Intrarea Uber în România a produs deocamdată mai multă efervescență în presă decât în acțiunea economică propriu-zisă de livrare a unui nou mod de a face transport de taxi în București, însă conceptul de economie colaborativă pe care îl aduce această companie pe piața locală are toate șansele să explodeze în perioada următoare.Uber este o aplicație care oferă oricărui conducător auto posibilitatea de a deveni „taximetrist“ când dorește și are timpul necesar. Astfel, cine vrea să devină membru al acestei comunități descarcă aplicația Uber pe smartphone și își poate anunța disponibilitatea de a face o cursă taxi în cazul în care există o cerere pe care o poate prelua.
Călătorului, care la rândul său a descărcat aplicația și a completat datele de card bancar, i se rețin banii automat pentru cursă, iar Uber plătește apoi „taximetristul de ocazie“ săptămânal, în funcție de cursele efectuate.
„Ce ar putea să aibă în comun Uber, startup-ul înființat abia acum 5 ani, și Air Liquide, puternicul conglomerat industrial francez, cu o vechime de 100 de ani, prezent cu produsele sale în toate complexurile industriale ale planetei?“, se întreba în ediția din 25 februarie 2015 a ziarului francez de business Les Echos jurnalista Sabine Delanglade în articolul „Uberizarea economiei și marele vertij al elitelor“.
Răspunsul: „Capitalizarea bursieră a celor două companii este egală: 40 de miliarde de euro“. De necrezut ca o platformă colaborativă care îi pune în legătură pe cei care au nevoie de transport cu cei care îl pot oferi să ajungă să valoreze la fel de mult ca un gigant industrial cu mii de brevete de invenții și vânzări de zeci de ori mai mari.
De altfel, așa cum scrie și Walter Isaacson în ediția din 4 martie a Financial Times, businessul global al aplicațiilor de smartphone și tablete a ajuns anul trecut la 100 de miliarde de dolari, mai mult decât toată industria de film, în condițiile în care în urmă cu șapte ani acest sector nici nu exista.
Presa de business internațională dezbate intens în ultimele luni trecerea la un nou tip de economie, așa- numita „economie colaborativă“ sau „sharing economy“. Este vorba de o combinație a computerelor și a internetului, care schimbă viețile oamenilor, dar și modul în care își câștigă existența, astfel încât, așa cum menționează Isaacson în Financial Times, marketplace-uri precum Amazon sau Ebay recreează tipul de manufactură artizanală existent în era preindustrială. „Dacă ai o rețetă bună, ori știi să faci un produs sau un serviciu de calitate, îți poți găsi clienți prin aceste platforme. Mai mult de 600.000 de oameni își câștigă astăzi veniturile vânzând și cumpărând pe Amazon și Ebay“, afirmă Isaacson. Subiectul economiei colaborative este din ce în ce mai divers. Platformele de microfinanțare care scurtează drumul între cei care dispun de finanțare și persoanele fizice sau companiile care caută bani pentru investiții au ajuns să intermedieze miliarde de dolari.
În industria software sute de mii de proiecte sunt disponibile online și mii de români deja își câștigă banii prin intermediul acestor platforme. În Franța închirierea mașinilor de la persoane care le pun la dispoziție atunci când nu le folosesc, și nu de la companii specializate, a devenit un fapt comun.
Maurice Levy, CEO al companiei de publicitate Publicis, vorbește despre „uberizarea“ economiei, conform jurnalistei de la Les Echos. Comentatorul de la Financial Times subliniază că „disrupția“ tehnologică nu este o amenințare din punctul de vedere al creării locurilor de muncă, ci dimpotrivă, este o sursă de câștig pentru economie și pentru piața muncii. „Tehnologia duce la o creștere a productivității și a bogăției, care mărește cererea pentru bunuri și servicii și pentru noi joburi, inclusiv unele pe care acum nici nu le putem imagina. Mărturie stau cele 3 milioane de joburi nou-create în Statele Unite în 2014, cu tot noul val de sisteme robotice introduse în companii“, scrie Walter Isaacson.
Paradoxul pentru România este că acest val tehnologic (7 milioane de români au deja un smartphone) se așază pe o economie care nu a terminat procesul de industrializare și în care schimburile directe între participanții la piață încă domină cel puțin în mediul rural. Nu mai există nicio economie cu un milion de gospodării țărănești care își câștigă existența din creșterea a un milion de vaci și cultivarea a câte două-trei hectare de pământ fiecare. Cu toată extinderea marilor retaileri, aprovizionarea încă se face prin piețe, direct de la producători la consumatori. Vezi și cazul aprovizionării cu lapte la ușa casei, încă existentă în unele orașe mici. Piața românească de legume, fructe, carne, lactate și pește este, într-un fel sau altul, o platformă Uber pentru producători și consumatori. Nu mai e necesară o disrupție, de scoatere din ecuație a retailerului, cum a făcut Uber cu companiile de taximetrie. Noi suntem deja „uberizați“ în multe sectoare ale economiei.
Ceea ce este acum de făcut este facilitarea prin intermediul acestor platforme a contactului direct între consumator și client și în alte sectoare. Viteza de adoptare a tehnologiilor este uimitoare, taximetriștii din București, spre exemplu, s-au echipat rapid cu tablete și GPS-uri, își iau comenzile pe internet. În fața închiderii întreprinderilor industriale, multe persoane au găsit soluții individuale de a fi integrate în activitatea economică. Astfel, avem un milion de PFA (persoane fizice autorizate) și PFI (persoane fizice independente).
Economia colaborativă nu este o amenințare pentru România, ci poate deveni un atu.
0 comments :
Trimiteți un comentariu