
Deși stimulentele de 26.000 mld. $ și sosirea vaccinurilor au alimentat o recuperare mai rapidă decât anticipaseră mulți, impactul resimțit la nivelul educației, joburilor, nivelului datoriilor și inegalității va fi unul de durată, în special în țările cele mai sărace.
Costurile vor fi inegale. Un studiu Oxford Economics arată că Filipine, Peru, Columbia și Spania sunt cele mai vulnerabile la efecte pe termen lung.
În schimb, Australia, Japonia, Norvegia, Germania și Elveția sunt văzute ca fiind cel mai bine poziționate.
Nu toate țările vor fi afectate la fel. FMI vede economiile avansate mai puțin afectate de virus în acest an și pe mai departe, în timp ce țările cu venituri scăzute și piețele emergente vor avea mai mult de suferit, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în criza financiară din 2009, când țările bogate au fost cel mai dur lovite.
Experții susțin că nu trebuie să existe un deceniu pierdut dacă vor fi luate măsurile corecte. O soluție ar fi promovarea politicilor care încurajează companiile să inoveze și să investească. Băncile centrale și majoritatea guvernelor semnalează deja că-și vor menține stimulentele.
Modul în care încrederea consumatorilor și cheltuielile sunt modelate de temerile persistente legate de sănătate și angajări ar putea ajunge să fie una dintre cele mai importante „moșteniri“ economice ale crizei. Istoria arată că la cinci ani după recesiuni, așteptările de creștere pe termen lung au fost în mod tipic cu 1,5% mai scăzute.
Criza a accelerat utilizarea roboților, iar deși acest lucru crește speranțele privind o redresare a creșterii productivității, milioane de locuri de muncă vor fi amenințate. Chiar și unde joburile nu vor dispărea, modelele de lucru s-au schimbat și nu se știe cât vor afecta aceste schimbări pachetele salariale.
Efecte pe termen lung vor fi evidente și la nivel de capital uman după ce pandemia a trimis elevii și studenții online timp de până la un an în unele țări. Finanțarea unei recuperări complete va fi complicată de datoriile suplimentare de 24.000 mil. $ acumulate la nivel mondial în 2020, datoria totală atingând un nou maxim de 281.000 mld. dolari, potrivit Institute of International Finance.
Chiar și fără o criză a datoriilor, odată ce dobânzile vor începe să crească, atât guvernele, cât și companiile vor fi sub presiune, potrivit lui Mark Zandi, economist-șef la Moody’s Analytics.
0 comments :
Trimiteți un comentariu