș­tere economică, scrie Financial Times. Pentru a nu fi nevoită să împo­vă­re­ze plă­titorii de taxe, Viena lucrează la o lege care să îi permită să „desființeze“ obliga­țiuni subordonate de 890 de mi­lioane de euro care au fost garantate de regiunea Carintia. Chiar dacă Michael Spindel­eg­ger, ministrul austriac de finanțe, a încercat să mi­ni­mizeze implicațiile aces­tei decizii în afara Aus­­triei, investitorii în băn­­cile mai slabe din Eu­ro­pa au fost averti­zați: ei ar putea fi în pri­ma linie a frontului în ur­mătorul caz de „bail-in“ bancar.

Factorii de decizie din Europa au recu­nos­cut de mult timp problema datoriilor suve­rane. Lansarea monedei euro în 1999 a încurajat împrumuturile ires­pon­­sabile, în special în țări periferice ale Uniunii Europene, cum ar fi Gre­cia, Irlanda și Spania.

După ce criza din zona euro a ex­plo­dat în 2010, ideea de a impune pier­deri creditorilor a fost respinsă hotărât.

Unul dintre motive a fost mândria. Jean-Claude Trichet, președintele de atunci al Băncii Centrale Europene, vedea bonitatea imaculată ca o condiție care stă la baza unei economii europene dezvoltate. Un al doilea motiv a fost teama de contagiune și protejarea sistemului bancar al Uniunii Europene.

Un default prematur al Greciei era privit ca un eveniment care ar putea agrava criza financiară, ceea ce a determinat Fondul Monetar Internațional să își modifice regulile astfel încât să continue să sprijine statele în cazul cărora pericolul de propagare a problemelor la nivel internațional și de a provoca efecte sistemice era mare, chiar dacă exista pericolul ca datoria acestora să nu fie sustenabilă.

În prezent, imaginea s-a schimbat. Teama de prăbușirea zonei euro a dispărut și restructurarea datoriilor Greciei din 2012 a arătat că riscul de contagiune putea fi gestionat.

Când vine vorba de salvarea băncilor, cazul Hypo Austria nu a fost atât de premeditat pe cât ar putea părea. Mai degrabă, autoritățile au mers pe principiul reducerii pe cât posibil a implicării contribuabililor atunci când băncile întâmpină probleme, care este garantat de regulile introduse după criză în Europa.

„Merg în aceeși direcție ca și inițiativa FMI. Este vorba despre încercarea de a găsi o soluție mai eficientă atunci când debitorii pierd accesul la piețele financiare sau sunt în imposibilitatea de a efectua plățile aferente datoriei“, spune Alistair Wilson, analist de credit la Moody’s.

Abordarea europeană este în ton cu cea din restul lumii, existând o înțelegere globală de a lăsa greul pe seama băncilor considerate „prea mari pentru a da faliment“. Restructurarea datoriilor poate fi o problemă diferită la nivel european. Banca Centrală Europeană este mai puțin dispusă decât băncile centrale din SUA și Marea Britatnie să folosească metode care duc la inflație, cum este relaxarea cantitativă,  pentru a înlătura efectele rămase ale crizei din 2007.

Restructurări mai frecvente ar putea determina investitorii să ceară randamente mai mari. Până acum sunt semne slabe care să sugereze acest lucru. În Europa, ca peste tot, ratele scăzute de dobândă oficiale au obligat investitorii să se îndrepte spre active mai riscante. Dar costurile mai mari de împrumut nu sunt inevitabile dacă se adoptă o abordare mai realistă a problemelor legate de problema datoriilor pentru a întări economiile.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Andra Oprescu