Peste 170 de persoane au fost duse cu autobuzul prin Bavaria pentru a ajunge într-o tabără ca să ceară azil politic. Migranții erau încântați de perspectiva pe care le-o oferea viitorul: apartamente abia vopsite, locuri de joacă sau un teren de baschet, scrie New York Times.Doar câțiva dintre aceștia au acordat atenție cuvintelor scrise în germană de la intrarea în adăpost: Primire și Facilități de Repatriere.
„Construiesc o școală pentru copiii noștri?”, a întrebat Mirela, o femeie de 22 de ani din Kosova, care a venit împreună cu soțul ei – constructor și fata lor.
În a doua zi, imediat după prânz, au apărut zvonuri. Unui student, Kleart, în vârstă de 20 de ani din Albania, i-a fost refuzată cererea de azil și în curând se va afla în drum spre casă.
Aplicația de azil politic al lui Kleart era prima care trebuia procesată, procesul care urma să dureze câteva luni a avut loc în doar câteva ore și acest lucru a ridicat un semnal pentru cei care încă nu înțeleseseră de ce au fost aduși în orașul Bamberg. Aici, în nordul Bavariei, la o baza militară, speranța celor care au venit în Germania nu ca să își salveze viața, ci ca să și-o îmbunătățească, a luat sfârșit.
„Aici îi aducem pe cei care nu au nicio șansă să obțină azil”, a spus Jakob Daubner, administratorul centrului de primire a imigranților.
Chiar dacă Germania are o infrastructură eficientă de a primi sute de mii de refugiați care fug din calea conflictelor, acum a început să implementeze un sistem eficient de a trimite oamenii acasă care au venit din țări sigure. Peste 10.000 de persoane au fost repatriate din ianuarie până în iulie.
„Cei care nu au venit din cauza persecuțiilor politice sau care nu au fugit din calea războiului, ci pentru motive economice, nu vor fi eligibili să rămână aici”, a spus cancelarul german, Angela Merkel.
În ciuda acestui lucru, numărul imigranților e în continuă creștere. Mai mult de jumătate dintre ei au ajuns anul acesta în Germania și 42% din 256.000 de oameni veneau din Europa și nu din Irak sau Siria și au aplicat pentru azil politic. Albania, Kosovo, Macedonia și Serbia se confruntă cu probleme precum sărăcia, șomajul și corupția. Din cauza faptului că au puține șanse să obțină o viză de muncă în Germania, migranții din Europa de Sud-Est cer azil politic.
Persoanele care migrează din motive economice suprasolicită sistemul existent pentru primirea celor care fug din calea războiului din Afganistan, Irak sau Siria. Oficialii germani au spus că anticipează venirea a un milion de migranți în acest an.
Cele două centre de repatriere din Bavaria sunt emblematice pentru celelalte țări și descurajează migrația pe motive economice cu cereri pentru azil. Câteva legi care ar putea fi adoptate în octombrie, vizează ca Albania, Kosovo și Muntenegru să fie trecute pe lista oficială ale țărilor declarate sigure, locuri în care migranții se pot întoarce fără a se teme pentru viața lor (Bosnia – Herțegovina, Macedonia și Serbia au fost incluse anul acesta) .
În schimb, Berlinul se află în discuții cu Europa de Sud-Est despre deschiderea unui canal pentru migrația forței de muncă. Germania anticipează un deficit de 2.4 milioane de muncitori până în 2020, conform lui Frank Laczko de la Organizația Națională pentru Migrație. Pentru a reduce numărul celor care nu primesc azil politic și rămân în țară ilegal refuzând să plece de bună voie, nu vor mai fi anunțați când poliția îi va escorta la aeroport pentru a pleca din Germania.
Alocația lunară este de 140 de euro pentru un adult cu o aplicație pentru azil, iar aceasta ar putea fi plătită în curând sub forma de bunuri materiale, precum obiecte de igienă și doar pentru o singură lună.
O schimbare majoră a fost făcută încă din luna august, când cei care aveau o cerere nefondată pentru obținerea de azil politic, erau împiedicați să intre nu numai în Germania, ci și în țările din Uniunea Europeană din zona Schengen, cu o restricție de până la 5 ani.
“Nu e despre refugiați buni sau răi, toți vor trece prin aceleași proceduri”, a spus Daubner. “Trebuie să grăbim procesul ca să îi ajutăm pe cei care au cea mai mare nevoie. Cel mai ușor mod de diferențiere este după țara de proveniență.”
Ziarul local din Bamberg și-a numit noul site “Centrul Europei de Sud-Est”. Alte centre de azil din țară au semne scrise în arabă, iar aici informațiile din restaurante sunt scrise în albaneză. Pe ușile apartamentelor unde stau acum imigranții încă se pot vedea vechile etichete ale soldaților americani care au plecat anul trecut: Halliday, Garcia, Tucker. Familiile care locuiesc acum acolo se numesc Shala, Bajram, Haskovic.
Lângă casele lor, au birouri autoritățile care joacă un rol important în acordarea azilului, Ministrul Protecției Sociale, care dă acordul, oficiul de migrări, care procesează cererile, biroul celor din afară, care se ocupă de repatrieri, tribunale, în cazul în care cineva contestă verdictul și poliția. Scopul acestora e să termine procesul în câteva zile, cel mult, săptămâni.
Când migranții ajung în Germania, ei merg din birou în birou pentru a li se lua amprentele, pentru a li se face fotografii și controale medicale.
Cea mai importantă etapă are loc la primul etaj: programarea interviului pentru obținerea azilului politic, o singură ocazie care le decide soarta, dacă pot rămâne sau nu acolo.
Biroul unde Sascha Walter conduce interviurile este aproape gol. Pe masa acestuia se află câteva obiecte esențiale, precum un computer, un set de căști, un software pentru dictare și o cutie de șervețele. Walter decide care dintre cei care au înaintat cereri pentru azil vor rămâne în Germania. “Deseori curg lacrimi, dar trebuie să respect legea.”
Câteva familii se întorc ani la rând, de obicei în lunile de iarnă, ca să scape de frigul de acasă, a spus el. Alții vin doar pentru beneficii.
“Există și o minoritate”, a spus Walter. Spre exemplu, tânărul albanez a cărui cerere a fost respinsă, voia să rămână în Germania. El s-a dus dimineață în biroul lui Walter la ora 9 și jumătate și i-a spus că a terminat liceul în țara lui în anul 2013 și acum doi ani a pierdut toți banii în încercarea de a-și lua o diplomă în tehnologia informațiilor. În iulie, el s-a dus în Grecia și de acolo a luat un avion spre Nuremberg. A vrut să studieze în Germania pentru că părinții acestuia aveau nevoie de ajutorul lui, a explicat studentul.
0 comments :
Trimiteți un comentariu