Rușii și-au atins scopul. Au blufat la o miză incredibil de mare cu South Stream. Toată Europa a crezut că are careul de ași în mână și și-a aruncat cărțile pe masă. Out! Nabucco, conducta care ar fi trebuit să reducă dependența Occidentului de gazele rusești, a fost anulată acum un an pentru că nu mai avea sens, credeau europenii, să aduci gaze de la Marea Caspică pe un traseu prin sudul continentului.Asta cu toate că doar acest proiect, care a fost pus pe masă încă din anii ’90, ar fi asigurat și o sursă independentă de gaz, și un traseu independent de spațiul aflat sub control rusesc. Pentru că miza Occidentului după 1990, încă neatinsă nici în prezent, a fost să creeze o alternativă la gazele rusești, atât ca sursă, cât și ca transport.
Rușii au venit și au aruncat pe piață acum 6-7 ani proiectul South Stream, prin care au afirmat că vor aduce gaz rusesc în Occident ocolind Ucraina cea plină de riscuri. Inițial au sondat apele și în România pentru South Stream și până la urmă au afirmat că s-au înțeles cu bulgarii, urmând ca această nouă conductă să subtraverseze Marea Neagră, să iasă în Bulgaria și prin Serbia și Ungaria să ajungă în Austria.
Privind retrospectiv, acum este de înțeles jocul de v-ați ascunselea din anii 2010-2011 al reprezentanților Gazprom, care ba erau prezenți, ba nu erau, la București și la Sofia, negociind alternativ cu autoritățile române și bulgare. Până la urmă toată afacerea s-a dovedit un bluf uriaș.
După ce și-au atins scopul, adică au anulat proiectul Nabucco, de care se temeau cu adevărat, rușii, ca niște jucători de șah experimentați ce sunt, au anunțat pe 1 decembrie 2014 că renunță la South Stream. Nu au explicat de ce. Condițiile de piață nu s-au modificat substanțial – scăderea prețului petrolului actuală este evident un joc al piețelor pentru a le micșora veniturile, însă foamea de energie mondială va readuce repede prețul energiei la cote înalte.
Însă au reușit să îi lase „bouche-bée“, adică cu gura căscată, pe cei care credeau că le sunt parteneri în acest proiect, adică Bulgaria, Serbia și Ungaria, țări în care presiunea găsirii unei soluții de dependența de o singură conductă de gaz este uriașă.
Rusia a furnizat anul trecut 30% din gazul consumat de Uniunea Europeană. Financial Times comentează că Vladimir Putin a trebuit să dea înapoi și să abandoneze acest proiect în valoare de 50 de miliarde de dolari, mai ales că cifrele nu ieșeau pentru Gazprom, iar South Stream era mai mult un proiect politic decât economic. În acest moment cea mai mare parte a gazului pe care Rusia îl vinde în Europa tranzitează Ucraina, iar noua conductă, pe lângă cea construită prin Marea Nordului, între Rusia și Germania - North Stream -, i-ar fi dat Rusiei posibilitatea să ocolească Ucraina și să își mărească influența asupra Ungariei, Bulgariei și Serbiei, înfometate de energie.
De la Londra, unde apare Financial Times, însă poate că nu se vede destul de limpede că în acest moment cele trei țări și altele din Europa de Sud-Est care importă 90% din consumul de energie au rămas și fără Nabucco, și fără South Stream și sunt în continuare dependente de gazul rusesc transportat printr-o zonă la un pas de, sau chiar aflată în, război civil. Deci riscurile unor eventuale întreruperi sunt cu atât mai mari și nervozitatea este pe măsură.
Ca urmare, rușii au acum o poziție și mai puternică față de aceste țări.
Pionii-cheie în toată această stratagemă au fost austriecii, care au mușcat momeala cu South Stream și au ieșit din Nabucco. Istoria va arăta dacă au fost parte sau victimă a acestui joc. Austriecii au sprijinit pe față South Stream și chiar, culmea, au afirmat că plănuiesc să trimită gazul „lor“ din Marea Neagră, adică cel descoperit de Exxon și OMV pe teritoriul României, prin South Stream către Occident și să ofere acestei conducte statutul de reală alternativă la gazul rusesc.
Inexistența acestui statut de reală alternativă la gazul rusesc pentru South Stream a fost invocat de Comisia Europeană, care s-a opus proiectului și chiar a amenințat Bulgaria cu sancțiuni pentru implicare.
Este foarte probabil ca tot ceea ce s-a întâmplat în această toamnă la OMV – îndepărtarea din funcție a CEO-ului Gerhard Roiss înainte de finalizarea mandatului – să fie legat de afacerea South Stream/Nabucco.
România este parte esențială a acestei afaceri și întrebarea este cum poate fi deslușită toată acestă situație în câștigul nostru și ce trebuie înțeles din toate aceste mișcări strategice pentru a le folosi. Dar oare se gândește cineva la asta, la câștigul nostru?
0 comments :
Trimiteți un comentariu