Economia românească trăiește un paradox de mai bine de cinci ani: pe piață sunt bani, băncile au lichiditate suficientă, cât pentru două Românii, costul de finanțare este cel mai scăzut istoric, dar antreprenorilor le este teamă să ia bani pentru că nu au unde să-i investească, nu au proiecte suficiente, care să le permită recuperarea investiției și obținerea de profit.Companiile românești care o duc bine trăiesc din comenzile multinaționalelor, care sunt principalii clienți – Aramis Baia Mare, cel mai mare producător de mobilă din România și cel mai mare exportator român, are ca principal și unic client Ikea; dacă pică acest contract, pică exporturi de 250 de milioane de euro – sau din comerț și retail, dacă au avut șansa să se poziționeze bine.
Dan Sărmăsan, președintele consiliului de administrație al producătorului de mezeluri Agra’s din Alba Iulia, a spus la conferința ZF „România, 100 de ani de business. Cum trecem de la idee la business”: „Acum 18 ani era o avalanșă de forță de muncă, însă era o șansă mică de a accesa capital, nu era ofertă pentru a face business. Primul credit pe care l-am luat, cu 120% dobândă, a fost în anul 2000. Atunci, la fiecare sfârșit de săptămână, stăteau la poarta fabricii 50-60 de oameni ca să-și găsească un loc de muncă. Acum avalanșa de capital este uriașă, întinzi mâna și ai luat banii, important e să știi ce să faci cu ei, să știi să-i investești și să ai în spate oameni care să te susțină. Fără o echipă bună, nu faci față.”
Ce ironie! Înainte aveai oameni, dar nu aveai capital, deci businessul mergea greu, acum ai capital, dar nu ai oameni. Foarte mulți antreprenori români care au reușit să aibă succes cu firma și brandul lor până acum fac pași laterali și își investesc surplusul de capital în businessuri mai simple, de active imobiliare sau financiare. Dan Șucu, proprietarul Mobexpert, este investitor în imobiliare, face blocuri alături de alți parteneri.
Frații Pavăl, cei care au reușit să facă din Dedeman un business de 1,2 miliarde de euro pe an, cu un profit de peste 200 de milioane de euro, își investesc banii cumpărând birouri (pe complexul The Bridge din Capitală au dat în jur de 160 de milioane de euro) sau pe bursă, fiind unii dintre cei mai mari investitori români.
Niciunul dintre ei, care au linii deschise de credit la orice oră, nu s-a dus peste hotare.
Faptul că piața este plină de bani, faptul că nu sunt proiecte de investiții suficiente se vede și în raportul dintre creditele bancare și depozitele bancare, raport care a ajuns undeva la 80%. În perioada de boom economic, raportul era de 120%, ceea ce arăta că
România atrăgea capital. În acest moment, prin acest raport subunitar, România are un excedent de economisire, care nu-și găsește contrapartida în business.
Afacerile care încep acum sau cele care sunt mici și mijlocii trăiesc din banii acționarilor și din banii furnizorilor, adică din cei mai scumpi bani. Asta arată că foarte mulți nu au o idee clară de business, că nu ar ști ce să facă cu banii, dacă i-ar avea.
Multe companii și mulți antreprenori încep să simtă că în România au ajuns la o limită, că piața a atins un nivel de unde este mai greu să crești, iar viitorul înseamnă fie stagnare, fie vânzarea businessului, fie ieșirea pe piețele externe, dar unde nu au expertiză și nici dorință.
Polonezii și ungurii au ieșit din piața proprie și au venit la noi, reușind astfel să-și mențină ritmul de creștere a businessului. Cei care vor să iasă din corporații și să devină antreprenori au în fața ochilor businessuri mici, ceea ce până la urmă nu este rău, pentru că toți au pornit de undeva, de la un nivel mic. Problema este că mulți nu vor să devină mari, pentru că asta înseamnă bătaie de cap, înseamnă să te zbați, să găsești oameni, să găsești piețe, să-ți asumi riscuri. Și nu toată lumea vrea acest calvar.
Ironia istoriei: atunci când dobânzile erau mari, toți patronii, toți antreprenorii români voiau să facă business, voiau să crească, voiau să fie în piață; acum, când dobânzile sunt mici și liniile de finanțare stau la ușă, nimeni nu prea mai are chef să-și asume noi riscuri.
Și pentru că nu ar ști ce să facă cu banii.
Într-un clasament al celor mai profitabile sectoare din Europa de Sud-Est, pe primul loc se află industria chimică, cu o marjă de profit de 20%, industria cauciucului cu 13%, industria farma cu 10%, telecomunicațiile cu 7% sau industria de petrol și gaze naturale cu 6%. Dacă ne uităm la acest top, SEE 100, vedem că primele cinci domenii, ca marjă de profit, nu sunt extrem de apetisante pentru marea majoritate a antreprenorilor.
În aceste domenii, îți trebuie mult mai mult decât să faci prăjituri sau să trimiți felicitări.
0 comments :
Trimiteți un comentariu