Standard & Poor’s a modificat, vineri, ratingul suveran al României. Baza a rămas neschimbată: “BBB minus”. Dar a schimbat perspectiva, de fapt a îmbunătățit-o, de la “negativă” la “stabilă”. O astfel de veste e bună în general, oricând ar veni, având în vedere legătura strânsă între calificativele date de agențiile internaționale de evaluare financiară si costurile împrumuturilor externe angajate de stat si de marile companii. Dar e si mai bună în special, în acest an 2021, când finanțarea unui deficit bugetar amplificat de tripla criză prin care trecem, de aproape de 10 la sută în 2020 si, probabil, de 7 la sută în anul curent, cu mult peste plafonul standard de 3 la sută, implică noi împrumuturi consistente făcute pe piețele financiare internaționale.Acum vreo câțiva ani, când tocmai ne străduiam să vindecăm rănile pe care ni le făcuse recesiunea din 2009 – 2010, si ne bucuram că începea să prindă puteri creșterea economică, o scrisoare de la Standard & Poor’s a fost ca un dus rece. Vestea – prin care ni se aducea oficial la cunoștință că ratingul suveran, a cărui bază era si a rămas“BBB minus”, a fost modificat în jos, de la perspectiva “stabilă” la cea “negativă”. A fost o retrogradare costisitoare. Pentru că si atunci țara angajase datorii pe piețele financiare internaționale. Iar documentul ce însoțea verdictul conținea, împreună cu o analiză solidă a realităților economice din acel timp, si o prefigurare a pericolelor cu care aveam să ne confruntăm încă mult timp. Unele, de care încă n-am scăpat, sunt reluate si în scrisoarea de vineri seara.
În ce priveste îndatorarea externă, este un fapt cert că nu doar noi ducem o astfel de povară. SUA se împrumută din greu. Alte numeroase țări, dintre cele cu economii puternice, au sărit cu datoria publică peste nivelurile propriilor PIB-uri.
Apoi, de 162 de ani, de când România există ca stat unitar modern, în vremuri de liniște ori de seisme istorice, n-a fost moment în care între bazele modelelor noastre economice să nu fie înscrisă îndatorarea externă. Poate cu o excepție: între 1946 – 1955, perioadă ce a marcat obsedantul deceniu comunist. În rest, în vremea lu Dej ori a lui Ceaușescu, regimul avea nevoie de valută forte, pe care o împrumuta din occident. Când împrumuturile s-au rărit, anii 1980, a urmat o perioadă de inflație galopantă, de încetinire a activității economice si, în 1988 si 1989, de recesiune.
Pretutindeni, pe planetă, îndatorarea poate fi o problemă complicată în sine, dar cu deosebire problema se complică în acele țări în care autoritățile nu cooperează pentru rezolvări eficiente. Guvernatorul Isărescu, în alocuțiunea rostită în 12 aprilie, la sesiunea de primăvară a FMI, a subliniat că Guvernul României si BNR au colaborat eficient, folosind un complex de măsuri fiscale si monetare, macroprudențiale si microprudențiale. În consecință, în 2020, România a avut una dintre cele mai mici pierderi de altitudine din UE, de 3,9 la sută. Iar în 2021 ne așteptăm la una dintre cele mai viguroase recuperări, de 6 la sută potrivit celei mai recente prognoze a FMI. Inflația, totodată, a scăzut de la 4 la sută în decembrie 2019 la 2 la sută în decembrie în 2020. Din aceeasi perspectivă, a eficienței măsurilor adoptate de autoritățile române pentru dezamorsarea riscurilor de natură fiscală, S & P vede sansa stabilizării datoriei publice, raportate la PIB, la 50 la sută, sub nivelul standard.
Raportul întocmit de S & P, căci scrisoarea de vineri seara este de fapt un raport în toată regula, are o importanță ieșită din comun. Pentru că acest document reprezentă o fotografie neretușată a marilor probleme, structurale ori conjuncturale, cu care se confruntă în momentul de față economia românească. Si cu care se va confrunta în anii ce vin. Trecând la descifrarea lui, găsim răspunsuri la întrebări care ne ard. Plecând de la 10 argumente, adnotate de S & P, care i-au motivat decizia de de a ne îmbunătăți ratingul suveran.
România, ca țară membră UE si fiind între principalii beneficiari de fonduri structurale prevăzute în bugetul multianual si în facilitatea de redresare si reziliență, are mari șanse să absoabă în viitorii ani riscurile generate de deficitele gemene.
Reformele structurale programate de Guvern vor asigura consolidarea unui cadru fiscal-bugetar robust.
Este de așteptat ca economia României să-si revină si să înregistreze o creștere de 5 la sută în acest an.
Estimările S & P scot în evidență potențialul de creștere economică al României pe termen mediu.
S & P anticipează că finanțele publice si poziția externă a României vor înregistra o evidentă stabilizare în viitorii doi ani.
Banca Națională a asigurat finanțarea bugetului statului prin cumpărări de obligațiuni guvernamentale din piața secundară, asigurarea de lichiditate băncilor si prin reducerea ratelor rezervelor minime obligatorii în valută.
Ca răspuns la impactul crizei sănățății publice în economie, BNR a redus dobânda de politică monetară în patru etape, de la debutul pandemiei până în ianuarie 2021, de la 2,50 la 1,25 la sută.
S & P anticipează că desi cresc presiunile inflaționiste, inflația va rămâne în continuare în coridorul de țintire.
S & P apreciază că sistemul bancar românesc, care rămâne solid, reprezintă un risc limitat de contingență pentru Guvern.
S & P se asteaptă ca BNR, menținăndu-si credibilitatea politicilor sale si independența, să asigure în continuare ancorarea expectațiilor inflaționiste, un curs stabil si să ajute valuta locală, dacă va fi nevoie, în condițiile în care rezervele valutare au ajuns la 17 la sută din PIB.
După aceste 10 certitudini, o întrebare îsi face totusi loc. Si anume: de ce o țară cu potențialul României - a șasea din Uniunea Europeană socotind numărul de locuitori, si a zecea ca mărime a teritoriului, indicator important ce măsoară cât se întind pământurile fertile, apele, în general bogățiile solului si subsolului - să avem cele mai mari deficite nu doar când numărăm spitalele moderne, dotările școlilor, autostrăzile, ci si când analizăm bugetul țării ori balanța de importuri si exporturi? Întrebarea este importantă si ar fi o mare eroare să judecăm că, dacă am trecut un hop, putem să mai slăbim hățurile.
Să nu uităm că că S&P; operase, la sfârșitul anului 2019, o scădere de notă - de la perspectiva “stabilă” la cea “negativă”! – gest repetat de Moody’s si Fitch în 2020. O scădere de notă, dar nu o retrogradare într-o altă ligă. Pe când dacă S&P;, după analiza făcută în decembrie 2020, ne-ar fi retrogradat, am fi ajuns într-o într-o altă ligă, inferioară, de care investitorii se feresc. Asta ar fi însemnat că România s-ar fi împrumutat si mai scump pe piețele internaționale în timp ce deficitele gemene, ale bugetului țării si ale balanței de importuri – exporturi, ar fi fost si mai greu de acoperit.
Asadar, si în decembrie 2020, S&P; a menținut ratingul României la “BBB minus, cu perspectivă negativă”. Cu două mențiuni de luat aminte.
Un avertisment: “S&P;, în 2021, ar putea revizui în scădere ratingul României dacă aceste dezechilibre vor continua să se confrunte cu noi provocări în etapa de după alegeri”.
În timp ce a doua suna... mobilizator: “S&P; ar putea revizui la “stabilă” perspectiva atribuită ratingului dacă România va asigura consolidarea fiscală, importantă pentru stabilizarea finanțelor publice; si dacă, totodată, va asigura optimizarea balanței importuri-exporturi”
Asadar, pentru acest an nu mai exista cale de mijloc. Variantele erau doar două: retrogradare sau promovare. A fost să fie promovare. Dar problema rămâne. S&P; nu se așteaptă ca executivul să înăsprească politica fiscală în 2021; ceea ce înseamnă că nu vor creste impozitele si taxele. Asa că, într-o singură frază, a formulat tema României pentru acest an: “Adâncimea deficitelor demonstrează problemele de competitivitate”.
Asta-i esența. Implicând absorbția fondurilor europene, lângă restructurări masive ale pieței muncii, bugetului, balanței comerciale, sectoarelor cu deficite tehnologice. Si creșteri de venituri bugetare fără poveri suplimentare, ceea ce înseamnă venituri mai mari din mai multă competitivitate si din mai multe mărfuri de calitate superioară în circulație. Problemă grea, pentru că implică munca întregii societăți. Cum ar putea să fie rezolvată dacă societatea nu o dezbate, nu știe ce are de făcut si...nu face?
0 comments :
Trimiteți un comentariu