De ce și-au asumat 75.000 de români riscul valutar al unui credit în franci elvețieni? Pentru credite în euro le trebuia salariu dublu

Doar cine avea un salariu de echivalentul a 1.800 de euro putea lua în 2006 un credit de 50.000 de euro pe 20 de ani pentru a-și cumpăra o casă pentru că la o dobândă de 9% pe an rata lunară ajungea la circa 500 de euro, iar normele BNR nu permiteau un grad de îndatorare mai mare de 30%. Rata la un credit în franci elvețieni era mai mică cu o treime.

Varianta creditului în franci elvețieni a apărut astfel ca o portiță de scăpare pentru clienții care doreau să-și cumpere o casă mai mare, dar și pentru bancherii care căutau să-și plaseze resursele atrase de la acționarii din străinătate.

Un credit de 78.000 de franci (50.000 de euro) pe 20 de ani avea o rată de echivalentul a 330 de euro, astfel că putea fi contractat și de un client cu un salariu lunar de sub 1.000 de euro. Aceasta în condițiile în care multe bănci au aruncat pe piață oferte cu dobânzi intro­ductorii de 4-5% pe an în primii doi ani de contract.

Creditul exotic în franci elvețieni a fost adus pe piața locală în pri­măvara lui 2006 de ungurii de la OTP Bank, în încer­carea de a-și face loc pe piață. Modelul fusese experimentat deja pe piața din Ungaria. Ulterior, alte zece bănci au intrat pe acest segment de creditare.

Creditele au fost acordate între 2006 și 2008, când un franc elvețian era cotat la 2-2,2 lei. Acum, deși dobânzile au scăzut, clienții trebuie să suporte rate de două ori mai mari, în condițiile în care francul elvețian a ajuns la 4,4 lei după un ultim val de apreciere, consemnat la jumătatea lunii ianuarie. Cine avea o rată de echivalentul a 1.100 de lei în 2006 trebuie să plătească acum peste 2.000 de lei lunar.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Ciprian Botea