În cursa de a deveni primul președinte turc ales prin vot direct, deschisă prin modificarea Constituției, premierul Recep Tayyip Erdogan a pus în mișcare o formidabilă mașinărie electorală, cu discursuri-spectacol care electrizează stadioane umplute cu simpatizanți, cu inaugurări de proiecte spectaculoase precum cel de-al treilea aeroport al Istanbulului și un tren de mare viteză.Opoziția se plânge însă că este o cursă în care nu toți au pornit cu șanse egale, iar victoria, mai mult decât sigură, a lui Erdogan nu va face altceva decât să îi ofere mai multă putere unui om care a divizat societatea turcă de-a lungul liniilor secular-religioase și care a îngrijorat aliații occidentali ai Turciei.
Organizația Consiliul Europei, care promovează drepturile omului și democrația, a atras atenția că trebuie să existe o distincție clară între discursurile ținute de Erdogan ca premier și cele rostite în cursa prezidențială, iar un raport întocmit la solicitarea membrilor opoziției politice turce a arătat că TRT, cel mai vizionat canal de televiziune din Turcia, a acordat discursurilor premierului aproape 533 de minute între 4 și 6 iulie în condițiile în care în aceeași perioadă lui Ekmeleddin Ihsanoglu, un diplomat cu puțină experiență politică, i-au fost acordate trei minute și 24 de secunde, iar lui Selahattin Demirtas, un tânăr kurd, doar 45 de secunde. Primul tur de scrutin va fi pe 10 august. Mulți analiști cred că acesta va fi și singurul. După ce a dominat scena politică din Turcia mai mult de un deceniu, timp în care a triplat economia țării, șansele sunt foarte mari ca Erdogan să-și învingă cei doi contracandidați, scrie agenția Thomson Reuters.
În condițiile în care contracandidații lui Erdogan și-au finanțat campaniile prezidențiale în special din donații, premierul turc a transformat aparițiile sale publice, unele dintre ele finanțate de către stat, în spectacole de putere, de la ceremonia de inaugurare a celui de-al treilea aeroport în Instanbul în iunie la inaugurarea unui tren de mare viteză la sfârșitul lunii iulie.
Erdogan și-a pregătit din timp vânarea președinției. În octombrie 2007, Constituția Turciei a fost modificată pentru ca președintele să fie ales prin vot direct, iar mandatul de președinte a fost redus de la șapte ani la cinci ani, cu posibilitatea realegerii. Încă din 2007, Erdogan a promis o nouă Constituție și și-a făcut din aceasta principalul obiectiv în special în timpul campaniilor electorale. Cu toate acestea, premierul nu a reușit să-și îndeplinească promisiunea deoarece comisia care supraveghea adoptarea noii Constituții s-a dizolvat în 2011 din cauza imposibilității de a se reconcilia pe articole care se ocupă cu problemele aprig dezbătute, cum ar fi sistemul de guvernare, limba și cetățenia.
Eșecul de a adopta o nouă Constituție a reprezentat o provocare în plus pentru Erdogan deoarece cea veche prevede că responsabilitatea politică a președintelui nu poate fi comparată cu cea a funcției de premier, potrivit unei analize a Open Democracy.
Erdogan a străbătut Turcia în avionul pus la dispoziție de guvern pentru a se adresa susținătorilor săi și a început campania electorală cu mult înainte de 11 iulie, data stabilită în mod oficial de către consiliul electoral.
Consiliul electoral din Turcia a respins luna trecută un apel venit de la reprezentanții Partidului Popular Republican (CHP), principalul partid de opoziție, prin care aceștia solicitau ca premierul să demisioneze din funcție pentru a candida la președinție, iar Erdogan a dat exemplu campaniile electorale ale președintelui american Barrack Obama și ale cancelarului german Angela Merkel, care și-au păstrat funcțiile în timpul alegerilor.
Mesajul opoziției pentru alegători este că dacă Erdogan va fi președinte, Turcia se va înfrunta cu criză politică și va risca să se izoleleze pe scena internațională. În condițiile în care premierul intenționează să stabilească o președinție executivă, Ihsanoglu consideră că o astfel de abordare nu va fi “democratică ci va fi ceva diferit“ și a dat exemplu “conflictul“ izbucnit în 2001 între președinte și premier, care a ajutat la precipitarea unei crize financiare devastatoare, notează Financial Times.
0 comments :
Trimiteți un comentariu