Moștenirea lui Voinea la buget: un deficit mic, dar care a trimis țara în recesiune, aceleași datorii, dar la dobânzi mai mici, un rating de țară mai bun și mânia baronilor PSD

Ministrul bugetului Liviu Voinea a părăsit această funcție, la un an și opt luni de la preluarea ei, după ce ieri președintele Traian Băsescu a semnat decretul de numire în funcție a succesorului său senatorul social-democrat (fost PD) Darius Vâlcov.

(Aseară la ora 20.00 exista o dispută între președintele Băsescu și premierul Ponta pe tema neparticipării premierului la jură­mântul de investitură a lui Vâlcov.)

Faptul că are un succesor nu împiedică întrebarea: a fost postul de ministru delegat pentru buget special creat pentru Liviu Voinea, care, la 39 de ani, va ajunge în consiliul de administrație al BNR ca viceguvernator, pe locul ocupat de Cristian Popa? Sau Victor Ponta, care l-a adus mai întâi la Ministerul de Finanțe ca secretar de stat, l-a numit în guvern ca ministru pentru buget și apoi i-a acceptat dorința de a intra în CA al BNR chiar a vrut să experimenteze „modelul francez“, una dintre puținele administrații care au un ministru pentru buget care-l dublează pe cel al finanțelor, grație admirației  premierului pentru „modelul fancez“?

Dacă postul de ministru al bugetului a fost creat pentru a administra mai bine finanțele statului și bugetul și a ține în frâu deficitul bugetar, atunci decizia și-a avut rostul. Cel puțin din punctul de vedere al deficitului bugetar, căci acesta s-a menținut în ținte în 2013, iar la șapte luni din 2014 este de până în 0,2% din PIB (uimitor la un ministru care critică Tratatul Fiscal din cauză că impune deficite „crunte“), la o țintă de deficit bugetar pe tot anul de 2,2% din PIB (de la 3% în 2012).

Dar cu ce preț acest deficit de 0,2% din PIB la șapte luni?

Social-democrat cu carnet de partid, analist economic și interlocutor privilegiat al PSD, Liviu Voinea nu pare să se fi opus în vremea mandatului său creșterii cheltuielilor sociale – salarii, pensii, ajutoare. Mai mult, și-a asumat deschis o măsură controversată, „electorata“, o lege prin care cei cu venituri modeste ar urma să fie păsuiți de la plata unei părți a ratelor (în numele creșterii consumului), vreme de doi ani, primind apoi un credit fiscal (sub formă de reducere de impozit pe venit) pentru a putea compensa majorarea de costuri a creditelor ce survine unei astfel de măsuri. Decizia, considerată electorală de analiștii politici și de presă, a fost coaptă în colaborare cu un alt social-de­mocrat de frunte cu care Voinea va deveni, din octombrie, coleg la BNR, este vorba despre prim-viceguvernatorul Florin Geor­gescu, cu care ex-ministrul a avut și are o relație bună.

Nu a fost deci prea zgârcit cu cheltuielile sociale, a fost, se pare, zgârcit cu alte cheltuieli, și iată că a reușit să se mențină în ținta de deficit – nu trebuie uitat însă nici de taxele impuse în această perioadă în valuri succesive care i-au adus lui Voinea mai mulți bani. Este adevărat și că el a ținut piept, ajutat și de premier, cererilor unor baroni locali ai PSD, care voiau bani, bani și iar bani! Acum când toată lumea pune intrarea României în recesiune tehnică pe seama prăbușirii cheltuielilor de capital (cu 7,5% în 2013 și cu 29% în primele șapte luni ale anului) și arată cu degetul spre el, ministrul se apără: nu am fost zgârcit, dar x și y nu au venit să-mi ceară bani pe proiecte de in­vestiții. Bani pare să fi avut ministrul Voinea, dacă nu din veniturile statului (nu este el de vină pentru colectarea redusă, colectarea fiind la ANAF care este în supravegherea ministrului de finanțe), măcar din împru­mururile făcute nu doar pentru rostogolirea datoriei, ci și pentru acoperirea deficitelor.

În mandatul său, Finanțele au vândut titluri de stat de  75,5 de miliarde de lei, 5,7 miliarde de euro și 3,5 miliarde de dolar. Altfel spus, România s-a împrumutat în total de încă vreo 25 de miliarde de euro, sigur plătindu-și datoriile la scadență. Grație randamentelor bune, bufferul din Trezo­rerie acoperă astăzi șase luni de finanțare (față de patru luni în 2012). Însă împru­muturile au fost mai puțin împovărătoare pentru că Voinea a beneficiat de conjuncturi favorabile cum rar s-a întâmplat în ultimii ani. Dacă la începutul mandatului său randamentele la titlurile de stat erau la 6%, acum sunt pe undeva pe la 3% (la împrumuturi pe 3-5 ani).

De asemenea, costul asigurării împotriva riscului de default reflectat în cotațiile CDS-urilor au scăzut spre 116 puncte de bază la sfârșitul primului semestru din 2014, față de 200 de puncte de bază la finalul lui 2012.

Pe lângă conjunctura externă favorabilă, decizia BNR de a reduce dobânda-cheie a jucat în favoarea Finanțelor. Banca Națio­nală a coborât rata dobânzii-cheie de la 5,25% la venirea lui Liviu Voinea în guvern la 3,25% la plecarea sa, ceea ce i-a permis ministrului să se împrumute mai ieftin, dar și populației să plătească rate la împrumuturile în lei la 7%, față de 11% în ianuarie 2013.

De pe urma lui Liviu Voinea rămâne și ceva „personal“. Fostul ministru a dispus crearea unui site paralel cu cel al Mi­nisterului Finanțelor - mbuget.gov.ro. Este instrument valoros pentru cei care vor să știe rapid ce este cu bugetul, cu creanțele, cu numărul de salariați bugetari, cu clasificațiile bugetare și multe altele.

Cum își vede Voinea scurtul său mandat dacă ar fi să-și facă un bilanț?

„Nu, nu discutăm acum, poate mai târziu“, răspunde ex-ministrul, pe care presa îl numea „Tom Bugețel“, fără ca acesta să se supere, sau cel puțin așa a pretins.

Din 22 octombrie, când va prelua mandatul de viceguvernator, Voinea se va întoarce și la catedră, la ASE, funcție din care se autosuspendase pe perioada minis­teriatului.

Ce s-a întâmplat în mandatul lui Voinea (2012 – 2014)

+ Deficit bugetar 2013: 2,3% din PIB

+ Deficit bugetar la 7 luni 2014: 0, 15% din PIB

+ Guvernul a introdus valuri de noi taxe pentru a-și crește veniturile, dar acestea s-au dus mai degrabă în cheltuieli sociale decât în cele de investiții

+ Cheltuielile de capital au scăzut cu 7,5% în 2013 și cu 29% în primele șapte luni din 2014, ceea ce a trimis România în recesiune tehnică

+ Finanțele s-au împrumutat cu 25 de miliarde de euro

+ Randamentele la titlurile de stat au scăzut de la 6% la 3% (la împrumuturi pe 3-5 ani)

+ Bufferul din Trezorerie acoperă șase luni de finanțare (față de patru luni în 2012)

+ CSD-urile au scăzut de la 200 de puncte de bază la 116 puncte

+ Voinea autorul controversatei „electorate”.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Iulian Anghel