30 de ani de sistem bancar în România. Radu Ghețea: În 1998/1999, când eram în colaps, fără finanțare externă și toți se așteptau ca România să intre în încetare de plăți, guvernatorul Isărescu a chemat băncile străine de pe piață și le-a spus că BNR are nevoie de bani, că trebuie să susțină această țară în care vor să facă business. În câteva minute s-au strâns 105 mil. dolari. Fiecare a spus: Eu vin cu 5 mil. dolari, eu dau 10 mil. dolari, eu vin cu 20 mil. dolari. Nimeni de la masă nu a spus nu. Apoi, BNR a avut nevoie de 160 mil. dolari și imediat s-au subscris 200 mil. dolari. Așa s-a trecut acea perioadă criticăDe 48 de ani, Radu Ghețea este bancher. A intrat în 1972, ca absolvent de matematică, la BRCE - Banca Română pentru Comerț Exterior, pentru care a lucrat până în 1994, ultima poziție fiind de vicepreședinte. După aceea, a făcut parte din echipa de management care a pus bazele operațiunilor bancare din România ale grupului elen Alpha - Banca București (Alpha Bank de astăzi), pentru care a lucrat până în 2007. În 2007 a preluat conducerea CEC Bank, poziție pe care a deținut-o timp de 12 ani. Din 2019 este președintele Consiliului de Administrație al Libra Bank, o bancă deținută de un fond de investiții american.
De mai multe săptămâni, ZF discută cu cei care au pus bazele sistemului bancar din România, decidenți politici la începutul anilor ‘90 și bancheri, în încercarea de a readuce în prim-plan repere din această istorie, momente tensionate despre care s-a vorbit prea puțin sau sunt neștiute despre decizii care s-au luat și care au influențat piața bancară și economia din perspectivă istorică, dar și dacă s-ar fi putut lua alte hotărâri.
De ce s-a format atât de greu sistemul bancar românesc?
De ce grupurile financiare străine au intrat atât de tâziu?
De ce gradul de bancarizare este în continuare cel mai redus din Europa, deși economia a înregistrat creșteri importante?
„De e s-a format atât de greu sistemul bancar? Nu s-a putut mai repede. Trebuie să ținem cont de ce s-a întâmplat în România, în special în anii ‘90. Noi am preluat un sistem supercentralizat, cu BRCE, Banca Agricolă, Banca de Investiții, CEC Bank și BNR, care avea partea comercială din economie, finanțarea întreprinderilor și a comerțului. Când s-a dat decretul 54 din 1990, care a dus la nașterea agenților economici, ne-am trezit cu aceștia la bancă să facă operațiuni, dar noi nu eram pregătiți, nu aveam un plan de conturi. De multe ori, deciziile politice nu se corelau cu realitatea. Și nici acum nu se corelează. Mai multă organizare a fost după ce BNR s-a pus pe picioarele ei, s-au făcut regulamente și legile necesare și treptat au început să se creeze instituțiile din jurul sistemului bancar, care erau absolut necesare - Fondul de Garantare a Depozitelor, Transfond - sistemul de plăți, Institutul Bancar Român care pregătea bancherii, Biroul de Credit. Dar acestea s-au creat în ani.“
În anii ‘90, un ordin de plată de la Constanța la Satu Mare făcea 7 zile, iar când Transfond a venit cu un sistem informatic și de decontat nou, care procesa ordinele de pe o zi pe alta, a fost practic o revoluție, spune Ghețea.
Spre deosebire de Ungaria sau Polonia, unde din anii ‘80 se vedea o anumită deschidere către afaceri private, în România nu aveam nimic de acest gen, ceea ce s-a văzut imediat după 1989.
O altă problemă a anilor ‘90 a fost lipsa permanentă de valută și de finanțare extrenă.
„În 1989, în fondul valutar al statului care era la Bancorex, singura bancă ce putea face operațiuni externe, erau 1,469 miliarde de dolari, știu bine aceste cifre, pentru că eram directorul general al direcției de contabilitate. Din acest fond se puteau face plăți externe numai cu aprobarea expresă a lui Ceaușescu. După 1989 plățile valutare au fost aprobate de CPUN, conducerea provizorie a României, iar această rezervă valutară s-a epuizat foarte repede, pe importuri necesare sau mai puțin necesare. Plus că economia s-a prăbușit, nimeni nu mai producea nimic, deci nici nu mai aveam ce să exportăm ca să încasăm valută. Pe lângă faptul că această rezervă valutară s-a consumat foarte repede, s-a mai creat și o datorie de 888 de milioane de dolari, pe care cineva trebuia să o plătească. În final, BNR și-a asumat această plată.“
În primii ani după căderea comunismului, din cauza sistemului centralizat și a haosului creat, economia României s-a prăbușit, întreprinderile statului nu mai știau încotro s-apuce pentru că nimeni nu le mai spunea ce să facă, contractele bune au fost preluate de noii capitaliști, iar apoi a urmat o devalizare totală.
Inflația ajunsese la 300%, iar creșterea cursului leu/dolar era practic de neoprit.
„Creșterea inflației și a cursului valutar a fost mai degrabă rezultatul evoluției economiei, a prăbușirii ei, și nu invers“, spune Ghețea.
Au fost multe momente tensionate în economie cu impact asupra sistemului bancar, ceea ce a avut influență în businessul care se forma și în modul cum investitorii străini percepeau România.
„Țin minte și acum data de 14 februarie 1997, când premierul Victor Ciorbea a venit cu raportul de activitate după 100 de zile de la preluarea guvernării. Între altele, el a anunțat și liberalizarea cursului și a pieței valutare. A doua zi, cursul a crescut de la 5,932 lei pentru un dolar la 7,764 lei pentru un dolar și nu a mai scăzut de acolo. Iar rata Lombard de la BNR, de unde ne împrumutam noi, a crescut de la 50% la 674%.“
Au fost vremuri complicate pentru economie, pentru bănci și pentru firme, care trebuia să opereze cu aceste cifre.
Într-o economie atât de volatilă, cu reforme care începeau și se opreau din motive politice, investițiile străine au venit mult mai greu decât în celelalte foste țări comuniste - Polonia, Ungaria, Cehoslovacia -, plus că tot timpul era prezentă retorica „Nu ne vindem țara!“.
În 1998 a venit criza din Rusia, care a avut un impact semnificativ asupra României, mai ales în privința finanțării externe.
Băncile străine au intrat timid pe piața românească, întâi a venit grupul elen Alpha Bank cu Banca București, apoi ING, apoi ABN Amro și ulterior au venit și celelalte grupuri bancare.
„Dar odată ce au venit, aceste grupuri bancare internaționale nu au mai plecat, deși au mai fost crize, pentru că au găsit o piață unde pot să facă business și unde pot să câștige. Cine a plecat a făcut-o din alte motive, schimbri la nivel strategic, la nivel de grup, nu din cauza pieței din România.“
Ghețea își amintește perioada 1998, 1999, 2000, când România nu mai avea valută, nu mai găsea finanțare externă, iar piețele externe se așteptau ca în orice moment să intrăm în incapacitate de plată, ceea ce ar fi fost o dramă. Lucrând la Bancorex, Ghețea a trăit și episodul din 1982, când Ceaușescu a declarat încetare de plăți externe.
În 1998/1999 am avut mai multe momente tensionate.
„În 1998/1999, când eram în colaps, fără finanțare externă și toți se așteptau ca România să intre în încetare de plăți, guvernatorul Isărescu a chemat băncile străine de pe piață și le-a spus că BNR are nevoie de bani, că trebuie să susțină această țară în care vor să facă business. În câteva minute s-au strâns 105 mil. dolari. Fiecare a spus, eu vin cu 5 mil. dolari, eu dau 10 mil. dolari, eu vin cu 20 mil. dolari. Nimeni de la masă nu a spus nu. Apoi, BNR a avut nevoie de 160 mil. dolari, imediat s-au subscris 200 mil. dolari. Așa s-a trecut acea perioadă critică“.
El spune că după acel episod, când nicio bancă străină nu a refuzat să pună bani pe masă, și-a dat seama de potențialul pieței bancare din România și cum văd grupurile bancare internaționale evoluția economiei României, ceea ce s-a confirmat ulterior.
Curățenia sistemului bancar de creditele neperformante de la Bancorex și Banca Agricolă, care ajunsese la 40% din sistem, și anunțul că România va intra în Uniunea Europeană și NATO au dat un nou suflu pieței bancare, băncile străine viind cu miliarde și miliarde de euro pentru a-și finanța operațiunile în creștere.
Eu cred că după 2005 sistemul bancar din România s-a apropiat de un nivel european, poate nu atât de sofisticat, dar din perspectiva operațiunilor, produselor și a serviciilor, nu eram cu nimic mai prejos decât Ungaria sau Polonia. Faptul că nu am fost atât de sofisticați, că BNR a avut o politică conservatoare și că nu am avut produse de tip credite subprime ne-a ajutat și în criza din 2008. Deși imediat după 1990 au apărut mai multe bănci private, o parte dintre ele au falimentat câțiva ani mai încolo - de exemplu Banca Dacia Felix, BankCoop, Banca Turco-Română, Banca Română de Scont, Banca Albina etc.
„S-au făcut fraude grosolane, pe lângă faptul că a fost și un prost management.“
Aproape toate aceste bănci erau folosite de către acționari pentru a-și finanța alte operațiuni, fără a mai da banii înapoi.
Cea mai mare excepție este legată de Banca Transilvania, care prin faptul că a avut un mangement bun și nu s-a confruntat cu fraude, a reușit să devină acum prima bancă din România.
În ciuda faptului că din anul 2000 economia a crescut de 5 ori la nivel de PIB și s-au creat sute de mii de afaceri noi, România este în continuare subbancarizată, ponderea activelor bancare în PIB fiind de sub 50%.
„Este adevărat, dar trebuie să ne uităm și la mentalitatea de la noi. Încă sunt foarte multe persoane care încă nu sunt clienți ai băncilor. Sunt companii care deși au un cont bancar nu au foarte multe operațiuni prin intermediul băncilor. La noi există o angoasă în a alucra cu sistemul bancar. De asemenea, performanța economiei nu asigură suficienți clienți bancabili, noi am da credite, dar nu avem cui. Clienții nu pot demonstra prin cifre, prin cash-flow, că au un business sustenabil, din care să-și plătească creditele. Ca român, bineînțeles că mă gândesc că trebuie să facem mai mult, noi, băncile. Dar în același timp, noi avem și limitări, trebuie să respect regulamentele pentru acordarea unui credit și trebuie să am o politică prin care să îmi minimizez riscul.“
El spune că venirea băncilor străine în România a fost bună, iar faptul că dețin o pondere atât de mare în sistem a ajutat România atunci când a venit criza, atunci când am avut momente dificile.
O bancă străină are un grup financiar puternic în spate, care privește lucrurile pe termen lung. O bancă ce are în spate investitori din alte domenii se sperie mai ușor atunci când sunt crize și nu au capacitatea de a le gestiona.
El a dat exemplu criza de acum un deceniu, când băncile străine au adus peste 4 miliarde de euro în capital pentru a susține operațiunile din România.
Pentru această criză, tot sistemul bancar este mult mai bine pregătit, ceea ce va permite economiei și companiilor să-și revină poate mai repede.
El spune că această conlucrare pe care au avut-o băncile cu BNR de-a lungul anilor a făcut ca România să evite un colaps financiar.
Eu spun că s-au făcut multe lucruri în sistemul bancar, poate nu atât de repede cum ne-am fi așteptat, dar s-au făcut, iar acum avem un sistem bancar bun, care poate finanța economia.
De 30 de ani Banca Națională este condusă de Mugur Isărescu. Nu este prea mare această perioadă?
„Gândiți-vă ce-ar fi fost dacă am fi schimbat guvernatorul, chiar și cum se schimbă viceguvernatorii (la 5 ani). Problemele pe care le are BNR nu se pot învăța de pe o zi pe alta. Faptul că am reușit să avem un sistem bancar european s-a datorat și faptului că a existat o continuitate în gândirea BNR. Eu nu cred că toată lumea ar fi avut această capacitate a guvernatorului Isărescu de a gestiona problemele care au fost în cei 30 de ani. Eu spun că pentru România a fost un plus și a împins lucrurile într-o direcție corectă.“
Dacă în 1998/1999 BNR nu mai avea rezerve valutare, iar România era la un pas să intre în încetare de plăți, acum rezervele valutare au ajuns la 32,5 miliarde de euro, în condițiile în care, în luna septembrie Ministerul Finanțelor a rambursat un împrumut de 2,1 miliarde de euro. Iar acest lucru nu s-a văzut deloc pe piața valutară, spre deosebire de acum 20 de ani, când cursul creștea cu 10% într-o zi pentru că toată lumea se aștepta ca România să intre în colaps.
Ce s-a mai scris despre ultimii 30 de ani de sistem bancar din România
► Cum a ajuns Isărescu guvernator al BNR acum 30 de ani
► Adrian Vasilescu: Timpul era grăbit atunci
► Cei doi oameni care l-au adus pe Isărescu la BNR
► Cum arăta economia României în anii ’90, după prăbușirea comunismului
► Vasile Secăreș
„După 30 de ani“
► Adrian Vasilescu: Economia de piață intră... în piața banilor
► Dan Pascariu: De-a lungul celor trei decenii, prin deciziile de politică monetară și valutară luate, BNR a ținut locul guvernelor astfel încât România să nu colapseze
► Adrian Vasilescu: Un Bundesbank într-o țară ca România?
► „30 de ani de provocări și reforme în sistemul bancar din România“
► Nicolae Dănilă, fostul președinte al BCR, dezvăluie pentru prima dată momentele dramatice prin care a trecut Bancorex la finalul anilor ‘90, care dacă ar fi fost lichidată așa cum voiau agențiile internaționale, ar fi declanșat o criză în lanț cu efecte asupra României și întregii economii
0 comments :
Trimiteți un comentariu