De o săptămână, discuțiile (dezbaterile?) despre introducerea cotei reduse de TVA pentru alimente sunt alterate chiar de ... numele măsurii. S-a creat imaginea că, fiind ”pentru alimente”, este mai mult ”pentru săraci”, pentru că, nu-i așa, ei se gândesc cel mai mult la alimente și dau cel puțin o treime din buget pe mâncare.Ca orice angajator, mai ales unul într-o profesie liberală, sunt primul care vreau să continue reducerea poverii costurilor de angajare, pentru a putea crește salariile oamenilor mei. Dar ca trăitor în și din această economie, votez cu două mâini să se elimine cât mai repede și cu prioritate o anomalie care ne-a costat foarte mult pe toți, ca economie și societate (în ce ordine vreți) – suprataxarea mâncării.
Dacă, mai cu jumătate de gură, FMI și CE ne acceptă ”extravaganța” reducerii TVA la alimente, dacă agențiile de rating/investitorii străini nu ne penalizeză cu o cotă mai mare de neîncredere (care s-ar vedea în curs), cred că ar trebui să mergem mai departe de momentul 1 iunie și, măcar de acum încolo, să statuăm existența unei cote reduse pentru mâncarea cea de toate zilele.
Mă grăbesc să-mi susțin poziția cu o mini-analiză de comparabilitate, acel instrument prin care afli cum stai în raport cu piața, unde te întrebi ce fac ceilalți, pentru a găsi răspunsuri la propriile tale probleme.
De ce toată lumea bună are TVA mic (foarte mic) la mâncare?
Indicator
Minim
Quartila inferioară (sub 25% din cazuri)
Mediana (sub 50% din cazuri)
Quartila superioară (sub 75% din cazuri)
Maxim
TVA alimente UE-28
0%
5%
9,75%
18,5%
25%
sursa: CE
Fapte: 21 de state UE au în acest moment (deci încă nu includem și România) cotă redusă la TVA pentru alimente! În 13 state – toate economiile mari europene, fără excepție – cota merge de la 0 (zero) în Marea Britanie la 7% în Germania. Dintre fostele state comuniste, Polonia are cea mai mică cotă TVA pentru alimente - 5% (cota generală 23%). Oare aceste state să nu-și dea seama că mâncarea e cea mai bună ”vacă de muls” pentru buget? Când omul mănâncă, mai mănâncă și bugetul! Vorba ceea – dacă nu curge, pică!
Cred însă că au privit pragmatic această vacă de muls: cu cât o taxează mai mult, cu atât se înfruptă mai mult din laptele ei și evazionistul. Pentru că
și evazionsitul e om
, va fi încurjat să meargă pe același principiu păcătos - dacă nu curge, măcar pică! Până când ne trezim cu toții că nu mai are de unde să pice.
Studiu de caz – vaca de muls Mlekovita
De câte întreprinderi e nevoie în România vs. Polonia pentru a aduna 800 milioane de euro din vânzările de lactate?
Nr. întreprinderi producătoare de lactate
Cifra afaceri
Profit din exploatare
Nr. angajați
România
45
3,5 mld. lei
-0,14 mil. lei
7.700
rezident
34
1,6 mld. lei
42,7 mil lei
4.400
nerezident
11
1,9 mld. lei
-42,8 mil. lei
3.300
Polonia
1
3,3 mld. zloți
58 mil.zloți
1.400
rezident
1
3,3 mld. zloți
58 mil.zloți
1.400
Nerezident
sursa:
www.tpsoft.ro
/ baze de date internaționale – date 2013 (1 euro= 4,4 lei = 4,1 zloți)
notă: departajartea rezident/nerezident – în funcție de capitalul acționariatului majoritar, direct și indirect.
Fapte: În România sunt 45 de întreprinderi producătoare de lactate care au o cifră de afaceri de minimum 10 milioane de lei (date 2013). Acestea au vândut în 2013 de aproape 3,5 miliarde de lei, echivalentul a cca. 800 de milioane de euro! În același timp, 804 milioane de euro a fost cifra de afaceri a întreprinderii Mlekovita, 100% cu capital polonez, cel mai mare producător de lactate din țara sa și un puternic exportator (votat cel mai valoros brand al industriei poloneze).
Cum a ajuns polonezul aici? Cum și-a putut fideliza atât de bine piața? Nu cumva l-a ajutat TVA-ul de 5% pe alimente? Sau faptul că, prin anii 2000, mâncarea neprocesată (ouă, lapte, carne) era scutită de TVA, după care a avut un TVA de doar 3%?
Răspunsul e evident. Piața fiscalizată poloneză nu a mai fost alterată de micii-mari evazioniști, care s-au gândit de două ori înainte să riște pentru un TVA de 5%! (doar falsificarea actelor pentru a masca ieșirea fictivă din țară a laptelui ca să primească TVA-ul ”înapoi” și nu merita efortul!). Producătorul nu mai era forțat să aducă lapte din spațiul intracomunitar pentru a profita de faptul că nu mai plătea efectiv (cash) TVA-ul la achiziție.
TVA-ul mic i-a adus desigur avantaje și consumatorului polonez – un site de comparare a costului vieții la nivel internațional dă un litru de lapte-standard la Varșovia ca fiind între 2,5 și 3 zloți, în timp ce la București – între 4 și 5 lei. Un amănunt: salariile medii brute în cele două țări au fost în decembrie 2014 de 3.980 de zloți, respectiv de 2.582 lei.
Prețurile contează când o treime din bugetul românului se duce pe mâncare (în Polonia – 23%). Dar, nu e prea realist să ne așteptăm la un litru de lapte sub 4 lei la sfârșitul anului, spre exemplu. Luați în calcul marjele derizorii de profit din prezent – pentru eșantionul celor 45 cei mai mari producători români de lactate, marja maximă de profit operațional este de 11%, dar trei sferturi din ei au o marjă de sub 3,3%, iar jumătate de sub 1,7%.
Indicator
Minim
Quartila inferioară (sub 25% din cazuri)
Mediana (sub 50% din cazuri)
Quartila superioară (sub 75% din cazuri)
Maxim
MPCO* - 45 întreprinderi
-32,39%
-0,60%
1,70%
3,33%
11,82%
*Marja de profit aferentă costurilor operaționale în 2013 (profit din activitatea de bază raportat la cifra de afaceri)
Sursa:
www.tpsoft.ro
Vorbind despre efectele reducerii TVA la alimente, trebuie să plecăm încă o dată de la realitatea cruntă că 45 cele mai mari întreprinderi românești vând cât una poloneză!
Întreaga producție autohtonă de brânzeturi s-a ridicat în 2013 la 71.217 tone, doar cu cca 21.000 de tone peste nivelul din 1993 (sunt anii cu cea mai bună producție din statisticile ultimilor 20; întâmplător, 1993 este și primul an cu TVA de la noi). Astfel, producția fiscalizată a României a fost de 2,5 ori mai mică decât exportul Poloniei de brânzeturi într-un singur an (177.000 de tone, în 2012).
Deci, doar ”datorită” faptului că suntem mai puțini, am reușit să mâncăm în plus un kg de brânză de-a noastră. Om fi mâncat mai mult, dar nu ... fiscalizat! Iar când și vacile nefiscalizate au dispărut, am luat din import. În 2013, am importat brânză și caș de 123 de milioane de euro (5 mil. în 1993, 7 mil. în 2003), de trei ori mai mult decât am exportat, adică 39 de mil. (3 mil. în 1993, 8 mil. în 2003).
Comerț exterior (mil. euro)
România(2013)
Polonia (2012)
Total lapte și lactate
export
82
1.400
import
268
473
din care,
brânză și caș
export
39
550
import
123
lipsă date
sursa: INSSE/ Foundation of Assistance Programs for Agriculture, citată de Warsaw Voice
Nu lucrez în domeniul industriei alimentare, nu-i iau partea, vorbesc doar în calitate de consumator de ... baze de date. Și acestea îmi spun că, în România, care acum are practic cel mai mare TVA pe mâncare (doar Danemarca mai are 25%, dar cine îndrăznește să compare mere cu pere?) introducerea TVA diferențiat vine nu ca un dar, ci ca o măsură care, in extermis, mai poate închega ceva dintr-o industrie care ar fi trebuit să fie cel puțin ca-n Polonia!
Adrian Luca este directorul firmei de consultanță Transfer Pricing Services.
0 comments :
Trimiteți un comentariu