Timișoara, 20 aprilie 2016, Conferința “ZF Antreprenorii României”, organizată de ZF împreună cu Banca Transilvania. În sală sunt peste 250 de antreprenori români, directori sau manageri de companii românești.Citește și:
ZF Antreprenorii României. „Capitalul privat românesc - o șansă pentru dezvoltarea economică a României“. Provocarea dezvoltării regionale: polii de dezvoltare industrială hrănesc sau seacă zonele limitrofe?
Toată lumea recunoaște că economia se mișcă, iar afacerile lor sunt pe creștere. Capitalul financiar (creditele luate de la bănci) nu mai reprezintă o problemă nici din punctul de vedere al costului, nici din punctul de vedere al obținerii lui. Principala problemă, cel puțin a antreprenorilor din Banat, este resursa umană. Au proiecte, dar nu prea au cu cine să le facă.
Bazinul forței de muncă a secat, iar atragerea de angajați din satele sau comunele limitrofe începe să sece și ea. Inevitabil, discuția se duce între capitalul românesc versus capitalul străin și, cel mai mult, ce face statul român pentru antreprenorii români.
Florentin Banu, poate cel mai cunoscut antreprenor din Banat - care acum 15 ani a lansat napolitanele Joe -, spune că în prezent nu mai are importanță de unde vine capitalul, iar tema capital românesc vs. capital străin este falsă. România are nevoie de capitalul străin pentru a se dezvolta. Capitalul românesc nu are forță suficientă pentru a ridica economia.
Ovidiu Șandor, un alt antreprenor român, este de aceeași părere, dar spune că statul trebuie să încurajeze formarea și creșterea antreprenorilor români pentru ca afacerile să rămână în România.
Problema tuturor este că statul, care trăiește de pe urma taxelor și impozitelor plătite de companii, nu face nimic pentru a îmbunătăți mediul economic. Nici din punctul de vedere al infrastructurii, nici al educației, nici din punctul de vedere al legilor.
Antreprenorii se confruntă în viața de zi cu zi cu absurdități legislative, pentru care nu răspunde nimeni din partea statului. De altfel, antreprenorii nici nu știu pe cine să dea vina și cui să ceară socoteală.
“În ultimii doi ani eu am angajat 30 de oameni. Am plătit taxe și impozite la stat. Ce a făcut statul pentru mine?”, spune Ovidiu Covăsală, de la firma Gilco Prod SRL – prelucrări metalice. Cu 45 de oameni, el a avut în 2015 o cifră de afaceri de 6,6 milioane de lei, iar pe primele trei luni ale anului 2016 a avut afaceri de 3 milioane de lei.
Deși nu au nimic împotriva capitalului străin, antreprenorii români sunt enervați că statul român, guvernul român sprijină mai mult multinaționalele în viața de zi cu zi. Ajutoarele de stat sunt făcute pentru multinaționale, reclamă ei. Este adevărat că ajutoarele de stat sunt valabile și pentru companiile românești, dar nu toate firmele românești pot să facă investiții de 10 milioane de euro, astfel încât să se încadreze în prevederi. Ar trebui ca ajutoarele de stat să se dea și companiilor care fac investiții de 1 milion de euro, susțin ei.
Statul român ar trebui să analizeze cât plătesc impozite și taxe companiile românești vs. companiile străine, spune Bogdan Cocian, directorul general al Elba Timișoara, una dintre cele mai bune capacități de producție din România rămasă în proprietatea unor antreprenori români.
Timișoara, un oraș care s-a ridicat prin investițiile multinaționalelor, a ajuns să se sufoce din cauza faptului că infrastructura nu ține pasul cu investițiile. Cei care lucrează în zonă se tem că acest lucru va duce în câțiva ani la migrarea investitorilor din zona Banatului către alte țări. Și atunci toți se întreabă ce face statul român cu infrastructura și cu educația, principalele vulnerabilități ale economiei românești din acest moment. Impozitele și taxele plătite de antreprenorii români, până la urmă de toate companiile, nu se întorc în economie. Din păcate, revolta antreprenorilor români se lovește de un zid.
Investițiile statului în infrastructură au scăzut în ultimii ani, iar autoritățile publice, cei care trebuie să le deruleze, nu mai vor să facă nimic din motive de DNA, de lipsa șpăgilor, de răzbunare etc.
Revolta antreprenorilor nu-și găsește ecou la București, la cei care au posibilitatea și pot să ia decizii, pentru că nu există lideri care să bată cu pumnul în masă la Palatul Victoria sau la Palatul Controceni. Multinaționalele au reușit să-și facă propriile organizații care intră și ies la Palatul Victoria când vor. În schimb, antreprenorii români nu au o organizație reprezentativă, nu au lideri naționali care să fie recunoscuți ca parteneri de discuție. Antreprenorii români nu reușesc să se unească într-o organizație puternică care să le reprezinte interesele și din acest motiv vocea lor este slabă.
Deși companiile românești angajează peste 2,4 milioane de salariați, iar multinaționalele un milion, poziția antreprenorilor români este extrem de slabă la nivel național și în discuțiile cu guvernul, indiferent cine este el.
Până când antreprenorii români nu vor căpăta o voce comună și nu vor avea un nume, cei de la Palatul Victoria nu-i vor băga în seamă.
0 comments :
Trimiteți un comentariu