Stéphane Charbonnier (Charb)Stéphane Charbonnier (Charb), una dintre cele peste 12 victime ale atacului terorist de la Paris, a fost un renumit caricaturist și jurnalist francez, avea 47 de ani și se afla pe lista celor mai "vânate" persoane de către rețeaua teroristă Al-Qaida.
Potrivit presei franceze, Stéphane Charbonnier, cunoscut sub numele de Charb, se afla pe lista din 2013 a celor mai vânate persoane (moarte sau în viață) "pentru crime împotriva islamului", potrivit unui articol publicat de Inspire, revista de propagandă teroristă a Al-Qaida.
Charb a fost una dintre cele peste 12 victime ale atacului terorist produs miercuri la sediul publicației satirice Charlie Hebdo. Indivizii care au atacat redacția publicației Charlie Hebdo au afirmat că sunt simpatizanți ai rețelei teroriste Al-Qaida, afirmă martori citați de presa franceză.
Stéphane Charbonnier a primit amenințări cu moartea și se afla sub protecția poliției franceze, potrivit lui Richard Malka, avocatul publicației Charlie Hebdo, citat de telegraph.co.uk.
Avocatul a spus că Stéphane Charbonnier se afla sub protecția poliției din momentul în care au început amenințările ca urmare a publicării în paginile Charlie Hebdo a caricaturilor cu profetul Mahomed.
"Charb se afla sub protecția autorităților. Amenințările erau constante. Este înfricoșător", a mai spus avocatul Richard Malka.
Totuși, unii dintre colegii lui Charb spuneau că acesta era relaxat cu privire la aceste amenințări. "Charb a fost sub protecția poliției, dar se deplasa fără să fie însoțit de un polițist, fapt care era un semn că el nu a fost îngrijorat în tot acest timp", a declarat un jurnalist pentru publicația franceză Le Monde.
În 2007, publicația Charlie Hebdo a publicat 12 caricaturi controversate cu profetul Mahomed, preluate dintr-un ziar danez.
Bernard Verlhac (Tignous)
Caricaturistul Bernard Verlhac, cunoscut sub pseudonimul "Tignous", una dintre victimele atentatului de la redacția săptămânalului francez Charlie Hebdo, era apreciat pentru sensibilitatea și justețea desenelor sale, relatează postul Europe1 în pagina electronică.
Caricaturiștii Stéphane Charbonnier (Charb), directorul publicației satirice Charlie Hebdo, Jean Cabut (Cabu) și Georges Wolinski (Wolinski) au fost de asemenea uciși miercuri, în atacul soldat în total cu cel puțin 12 morți.
Tignous, caricaturist francez de presă, era unul dintre colaboratorii săptămânalului satiric Charlie Hebdo. El lucra de asemenea și pentru revistele Marianne și Fluide glacial.
Autor al unor desene critice și umoristice publicate în revista Marianne, cum sunt cele compilate în lucrarea "5 ani sub Sarkozy" în 2011, el era apreciat pentru sensibilitatea și justețea desenelor sale.
Acest caricaturist este descris de unul dintre colaboratorii săi, aflat în stare de șoc, ca un desenator "plin de pertinență și de impertinență totodată". Linia creionului său, "foarte simplă și abilă", îl făceau un "desenator fără pereche", continuă sursa citată.
"Desenele sale realizate înainte de colaborarea cu Charlie Hebdo sunt destul de necunoscute, dar vă pot asigura că era un desenator excepțional", a adăugat colaboratorul său.
Jean Cabut (Cabu)
Jean Cabut, una dintre victimele atacului sângeros comis miercuri contra săptămânalului Charlie Hebdo, cunoscut sub numele de Cabu, era un caricaturist și autor de benzi desenate descris într-un documentar care i-a fost dedicat recent drept "incorect politic".
Creator al personajului Grand Duduche, Cabu a lucrat la ziare satirice ca Hara-Kiri, Charlie Hebdo și Le Canard Enchaîné, dar a colaborat și la realizarea mai multor emisiuni de televiziune, de tip dezbatere, precum "Récré A2" .
Jean Cabut, născut pe 13 ianuarie 1938, la Châlons-en-Champagne, a urmat studii în domeniul artei la Paris, la École Estienne, și a publicat primele sale ilustrații în 1954, în cotidianul regional L'Union de Reims. Cariera sa a fost îngreunată de războiul din Algeria, potrivit enciclopediei online Wikipedia, fiind mobilizat timp de mai bine de doi ani (27 de luni), în timpul cărora a contribuit la realizarea ziarului armatei, Le Bled, unde mai semnează și Philippe Labro și Francis Veber.
De asemenea, acesta a publicat seria "La fille du colonel". Din această perioadă dezvoltă un spirit antimilitarist și o viziune anarhistă asupra societății, pe care le redă în desenele sale. Personajul Kronenbourg este inspirat din această perioadă. În timpul stagiului militar, acesta a colaborat și cu revista Paris Match.
După ce a terminat stagiul militar, în 1960, a continuat să publice desene în diferite ziare, printre care Enragé, publicație în care apăreau doar caricaturi. La Hara-Kiri, unde a lucrat ulterior, a găsit mediul care corespundea cu ideile sale și ale altor caricaturiști talentați, precum Gébé, Fred, Wolinski, Reiser.
A lucrat, totodată, la revista Pilote, începând din 1962, unde a creat personajul său preferat, Le Grand Duduche, un licean incomod inspirat din amintirile sale din liceu.
Cabu a cunoscut un succes fulminat în anii 1970 - 1980, când a publicat numeroase albume. A început să se orienteze și către caricatura politică, făcând desene pentru Charlie Hebdo, din 1992, și pentru Le Canard, unde l-a adus pe Grand Duduche (fără să-l numească), ceea ce a confirmat statulul său de caricaturist cu orientare de stânga.
Totodată, Cabu a apărut în emisiunea televizată Récré A2, unde făcea caricaturi live.
În 1982, acesta a lucrat pentru trei televiziuni franceze (France 3, Antenne 2 și TF1), iar în 1986 a publicat "Le Nez de Dorothée", o selecție din desenele realizate pentru "Récré A2".
În plus, Cabu a lucrat episodic la Ici Paris, Jazz Hot, Rallye, Rock & Folk, Candide, Le Journal du dimanche, France-Soir, Paris-Presse, Le Figaro, Le Figaro littéraire, La revue de médecine, Le Nouvel Observateur, Le Monde, Ciné Revue, Action, Jours de France, Pariscope, CFDT syndicalisme, 20 ans, Le Journal de la Maison, Journal des messageries maritimes, La Gueule ouverte, Charlie Mensuel, Politique hebdo, La Grosse Bertha. Totodată, acesta a participat la realizarea ziarului municipal, în timpul mandatului lui Bertrand Delanoë (actualul primar al Parisului, n.r), unde făcea o pagină de desene.
Cabu a ilustrat și numeroase cărți, precum și coperta celui de-al treilea album al cântărețului Maxime Le Forestier, intitulat "Caricatures". Totodată a ilustrat seria de dublu CD "Cabu chez Nocturne", antologii consacrate unora dintre cei mai mari muzicieni de jazz: Duke Ellington, Count Basie, Dizzy Gillespie, Oscar Peterson.
În perioada septembrie 2006 până în ianuarie 2007, a avut loc la Paris expoziția-tribut "Cabu et Paris", iar în perioada octombrie 2006 - februarie 2007 mediateca Georges Pompidou din Châlons-en-Champagne, orașul său natal, i-a consacrat, pentru prima dată, o retrospectivă.
Totodată, documentarul "Cabu, politiquement incorrect!" ("Cabu, incorect politic!"), scris de Bernard Fournier și realizat de Jérôme Lambert și Philippe Picard, i-a fost dedicat lui Cabu, acesta fiind difuzat în Franța, pe 5 septembrie 2006.
Caricaturistul este tatăl cântărețului Emmanuel Cabut, cunoscut sub numele de Mano Solo, care a murit în 2007.
Georges Wolinski
Celebrul desenator francez de presă Georges Wolinski, care se află printre cele 12 victime ale atacului comis miercuri contra săptămânalului satiric Charlie Hebdo, alături de trei confrați - Charb, Cabu și Tignous - era un iubitor al provocării, scrie postul Europe1 în pagina electronică.
Cu un demers un pic ezitant, obraji scobiți, purtând un sacou și niște pantaloni cam scurți - care-i lasă la vedere șosetele, desenatorul de presă de la Charlie Hebdo, L’Huma sau JDD degaja o anumită eleganță, scrie postul, republicând o întâlnire de anul trecut cu artistul.
Georges Wolinski s-a născut pe 28 iunie 1934 în Tunisia, dintr-un tată polonez și o mamă italiană, naturalizați francezi prin căsătorie. Pe când avea doi ani, a fost marcat de prima dramă - povestea desenatorul pentru postul de radio. Tatăl său care a înființat o "uzină de fier forjat", era asasinat de unul dintre muncitori, pe care tocmai-l concediase. "Mi-a marcat viața", mărturisea Wolinski. "Unchiul Victor" va deveni tatăul său "surogat".
Desenul, pe care-l practica de la vârsta de cinci ani, va acționa ca "un refugiu", mărturisea artistul, iar bunicul său, un comerciant, îi furniza hârtia de desenat - "coli de împachetat prăjituri".
Sexul, femeia și cuplul sunt subiectele predilecte ale lui Georges Wolinski. Cu toate acestea, desenul este mai întâi marginal. El va lucra, în tinerețe, în atelierul de galanterie al socrilor, la Fontenay-sous-bois, o activitate în care mărturisea că era "nul". Dar viața îl marchează din nou. Prima sa soție moare într-un accident de mașină, lăsându-l singur cu două fiice.
Între timp face Războiul în Algeria și trimite un desen la François Cavana. Acesta va fi publicat în primul număr al Hara Kiri, "stămoșul" Charlie Hebdo. Intră în echipa publicației satirice în 1961.
Perioada de glorie a artistului este anul 1968. "Datorez mult lui mai '68", spunea Wolinski, dorindu-și "să nu uităm această perioadă formidabilă". Este perioada în care se descoperă ca desenator politic, în care devine un "turbat" de stânga. De atunci a frecventat numai oameni de stânga - "oamenii de dreapta mă enervează", mărturisea el. Tot în această perioadă se angajează la JDD și o cunoaște pe a doua sa soție, Maryse, jurnalistă la săptămânal.
"Desenul mi-a salvat viața, pentru că făceam ce-mi plăcea", declara Wolinski pentru Europe1 în urmă cu un an, adăugând că "ceea ce-mi plăcea a devenit o meserie, iar ăsta este un lucru prețios". Întrebat dacă se gândește la pensionare, artistul răspundea în stilul său provocator, cu o ultimă piruetă, "nu mă pot opri. Stilul de viață mă obligă să câștig mulți bani".
0 comments :
Trimiteți un comentariu