Profesor Vasile Neacșa: Uniunea Europeană propune „Generația viitoare UE”. Cine plătește banii distribuiți sub forma de subvenții sau împrumuturi? Cine sunt câștigătorii și cine sunt perdanții? (3)

Este relativ ușor de intuit răspunsul la întrebarea: cine plătește banii distribuiți sub

forma de subvenții sau împrumuturi. Doamna Ursula von der Leyen, Președinta CE,

spunea, la 3 iunie 2020, că rambursarea împrumutului se va face în 30 de ani. Iar

Comisarul European pentru Economie, Paolo Gentiloni, adăuga la 8 iunie 2020 că

„plata banilor se va face începând din anul 2028 până în 2058”. În același timp

Comisia se gândește să aplice noi impozite, cum ar fi o misterioasă taxă, care nu se

știe cum va fi calculată, dar care este „realizabilă” (Comisarul European pentru

Buget, Johannes Hahn). Impozitul va cădea pe umerii marilor companii, care

realizează beneficii semnificative în spațiul UE. Acest impozit va aduce la buget 10

miliarde Euro/anual și va fi o resursă proprie a UE. Altfel spus, CE și-a calculat că

are nevoie de cca. 10 miliarde Euro/an, dar nu ne spune încă cine va fi impozitat,

cum și, mai ales, cu cât. Totul depinde de cați bani avem in buzunar. Scenariu sună

ca unul dintr-un film despre Vestul sălbatic!

Pe lângă această taxă mai sunt programate și altele, cu participare directă la bugetul

UE: o taxa digitală, o taxă de carbon la frontieră și o creștere a taxelor impuse

companiilor de aviație și maritime. Tot în acest sens, pentru a colecta bani la bugetul

UE, Comisia a atacat un punct sensibil pentru cele 27 de țări membre. Acest punct

se numește rabatul. Acest rabat, de care beneficiază câteva țări mai bogate, în

frunte cu Olanda, aduceau un echilibru în raport cu fondul de coeziune. Țările mici

dar bogate obțineau rabaturi de la participarea la bugetul UE iar țările mai noi intrate

și mai sărace primeau banii prin fondul de coeziune pentru ași dezvolta mai rapid

economia. Sistem de rabat, obținut pentru prima data de Guvernul britanic, condus

la acea vreme de Doamna Margaret Thatcher, obținea, începând din anul 1985

miliarde de Euro ca bani returnați. Rabatul britanic s-a datorat în principal Pactului

Comun privind Agricultura, care deținea o pondere de 70% din totalul bugetului UE.

Iar Marea Britanie nu beneficia de bani din PAC, deoarece nu are o agricultură

dezvoltată. În situația prezentă, Olanda și Suedia nu doresc să renunțe la rabat

(Germania este singura care mai beneficiază), de care se bucură în prezent,

considerând că participă supra-proporțional la bugetul actual al UE - ca să nu mai

vorbim de o eventuală creștere a participării la bugetul 2021-2027, așa cum se

argumentează în prezent.

Deci plata acestor trilioane de Euro, care vor fi împrumutate de UE și distribuite cu

generozitate țărilor și companiilor, va fi făcută, într-un final, de omul de rând. Toate

impozitele care vor fi introduse, pentru a plăti împrumutul, se vor adăuga, într-un

final, pe produsul cumpărat sau serviciul oferit de companii. Altfel spus: ce

cumpăram azi cu 1 Euro va costa mai mult începând din 2021. Dar probabil cel mai

ne drept lucru este ca viitorul copiilor noștri este amanetat pe lungă durată, ei urmând

să plătească împrumutul timp de 30 ani, începând din 2028. In Belgia 20% din

populația activă și-a pierdut definitiv locul de muncă. Iar fiecare familie a pierdut în

medie 1.626 Euro (

La Libre.be - 22 mai 2020

). Cea mai afectată categorie sunt tinerii

între 18-24 ani, adică tocmai cei care ar trebui să plătească facturile în viitor. În

Marea Britanie 40% din IMM-urile care au contractat împrumuturi de la Guvern în

această perioadă de pandemie se așteaptă să nu mai plătească creditul

(The

Telegraph, 22 mai 2020) iar 600.000 de oameni si-au pierdut definitiv locul de munca

(BBC service-17.06.2020).

O paralela interesantă ne sugerează fostul comisar european, Joaquín Almunia, în

Raportul sau (

Lessons from financial assistance to Greece

) de 167 pagini, publicat la

11 iunie a.c. cu privire la criza prin care a trecut Grecia.

„La 21 februarie 2019,

președintele Consiliului de conducere al MES ( Mecanism de Stabilitate Europeana)

m-a numit să conduc această evaluare independentă”

.

„Asistența financiară

(acordata de UE) a permis instituțiilor din Grecia să își îmbunătățească

performanțele și să ajungă la standarde europene. În același timp, Grecia și cetățenii

ei au suferit consecințele a opt ani de ajustare economică” ... „nu am acordat

suficientă atenție nevoilor sociale, de bază, ale populației elene”. „Programele

impuse au ridicat întrebări fundamentale cu privire la interdependența economică,

financiară și politică a zonei Euro’’.

La întrebarea simplă: cine sunt câștigătorii și cine sunt perdanții în această criză

sanitar-medicală nu pot da un răspuns complet. Știm cu siguranță cine sunt

perdanții - oamenii de rând, din toate colțurile lumi, care trudesc să își asigure

pâinea de zi cu zi. Câștigătorii se întrevăd pe undeva. Chiar dacă Fondul „Generația

Viitoare EU” va fi aprobat - fie în varianta propusă, fie într-o variantă modificată, în

dimensiunea orientativă de 750 miliarde Euro, Uniunea va trebui să se împrumute pe

piața financiară mondială și să emită bonduri, pe care le va vinde. O parte din

bonduri vor fi cumpărate de persoane, altele vor fi achiziționate de entități financiare

din spațiul Uniunii Europene. Dar, cu siguranță, cea mai mare parte a bondurilor vor

fi achiziționate de marile trusturi financiare din SUA, China, Marea Britanie, Australia,

Qatar, Oman sau Arabia Saudită...

În perioada 2008-2010, în plină criză financiară, banca americană Merryll Lynch a

primit un împrumut de la fondul public din Singapore, Temasek, în valoare de 6,2

miliarde dolari. Fondul de investiții american, condus de Christopher C. Davis, a

împrumutat și el o suma necunoscută aceleași bănci. Banca Morgan Stanley a

solicitat și a primit de la fondul China Investment Corporation (CIC) 5 miliarde dolari.

Citigroup a făcut apel la fondul de investiții publice din Abou Dhabi pentru un

împrumut de 7,5 miliarde dolari. Potrivit magazinului Trader Monthly din 6 aprilie

2008, 100 de curtieri din SUA au încasat, în plina criză financiară, 30 de miliarde de

dolari. Fonduri de investiții, precum cel deținut de Warren Buffet,

Berkshire

Hathaway

sau John Paulson, Paulson & Co din Statele Unite sunt extrem de

interesate să obțină avantaje pe piața europeană. Și lista poate continua în acest

sens. Totodată mai trebuie observat că sumele investite deja de China în Uniunea

Europeană sunt extrem de importante. Investițiile s-au făcut în țările mai bogate din

UE dar, de acum înainte, nu trebuie exclusă nici periferia Uniuni. China nu poate

r enunța la Europa așa cum nici Europa nu poate renunța la China, din motive de

ordin economic (așa cum am arătat mai sus) și în viitor de ordin financiar. La 27 mai

2020, Doamna Angela Merkel, Cancelarul Germaniei, declara făcând referire la

viitoarea exercitare de câtre Germania a Președinției rotative a Uniunii Europene:

„

relațiile noastre cu China vor fi prioritatea politici noastre externe

” (

www.kas.de

).

Plata bondurilor va fi o povară enormă pentru „Generația viitoare UE”! Dumnezeu să

îi ajute!

„Îi vom uimi cu ingratitudinea noastră” - Felix Schwarzenberg, Prim-Ministru al

Imperiului Austriac,1849

Profesor Vasile Neacșa: Uniunea Europeană propune „Generația viitoare UE”. Cine plăteșteîn realitate? (1)

Profesor Vasile Neacșa: Uniunea Europeană propune “Generația viitoare UE”. Cum vor fi distribuite fondurile tip subvenție și cui? (2)

Sursa:
Ziarul Financiar