Angajatul român nu este productiv. Cât mit și câtă realitate? "Muncitorul român este harnic și implicat, inclusiv în Ro­mânia, dacă mediul de lucru este propice"

România nu merge prea bine din punct de vedere economic pentru că are o problemă de pro­duc­tivitate, susțin de mai bine de două decenii o parte din analiștii eco­nomici.

Dar aceasta este o afirmație care ascunde ceva capcane; de exemplu faptul că i se impută an­ga­ja­tului dotarea teh­nică care de multe ori lasă de dorit. Sau lipsa pro­gramelor de pre­gă­tire, de re­con­versie pro­fesională, sau slaba co­relare dintre sistemul de învăță­mânt și ne­voile reale ale pieței muncii.

„Mitul că românii nu ar fi mun­citori este unul fals. Impor­tant este ca tehnologia cu care ne facem trea­ba, fie că vor­bim de agricultură, minerit, pro­ducție sau fizică nucleară, trebuie să fie nouă, performantă și capabilă să-și facă treaba în timp“, spune Marcel Bărbuț, proprie­tarul AdePlast. „O astfel de tehnologie costă mult și se poate face doar cu credite. Noi am urmat această cale și acum avem pe cele trei plat­forme fabrici noi, cu cea mai nouă tehnologie în lume la acest mo­ment. Asta ne conferă un avantaj major pe piață, pentru că produ­cem la costuri mici, rapid și cu mare flexibilitate. În lunile de vară înțelegem cel mai bine de ce am investit peste 50 mil. euro în fa­bricile noastre. Fabricile AdePlast au o pro­ducție anuală de peste 244.000 de euro pe cap de angajat, categoric cea mai bună din indus­trie. Sigur că nu faci nimic cu tehno­logia dacă nu ai oameni an­trenați să o manevreze. Și aici vine o a doua mare cheltuială pentru com­panii, care este de fapt o in­vestiție în personal. Școala nu-i poate învăța pe oameni să se descurce cu noile tehnologii, deci companiile trebuie să o facă, spune Bărbuț.

Iar cei 244.000 de euro din cazul lui Bărbuț nu sunt o ex­cep­ție; Ioan Mezei, director ge­neral al Stihl România, spune că reu­șește să aibă o pro­duc­ti­vi­tate de circa 1 mil. euro pe anga­jat, da­to­rită mo­de­lului de mana­ge­ment ales și a orga­ni­zării pro­ceselor interne.

„Muncitorul român este harnic și implicat, inclusiv în Ro­mânia, dacă mediul de lucru este propice“, spune Mezei.

Productivitatea românului tre­buie înțeleasă prin consecințele ei, explică profesorul universitar Mircea Coșea.

„Românul are mentalitatea că munca este în interes personal, nu face legătura între interesul per­sonal și interesul național, nu face legătura cu faptul că trăiește într-o societate în care munca fiecăruia contribuie la bunăstarea tuturor.

Nu simte că munca sa face parte dintr-un sistem mai larg, și de aici tendința de a presta muncă la negru, de a fura de unde poate, de a înșela obligația pe care o are față de locul de muncă pe care îl ocupă. El dorește să își facă treburile lui, fără a înțelege să cedeze o parte din muncă pentru interesul general. Productivitate mai mare înseamnă venituri mai mari și o viață mai bună. Este rău dacă nu înțelegi acest lucru, că productivitatea la locul tău de muncă contează indirect și mai târziu, și nu imediat, în viața pe care o ai. La noi rezultatul se vrea imediat și cât mai direct, nu luăm în considerație faptul că avem un lanț de consecințe. Munca se caracterizează printr-o notă puternică de individualism, nu avem o cultură a unei apartenențe la un întreg.“

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Dorin Oancea