Timpul începe să se măsoare în zboruri, destinații ca Las Vegas, Miami sau Hong Kong devin doar alte puncte pe harta curselor iar știrile internaționale de la televizor capătă o cu totul altă însemnătate după ce zilnic interacționezi cu oameni din alte locuri, mărturisește Ana G., 30 de ani, absolventă a Facultății de Sociologie din București, care a lucrat timp de doi ani ca însoțitoare de bord la o companie aeriană din Golf.“Odată recrutată și ajunsă în Doha (Qatar) am intrat într-o sesiune de traininguri de două luni. Șase zile pe săptămână, timp de 8-9 ore pe zi, am făcut traininguri. După ce se încheie formalitățile de zbor și se iau toate avizele și atestatele, am început să zbor iar din momentul acela totul devine rutină”, spune fosta însoțitoare de bord, care s-a întors în țară după ce a ajuns în orașe ca Tokyo, Las Vegas, New York, Melbourne, Johannesburg, Beijing, Miami, Bangkok, Jakarta sau Moscova. În total, în cei doi ani de zile cât a lucrat ca însoțitoare de bord, a văzut orașe din 47 de țări din Africa, Australia, America de Nord, Asia și Europa.
“Singurul continent pe care nu l-am văzut este America de Sud. Am o hartă, unde am punctat toate destinațiile în care am fost. Spre America de Sud sunt zboruri foarte grele, foarte lungi”, precizează ea.
Fosta însoțitoare de bord subliniază că este un sentiment aparte de libertate să știi că poți pune puncte pe hartă și este suficient să conturezi un plan pentru a ajunge acolo. “Nu ai îngrădiri legate de transport, datorită facilităților oferite de companie. Nu ai îngrădiri financiare pentru ca salariul îți permite acest lux oricând îl dorești. Și este minunat să simți cum poți să îți desenezi propria hartă”, spune ea.
Salariile atractive dar și posibilitatea de a călători în toată lumea îi determină pe români să aplice pentru un job în cadrul transportatorilor aerieni străini.
În ultimii patru ani, companiile aeriene arabe s-au orientat și spre piața locală pentru a face recrutări. Cei mai mulți angajați români, 688 de persoane (din care 534 fac parte din echipajul de bord -însoțitori de bord și piloți) , îi are compania aeriană Emirates, cu venituri de circa 20 miliarde de dolari anual.
La începutul acestui an companiile aeriene Etihad Airways și Qatar Airways, cu 15 milioane de pasageri la nivel internațional, au organizat un proces de recrutare în România.
Dacă în România salariul unei însoțitoare de bord începe de la 1.500 de lei (340 de euro), în străinătate depășește 1.000 de euro net pe lună.
“Salariul începea de la 1.300 de euro pe lună net și puteam ajunge la 2.000 de euro în funcție de numărul de ore zburate”, spune ea.
Deși compania aeriană suporta toate costurile cu cazarea în Doha și utilitățile, fosta însoțitoare de bord precizează că viața în orașul arab este scumpă. “Viața este extrem de scumpă în Doha. Deși ai apartamentul asigurat de companie, singura grijă fiind ce mănânci, nu poți să pui deoparte cât ți-ai propus. Dacă vrei să ieși în oraș totul este foarte scump, alimentele sunt și de trei ori mai scumpe ca în România”, subliniază ea.
Există și câteva reguli pe care însoțitorii de bord trebuie să le respecte: 12 ore obligatoriu de stat în casă înaintea fiecărui zbor, o anumită oră de venit acasă în fiecare noapte, clădiri separate pentru fete și băieți, restricții în privința relațiilor între angajați.
Chiar și așa, jobul de însoțitor de bord rămâne unul atractiv pentru cei care doresc să vadă toată lumea.
“Oamenii care sunt pasionați de călătorii pot face acest job, altfel este o corvoadă. Când postezi poze pe Facebook pare frumos, toată lumea vede că ai aterizat în Maldive sau Seychelles, dar între timp am mai fost de două ori în India și Pakistan, unde au fost atentate. În țările cu risc crescut nu ai voie să ieși din hotel”, spune Ana.
Un insoțitor de bord are cel puțin 12 zboruri pe lună, din care își poate alege doar trei sau cinci destinații spre care vrea să zboare, potrivit ei.
“Singurul aspect care rupe rutina este că îți poți alege să zbori în câteva destinații în care vrei. Dintr-o lună normală cam 22-25 de zile ești plecat(...) .Cele mai frumoase destinații spre care am zburat…. mi-a plăcut tot. Toată lumea mă întreabă de când am ajuns ce mi-a plăcut cel mai mult. Iubesc Chicago, am fost la New York și nu am rămas neaparat impresionată. Mi-a plăcut China, am avut ocazia să merg la Marele Zid chinezesc, a fost în top trei experiențe”, a precizat ea.
Marele dezavantaj cu care vine acest job, potrivit ei, este că nu îți poți clădi o viață socială, “toate relațiile sunt superficiale și conjuncturale, puține pot fi aprofundate. Dezrădăcinarea este cel mai mare minus. (...) Este greu să fii singur atât de departe de casă, să faci multe compromisuri în viața ta socială din cauza lipsei de timp. Să mergi în sute de locuri frumoase și totuși să te simți singur. Cu toate astea, aș recomanda oricui are puțin curaj să încerce să facă această meserie”. Printre provocările cu care se confruntă însoțitorii de bord sunt cele în relația cu pasagerii, “experiențele urâte sunt pe de o parte date de zilele urâte pe care ți le provoacă dorul de casă și distanța față de tot ce îți este drag, iar pe de altă parte unii pasageri care pot da o notă negativă zborului tău. De exemplu, sunt oameni care devin foarte vocali dacă nu primesc varianta de meniu pe care o doresc”.
Înveți multe lucruri despre diferența de cultură, despre țările din lumea a treia, călătorești atât de mult încât ajungi să dai o altă interpretare știrilor de la TV, spune ea.
“Ce am învățat? Pot spune fără dubiu că cel mai mare beneficiu al acestei experiențe a fost maturizarea în ceea ce privește înțelegerea diferențelor dintre culturi”.
În ce constă procesul de recrutare?
Companiile aeriene din Golf caută periodic însoțitori de bord din România, postând anunțuri pe propriul lor site.
“Contează mult empatia cu cel care recrutează. Selecția se face în funcție de cât de multă stăpânire de sine ai, este un element edificator în acest job. Probabil că există un profil pe care îl caută dar nu l-aș putea prezenta”.
Ea mărturisește că nu s-a gândit niciodată la acest job ca la unul potențial, “nu mi s-a părut că întrunesc condițiile. "Trebuie să ai câteva caracteristici, de exemplu să fii înalt. De când eram în facultate și am început să lucrez îmi strângeam bani pentru călătorii. Era un “must” pentru mine să fac măcar o vacanță în străinătate, altfel este ca și cum stai într-un pătrățel și nu înțelegi ce se întâmplă în afara granițelor, ceea ce mi se pare neevolutiv. Oportunitatea de-a mă angaja la o companie aeriană a venit într-un moment necăutat. Stăteam la o bere cu un prieten și povesteam ce am face noi dacă nu ne-am ocupa de activitatea din prezent. El voia o afacere cu biciclete și asta a făcut iar eu i-am zis că trebuie să fie ceva legat de călătorii iar după două zile mi-a trimis un link cu anunțul de recrutare al companiei aeriene, tot el s-a ținut de capul meu să merg la interviu. Nu am fost convinsă că vreau să fac asta până în ultimul moment. A fost un gest oarecum impulsiv”".
0 comments :
Trimiteți un comentariu