Octavian Pantiș de la Qualians, consultant în leadership, spune că în acest moment principala problemă pentru managerii români este că s-au instalat într-o zonă de confort, le este bine așa cum le este și din acest motiv nu mai vor să mute munții.În aceste condiții, lucrurile se petrec mult mai lent în companii, în multinaționale și în firmele private, pentru că aceia care au puterea nu prea mai vor să riște, nu vor să schimbe lucrurile în jurul lor.
Ei trăiesc într-un trecut în care le-a fost și le este bine și de aceea viitorul nu li se mai pare atrăgător.
În ultimii 27 de ani România a trăit extrem de intens, urmele acestei perioade cu creșteri explozive și prăbușiri neașteptate se văd pe fața multora dintre voi.
Cine a ajuns într-o poziție de manager, cu peste 2.500 de euro net în mână, plus ceva bonusuri, nu mai are chef să o ia de la capăt, nu prea mai are chef să aibă inițiative, nu prea mai are chef să fie lider și să aibă grijă de alții, nu prea mai are sens pentru ei să se afirme.
În aceste condiții, foarte mulți, cei mai mulți dintre voi, vă apărați pozițiile obținute, ca să nu fiți dați la o parte. Iar această apărare îmbracă toate formele, începând de la scăderea dorinței de a spune punctul de vedere în ședințe, în ierarhie, până la a te ascunde după proceduri, ca la stat.
Mulți dintre voi vă plângeți de birocrația din companii, dar acest lucru de multe ori vă aparține. Când este vorba de noi inițiative, care ar putea schimba măcar un scaun din punctul A în punctul E, nimeni nu mai vrea să-și riște poziția. Nu are sens.
Deși există un deficit pe piața forței de muncă, nu îți găsești chiar atât de repede un job de peste 2.000 de euro care să-ți placă și cu care să fii confortabil.
Costin Tudor, de la platforma Undelucram.ro, care găzduiește evaluări ale angajaților despre companiile în care lucrează, spune că salariul rămâne în continuare elementul principal care determină pe cineva să aplice pentru un job sau altul, dar constată că încep să capete greutate și alte elemente: din punct de vedere logistic candidații se uită la nivelul de stres, la calitatea managementului, la pachetele de beneficii sau la programul de lucru.
Nu mai sunt voluntari în fiecare zi pentru ”stres“, pentru noi provocări, pentru schimbarea rutinei zilnice. Oricum noi pierdem peste două ore la job, făcând altceva – începând de la bârfa zilnică de la cafea, de la fumat, uitatul pe site-uri, spune Octavian Pantiș. Mai rămân cinci ore pentru a face ceea ce trebuia să facem și de multe ori nu terminăm în timp util și rămânem peste program, adaugă el.
Probabil că aceasta este modalitatea de a ne simți bine cu noi și cu cei din jur, la muncă.
Pentru că numărul celor care vor să mute munții se reduce, iar cei care deja s-au instalat pe poziții nu le părăsesc chiar atât de ușor, companiile se mișcă mai greu, rezultatele sunt în buget, nimeni nu vrea o supraperformanță și să iasă în evidență într-un an, pentru că nu se știe ce se va întâmpla în al doilea an dacă rezultatele nu vor mai fi aceleași.
Octavian Pantiș spune că se menține problema managerilor românilor în ce privește faptul că nu deleagă, că nu cresc oameni sub ei, că vor să facă ei toate lucrurile.
Motivul este frica de a nu-ți lua cineva locul, este frica de a nu greși și a-ți pierde poziția în care te-ai instalat, și de aceea managerii români preferă să facă ei multe lucruri pe care ar putea să le delege.
Leadershipul rămâne pe agenda companiilor, în special a multinaționalelor, care au cultura de a aloca bani, de a investi în programe și în cursuri care să-i facă mai buni pe managerii români. Companiile private românești, cu foarte puține excepții, nu au această cultură, pentru că proprietarul, acționarul, patronul, ”el centrează, el dă cu capul“, el face vânzări, el angajează, el dă afară, el ține contabilitatea banilor, el este peste tot. Poate din acest motiv peste 95% din companiile românești (600.000) au numai între 0 și 9 angajați.
În aceste condiții, companiile au șanse mult mai reduse să progreseze, să crească mai repede, să facă și să aibă vânzări mai mari.
România este o piață plină de oportunități doar dacă vrei și poți să ieși din zona de confort.
0 comments :
Trimiteți un comentariu