“Pentru că în istorie o să rămână împreună-prăbușirea socialismului și catastrofa de la Cernobîl. Au coincis. Cernobîl a accelerat prăbușirea Uniunii Sovietice. A aruncat în aer imperiul!”, este mărturia unuia dintre supraviețuitori în cartea construită din monologuri 26 aprilie 1986, ora 1:23, sâmbătă. O serie de explozii a distrus reactorul și clădirea celui de-al patrulea bloc energetic de la central atomoloectrică de la Cernobîl, aflată în apropierea graniței bieloruse. Cernobîlul a devenit cea mai mare catastrofă tehnologică a secolului XX, scrie Aleksievici.
Conform datelor cercetărilor, pe 29 aprilie 1986 a fost înregistrat un nivel radioactiv înalt în Polonia, Germania, Austria, România. Pe 30 aprilie în Elveția, nordul Italiei, pe 1-2 mai în Franța, Belgia, Olanda, Marea Britanie, nordul Greciei, pe 3 mai în Israel, Kuweit, Turcia.
Substanțele gazoase și volatile s-au răspândit pe tot globul: pe 2 mai au fost înregistrate în Japonia, pe 4 mai în China, pe 5 și 6 mai în SUA și Canada. A fost nevoie de mai puțin de o săptămână ca Cernobîl să ajungă o problemă a întregii lumi.
Reactorul patru, numit obiectivul Carcasa, păstrează în continuare, în pântecele sale de plumb, fier și beton, circa 200 de tone de material nucleare. Iar combustibilul este amestecat parțial cu grafit și beton.
Înainte de Cernobîl, la 100.000 de locuitori ai Bielorusiei erau 82 de cazuri de afecțiuni oncologice. Când jurnalista bielorusă a scris cartea, în 1997, (de altfel carte interzisă și astăzi în Bielorusia), la 100.000 de locuitori se înregistrează 6.000 de bolnavi. O creștere de aproape 74 de ori.
“Dar nu ni s-a spus că factorul cel mai important de contaminare radioactivă este locul. Iar ofițerii care ne-au dus la Cernobîl un singur lucru știau: trebuie cât mai multă votcă, ajută în caz de radiație”, este mărturia unui dintre supraviețuitori.
0 comments :
Trimiteți un comentariu