În plin război al prețurilor, cât timp Arabia Saudită rezistă fără să majoreze producția de petrol prăbușirea cotațiilor țițeiului pare de neoprit, la fel și transferul masiv de avuție de la țările exportatoare la cele importatoare, cum sunt majoritatea economiilor europene. Problema care se pune este cine și cât are de câștigat din perturbarea echilibrului economic, cine va ceda primul și unde se va stabiliza prețul petrolului.În majoritatea celor peste 120 de ani de istorie a industriei petroliere cotațiile, ajustate la prețurile curente, au fost sub 50 de dolari pe baril. Prețurile mici de acum nu sunt „noul normal“, așa cum spun unii analiști și oficiali, ci „vechiul normal“.
Ieri, atât petrolul Brent, referința pieței internaționale, cât și cel destinat pieței americane, se tranzacționau cu aproximativ 45,5 dolari barilul, niveluri nemaiatinse cel puțin din 2009.
Anul trecut, prețul maxim al Brentului a fost de peste 110 dolari pe baril. Istoria arată că importatorii neți de petrol de obicei au de câștigat din declinul prețurilor.
Șoferii plătesc mai puțin pe combustibil și cheltuiesc mai mult pe alte produse și servicii, explică The Guardian. Crize în industria petrolieră tind să creeze boomuri în alte sectoare deoarece investițiile destinate inițial explorării petrolului sunt concentrale în alte domenii.
Pe cine doare
De cealaltă parte, chiar dacă scăderea prețurilor nu este de durată, toți exportatorii neți de petrol simt „durere“.
Dezastrul vine pentru acele țări care nu și-au învățat lecțiile din ciclul anterior de creștere și scădere a prețurilor petrolului. De această dată, multe state au economisit o parte mai mare din veniturile din petrol și au investit mai mult în active productive, deși în general mai semnificativ mai puțin decât valoarea resurselor epuizate.
Multe guverne și-au abandonat politicile bugetare conservatoare în timpul crizei financiare din 2008-2009, dar nu au revenit la prudența din primii ani ai boomului.
Producătorii din Orientul Mijlociu au fost obligați să-și majoreze cheltuielile de turbulențele create de Primăvara Arabă. Cu toate acestea, cu câteva excepții, cea mai mare parte a exportatorilor sunt într-o formă mai bună în fața unei eventuale furtuni. Țările bogate din Golful Persic și câteva state din zona Mării Caspice pot gestiona cu ușurință o prăbușire temporară a prețurilor. Acestea au acumulat fonduri externe masive, însă pe termen lung perspectivele bugetare sunt îngrijorătoare. Chiar și Rusia se poate descurca mai bine cu prețurile mici decât URSS, deși va trebui să reducă importurile și cheltuielile. Însă Iran are politici economice mai puțin prudente, iar sancțiunile internaționale au creat deja o criză aici. Nigeria, în pofida politicilor macroeconomice îmbunătățite în comparație cu cele din perioada de boom anterioară, va fi afectată semnificativ din cauza dependenței excesive de petrol, ceea ce va duce la accentuarea sărăciei și a instabilității politice și sociale. Angola este, de asemenea, vulnerabilă. Exportatorii de petrol din America de Sud care au active politici macro prudente, cum sunt Columbia și Mexic, va trebui să implementeze ajustări bugetare, dar își vor putea depăși problemele cu pagube minime. Însă nicio țară nu a intrat în vremurile de cădere a prețurilor într-o formă mai proastă decât Venezuela, o economie care nu doar că a cheltuit masiv, în special pe consum, anul trecut, dar s-a și îndatorat enorm pentru a-și permite să consume și mai mult. Deficitul bugetar al țării în perioada de boom a atins și 20% din PIB. Anul acesta, inflația ar putea depăși 100%.
„Cuferele de război“ pline
Cât despre Arabia Saudită, aceasta este principala forță care stă în spatele declinului prețurilor. Întrebat de jurnaliști dacă lumea va mai vedea vreodată petrol la prețul de 100 de dolari barilul, ministrul saudit al petrolului Ali al-Naimi a răspuns: „S-ar putea să nu“. Arabia Saudită este foarte hotărâtă să țină prețurile mici și așteaptă ca acestea să descurajeze investițiile în proiecte noi precum cele rusești din zona arctică, forajele în șist ale Americii, exploatarea nisipurilor petrolifere ale Canadei sau forajele marine costisitoare și la mare adâncime ale Braziliei, scrie The Washington Post. Acestea sunt proiecte pe termen lung care se bazează pe prețurile pe termen lung ale petrolului, dar companiile și mai ales investitorii dau foarte mare atenție la ceea ce se întâmplă în prezent.
Iar Arabia Saudită își permite să aștepte. Chiar dacă prețurile s-au prăbușit, regatul, spre deosebire de Venezuela, și-a umplut în ultimii ani „cuferele de război“ și poate rezista unei perioade îndelungate de prețuri reduse. Guvernul de aici a luat în considerare scăderea cu 32% a veniturilor din petrol. Apoi, Arabia Saudită are printre cele mai mici costuri ale producției din lume – 4-5 dolari pe baril –, rivalizând doar cu cele din Irak și unele regiuni din Rusia.
Ministrul saudit al-Naimi a avertizat că mai devreme sau mai târziu proiectele petroliere costisitoare precum forajele marine braziliene, cele de pe coasta vestică a Africii sau cele din Arctica va trebui restrânse din cauza prețurilor mici.
„Va fi în șase luni, un an, doi sau trei? Doar Dumnezeu știe. Eu spun că țările din Golf, și în special acest regat, pot rezista“, a spus el.
Petrol la 40 de dolari barilul
Proiectele de exploatare a șistului simt vizibil șocul. Prințul saudit Alwaleed a declarat că „unul din efectele pozitive“ ale crizei petroliere este că va permite Arabiei Saudite să vadă „câte companii producătoare de petrol de șist se retrag din afaceri“, notează CNN.
Companiile americane de energie și-au ajustat deja planurile de cheltuieli, au redus dividendele și au efectuat disponibilizări. Unii analiști cred că unele din aceste afaceri nu vor rezista scăderii prețurilor. În industria americană a șistului au apărut deja semne că unele companii reduc explorările.
O analiză a companiei de consultanță Wood Mackenzie arată că dacă Brentul se tranzacționează cu 50 de dolari pe baril, doar 0,2% din oferta globală de petrol este neprofitabilă, potrivit CNBC. În acest caz, pe pierdere vor începe să funcționeze mai ales forajele din Marea Nordului. La o cotație de 45 de dolari barilul, 0,4% din oferta globală este neprofitabilă. La acest preț ar începe să devină neprofitabilă producția convențională continentală a SUA. Dacă prețurile petrolului scad la 40 de dolari barilul, impactul asupra producției mondiale va fi, de asemenea, foarte mic, doar 1,6% din ofertă fiind neprofitabilă. În această situație pierderi vor începe să înregistreze și proiectele de exploatare a nisipurilor petrolifere din Canada.
0 comments :
Trimiteți un comentariu