Luni de zile managerii marilor grupuri petroliere, traderii și observatorii și-au pus problema cât de jos va ajunge prețul petrolului. Acum marea întrebare este cât timp va rămâne prețul la cote reduse.După decizia țărilor OPEC de a continua să pompeze petrol pe o piață deja la limita înecului pentru a scoate din joc SUA și Rusia, cei care prognozau că prețurile vor rămâne jos mult timp estimează acum că prețurile vor rămâne mici și mai mult timp. Iar în joc va intra un fost concurent de categorie grea, însetat de venituri și de cotă de piață, până acum ținut pe tușă de sancțiunile internaționale: Iranul.
Petrolul ieftin înseamnă combustibil ieftin și putere de cumpărare mai mare în țările dezvoltate și chinuri financiare pentru companiile producătoare și economiile dependente de exportul de țiței și gaze naturale.
Patrick Pouyanne, CEO-ul Total, una dintre cele mai mari companii petroliere din lume, crede că este puțin probabil ca prețurile să își revină anul viitor. Cotația țițeiului Brent, extras din Marea Nordului, este sub 43 de dolari barilul, după un plonjon de peste 60% început în vara acestui an. Pentrolul extras în SUA se tranzacționează sub 40 de dolari pe baril, scrie BBC. Prețurile petrolului american nu au mai fost niciodată atât de reduse în ultimii 10 ani.
Patrick Pouyanne spune că „nu anticipează ca prețurile să-și revină în 2016“. Din contră, afirmă el, oferta va crește mai rapid decât cererea anul viitor.
El nu este singurul care vede astfel lucrurile. Analiștii de la Goldman Sachs sugerează că petrolul se poate ieftini mult mai mult. „Prognozăm că în următoarele luni cotațiile vor fi în jur de 40 de dolari barilul sau vor rămâne pe unde sunt astăzi, însă poate urma încă o cădere de 50%“, scriu strategii băncii americane de investiții.
Rușii, sau cel puțin guvernul lor, cred că prețul țițeiului va ajunge la 50 de dolari barilul în vara anului 2016. După aprobarea bugetului preliminar pentru 2016, care ia în considerare o cotație a țițeiului de 50 de dolari, ministrul rus al dezvoltării economice Alexei Ulyukayev a spus luni că ținta lor va fi atinsă până în vara anului viitor, scrie Forbes.
„Din a doua jumătate a anului viitor există o probabilitate ridicată ca prețurile să revină la o dinamică pozitivă cu volatilitate redusă“, a spus Ulyukayev. Rusia vine propriul tip de țiței, Ural, cu prețuri mai apropiate de cele ale Brentului decât de cele ale petrolului american.
BP, un alt mare grup petrolier de talie internațională, și-a „resetat“„afacerile pentru a genera surplus de cash flow cu un preț al petrolului de 60 de dolari barilul în 2017.
David Roche, președintele companiei de consultanță Independent Strategy, estimează că prețurile țițeiului pot aluneca spre 30 de dolari pe baril anul viitor, din cauza supraproducției, a cererii slabe și a tehnologiei, care tinde să diminueze risipa de combustibil.
„Arabia Saudită va continua să pompeze ani de zile dacă va fi necesar pentru a scoate din joc producătorii americani de petrol de șist care pur și simplu nu vor să cedeze“, a explicat Roche pentru CNBC.
„Nebunia“ cu punctul de break-even
Vara trecută, când prețurile petrolului încă se situau mai sus de 100 de dolari barilul, circula o terorie care arăta de ce cotațiile nu pot să scadă sub acel nivel.
Multe dintre principalele state exportatoare de petrol aveau punctul de break-even bugatar al prețurilor țițeiului – cotațiile la care bugetul este echilibrat – apropiat de acea cotă.
Pentru Arabia Saudită, cel mai mare exportator de petrol al lumii și forța dominantă în OPEC, FMI punea punctul de break-even la 98 de dolari barilul.
Teoria spune că, în fața cererii slabe, mai mici decât oferta, aceste țări vor reduce producția pentru a impulsiona creșterea prețurilor și a veniturilor bugetare. Teoria nu s-a aplicat, scrie în Financial Times Michael Levi, asociat la Council on Foreign Relations.
Că este o prostie să te bazezi pe punctele de break-even pentru a estima unde vor ajunge prețurile petrolului a devenit evidentă la faimoasa reuniune a din noiembrie 2014 a OPEC în care statele membre au refuzat să taie producția.
Însă analiștii încă iau în considerare aceste repere în orice, de la analize geopolitice și prognoze pe termen lung la eforturi de convingere a guvernelor țărilor exportatoare de petrol de a introduce reforme bugetare, spune Levi.
În cercetările sale, analistul a descoperit popularitatea punctelor de break-even ale prețurilor petrolului a explodat în 2008 când diferitele autorități, în special organizațiile internaționale, au căutat o cale simplă de a convinge țările exportatoare că sunt pândite de riscuri bugetare mari. Apoi, acești indicatori au căpătat o viață proprie. Analiștii i-au folosit pentru a stabili pragurile până la care pot coborî prețurile. Strategii geopolitici au avertizat că dacă aceste praguri sunt trecute va urma instabilitate. Ceea ce s-a întâmplat de atunci demostrează că pe baza punctelor de break-even nu se pot face prognoze pe termen lung. Metodologia folosită pentru calcularea lor este cel mai adesea necunoscută de public. Chiar și FMI, una dintre cele mai transparente dintre instituțiile de prognoză, schimbă adesea rezultatele calculelor. Iar aceasta nu pentru că există erori de calcul, ci pentru că țările respective surprind cu manevrele pe care le fac pentru a-și suplimenta veniturile.
0 comments :
Trimiteți un comentariu