BNR a publicat Raportul asupra stabilității financiare aferent lunii iunie în care atrage atenția asupra principalelor riscuri cu care se confruntă economia locală, în contextul crizei create de pandemie, considerând că cele două riscuri de natură severă asupra stabilității financiare sunt creșterea incertitudinii la nivel global și reducerea rapidă a încrederii investitorilor în economiile emergente, respectiv deteriorarea echilibrelor macroeconomice interne, inclusiv din perspectiva structurii și a costului de finanțare a deficitului bugetar.”Pandemia COVID-19 a afectat sever toate sectoarele activității economice și a determinat creșterea semnificativă a incertitudinii și ajustarea rapidă a primelor de risc pe piețele financiare, măsurile de limitare a răspândirii bolii generând blocaje în lanțurile de ofertă și contracția puternică a cererii, în timp ce piețele financiare s-au confruntat cu creșteri importante de volatilitate și ajustări notabile ale prețurilor activelor financiare”, se arată în raport.
Pe de altă parte, BNR consideră că actuala criză poate reprezenta și o ocazie pentru implementarea unor măsuri structurale care să poziționeze România într-o nouă paradigmă de creștere economică, mai sustenabilă, inovativă și mai rezilientă la șocuri.
În ceea ce privește factorii care pot impacta stabilitatea financiară, Banca Națională este de părere că un risc ridicat vizează cadrul legislativ incert și impredictibil în domeniul financiar-bancar. Alte două riscuri sunt de intensitate moderată și privesc nerambursarea creditelor contractate de către sectorul neguvernamental și accesul la finanțare a economiei reale.
Toate cele cinci riscuri sistemice identificate de BNR au asociată o perspectivă de creștere în intervalul următor.
Raportul evaluază și impactul pe care criza îl poate avea asupra companiilor și implicit a sectorului bancar, atrăgând atenția că disciplina financiară laxă a firmelor din România reprezintă o vulnerabilitate structurală semnificativă.
”Aceasta se caracterizează pe de o parte de o valoare relativ mare a restanțelor la plată în economie și, pe altă parte, printr-o pondere semnificativă a companiilor cu un nivel al capitalului sub valoarea minimă prevăzută de cadrul legal (Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale)”.
Chiar și anterior izbucnirii pandemiei, un sfert dintre companiile nefinanciare considerau disciplina la plată ca fiind o problemă presantă pentru activitatea pe care o desfășoară. Sumele cu întârzieri la plată față de partenerii comerciali nebancari ale celor mai importante companii din România totalizau 55,7 miliarde lei în iunie 2019, în timp ce sumele restante ale întregului sector erau 85,5 miliarde lei la sfârșitul anului 2018 (9% din PIB).
Companiile cu deficiențe majore de capitalizare reprezentau, înainte de criza actuală, o pondere însemnată conform datelor aferente întregului sector (38% în 2018), evoluțiile macroeconomice favorabile din ultimii ani contribuind doar marginal la scăderea acestei ponderi.
”Este, astfel, posibil să asistăm la o creștere a numărului de companii care își vor închide activitatea, multe dintre acestea prin intrarea în insolvență. Evoluțiile recente nu indică momentan o asemenea evoluție”, subliniază raportul BNR.
Numărul total de companii pentru care era deschisă procedura insolvenței la sfârșitul lunii aprilie 2020 se situa la 35.300, în scădere cu 6% față de aceeași perioadă a anului anterior, în timp ce numărul companiilor nou intrate în insolvență în primele patru luni ale anului s-a redus cu 34% față de aceeași perioadă a anului trecut.
În opinia BNR, continuarea eforturilor de îmbunătățire a cadrului legislativ privind disciplina la plată în economie trebuie să devină o prioritate, alături de informatizarea ANAF.
O altă vulnerabilitate importantă în economia locală este nivelul scăzut al intermedierii financiare, România aflându-se pe ultimul loc din Europa.
Astfel, creditarea sectorului privat ca pondere în PIB era de 25% în martie 2020 (cu 0,7 puncte procentuale mai mică față de martie 2019).
Spre comparație, în țările din regiune, valoarea indicatorului este semnificativ mai ridicată (Ungaria – 34,7%, Polonia – 51,9%, Bulgaria – 53,3%, Cehia – 53,4%).
”Nivelul redus al intermedierii financiare, pe de o parte, arată un acces scăzut la finanțarea bancară, sectorul financiar având o contribuție redusă la creșterea economică, dar, pe de altă parte, acest aspect limitează amplificarea crizei actuale ca urmare a transmiterii de șocuri dinspre sectorul real către sectorul bancar”.
În schimb, analiza îndatorării arată însă o evoluție preocupantă în cazul companiilor nefinanciare: creșterea dependenței sectorului de finanțarea de la nerezidenți.
Datoria externă a companiilor totaliza 195 miliarde lei la martie 2020 (aproximativ 80% din aceasta provenind de la companiile nerezidente membre ale grupului din care fac parte companiile din România).
Potrivit BNR, acest tip de finanțare implică o serie de riscuri suplimentare la adresa stabilității financiare din România, care devin mai importante în contextul pandemiei COVID-19.
”Un prim risc este cel de neprelungire a creditelor pe termen scurt, existând posibilitatea unor fenomene de tip flight to home, creditorii nerezidenți preferând să finanțeze firme din țara de origine sau cu care se află într-o legătură mai apropiată și mai puțin firme din alte țări, chiar dacă acestea au o situație financiară mai bună. Un al doilea risc este riscul de țară, materializat parțial la începutul crizei actuale prin ajustările perspectivelor privind ratingul de țară la negativ, volumul datoriei externe fiind în cazul țării noastre unul dintre criteriile utilizate în aceste evaluări. Un al treilea risc este acela al decalajului dintre oferta și cererea de credit, firmele cu performanțe financiare și guvernanță economică mai bună fiind cele care au putut accesa mai ușor finanțare din afara țării”, se arată în raport.
În același timp, vulnerabilitățile legate de structura populației au continuat să se deterioreze, principala contribuție negativă venind din partea sporului natural negativ. Ponderea persoanelor în vârstă a continuat să se majoreze, ajungând la 17% din totalul populației, în timp ce proporția persoanelor sub 14 ani este de 14,6%.
Astfel, modificarea piramidei de vârstă va duce la majorarea cheltuielilor legate de îmbătrânirea populației, iar scăderea populației active va pune presiune asupra capacității de finanțare a acestor cheltuieli, afectând și piața muncii.
În acest context, îmbunătățirea sistemului educațional este necesară pentru a asigura o pregătire adecvată a forței de muncă și a susține procesul de convergență.
0 comments :
Trimiteți un comentariu