La zece ani de la apariția primului spital privat, cele mai mari 21 de unități au trecut de 2.200 de paturi, iar cel mai „plin“ are un grad de ocupare de 85%

Fără asigurări private care să le susțină, spitalele se sprijină pe pacienții care plătesc cash și într-o mică măsură pe contractele pe care le au cu statul, însă în pofida unei nevoi mari de servicii de sănătate, aceste unități se dovedesc greu de umplut.

Cele mai mari 21 spitale private, care s-au format în ultimii zece ani, au trecut de 2.200 de paturi și au un grad de ocupare cuprins între 30% și 85%, arată o analiză a ZF pe baza datelor făcute publice de către companii.

Datele centralizate de ZF arată că cele mai frecvente intervenții reali­zate în spitalele private sunt cele de hernie, operațiile la sân, chirurgia gine­co­lo­gică, cardiologie intervențională, protezele de genunchi, by pass-urile coronariene, ope­ra­țiile de micșorare a stomacului sau naș­terile.

Majoritatea spitalelor private se află sub nivelul optim al gradului de ocupare, consi­derat de 80%, iar cei mai mulți dintre ope­ratori și-au dezvoltat și rețele de clinici, dar și laboratorul care să poată să compenseze pierderile din zona spitalicească.

„Gradul de ocupare a paturilor la un spital arată în ce măsură este utilizată capa­citatea spitalului. Pentru atingerea pra­gului de rentabilitate și recuperarea investițiilor gradul de ocupare ar trebui să atingă sau chiar să depășească 80%“, a spus Loren­zo­vici Laszlo, manager al firmei de consul­tanță în servicii medicale Hospital Consulting.

Cu toate acestea, el explică faptul că un grad de ocupare bun nu înseamnă neapărat și eficiență. Spre exemplu dacă un grad de ocupare se obține cu durate de spitalizare prelungite și rulaj mic atunci gradul de ocupare este nesănătos.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Ioana David