Căderea Turciei din grațiile Uniunii Europene, ale NATO și ale investitorilor n-ar face din România o opțiune mai atractivă în Europa de Est?

Investitorii străini și turci preferă tot mai mult să nu mai investească în Turcia, ceea ce înseamnă că nu mai au încredere în această țară.

Lovitura de stat eșuată din Turcia și reacția dură a președintelui Recep Erdogan și a guvernului său sunt cele mai grave evenimente geopolitice din estul Europei de după anexarea Crimeei de Rusia. Consecințele politice, eco­nomice și financiare asupra regi­unii pot fi de durată.

Turcia este printre puținii parteneri comerciali majori în relațiile cu care România a reușit să ajungă pe excedent. Schimburile comerciale ale României cu Turcia au fost excedentare din 2010 până în 2014 inclusiv. Anul trecut, statul turc a continuat să fie primul partener comercial al României din afara Uniunii Europene. Firmele românești au exportat în 2015 pe piața turcească produse de 2,15 miliarde de euro. Fluxurile de comerț  internațional între cele două părți au generat un deficit de 132,8 de milioane de euro pentru piața locală. Exporturile românești către Turcia se bazează pe fier, oțel, combustibili și vehicule, iar importurile din Turcia sunt construite în jurul echipa­mentelor pentru in­dus­tria ener­getică, vehicule și țesă­turi. Turcia este și un investitor deloc neglijabil pentru piața românească. După un declin considerabil al stocului de investiții străine directe în perioada 2011-2013, intrările de capital turesc și-au revenit puternic în 2014, soldul ISD-urilor situându-se în acel an la 508 mili­oane de euro, față de 371 de milioane de euro în 2012, potrivit celor mai recente date ale Băncii Naționale. Stocul investițiilor turcești ar putea fi în realitate mai mare având în vedere că o parte din com­panii au preferat să inves­teas­că local prin intermediul vehi­culelor înregistrate în Olanda.

Investițiile sunt însă importante și pentru econo­mia turcească, dependentă puternic de capital străin pentru acoperirea deficitului de cont  curent.

Datele băncii centrale turcești arată că raportul dintre ieșirile de investiții directe din Turcia și ISD-uri a fost de 15% în perioada 2002-2007. Raportul a ajuns la 37% în intervalul 2012-2016.

Aceasta înseamnă că pentru fiecare 100 de dolari care intră în Turcia, 36 de dolari ies. În 2002-2007 ieșeau doar 15 dolari. Investitorii străini și turci preferă tot mai mult să nu mai investească în Turcia, ceea ce înseamnă că nu mai au încredere în această țară, scrie Hurriyet Daily News.

N-ar putea fi aceasta o oportunitate pentru Ro­mânia, o economie emer­gentă cât de cât stabilă, mem­bră a NATO ca și Turcia, dar loială Uniunii Europene? Iar vecinii României nu sunt porniți pe război. Prin diferite facilități fiscale Bulgaria îi atrage în masă pe antre­pre­norii greci goniți de la ei de acasă de crizele poli­tice și economice, de austeritate și de taxele mari.

Banca centrală a Turciei a reacționat rapid după tentativa de lovitură de stat pentru a asigura stabilitatea financiară a țării. Instituția a anunțat un set de măsuri pentru minimalizarea efectelor turbulențelor, inclusiv lichiditate nelimitată pentru bănci.

„Banca centrală va furniza băncilor lichiditatea de care au nevoie, fără limite”, se arată într-un comunicat al băncii centrale. Instituția a subliniat că rata pentru facilitatea de lichiditate intraday va fi zero.

„Băncilor le va fi permis, să plaseze depozite de valută ca garanții fără limite pentru lichiditatea necesară în lire turcești”.

Pentru liniștirea spiritelor a intervenit și vicepremierul Mehmet Șimșek, care a spus că bazele economiei turcești sunt stabile, iar guvernul ia toate măsurile de precauție.

Însă vicepremierul Șimșek este ultimul om rămas din echipa lă­udată de inves­titori ca fiind forța mo­­toare din anii de expansiune eco­­no­mică rapidă a Turciei. Unul câ­te unul, pre­șe­din­tele Recep Erdo­gan i-a înlăturat pe colegii săi cu pu­tere de de­cizie din partidul AKP a căror con­cen­­trare pe echili­brarea buge­tului, pe do­mo­­lirea inflației și pe stabi­litate fiscală a adus o creștere economică de 5% timp de 13 ani, până în 2015.

Premierul Ahmet Davutoglu, ales de chiar Erdogan, a decis să renunțe la funcție în luna mai, punând astfel capăt unei lupte pentru conducerea economiei și eforturilor pre­ședintelui de a conferi puteri executive poziției sale, scrie Bloomberg.

Ca și Davutoglu, fostul strateg al Merrill Lynch, Șimșek a protejat politicile monetare ortodoxe care-l deranjează pe Erdogan, majorând dobânzile atunci când a fost necesar pentru limitarea inflației.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru