SUA au luat din nou fața Europei la creștere și revenire economică din pandemie, mulțumită unei flexibilități mai mari a sistemului economic și reacțiilor rapide și directe ale autorităților. Însă și sacrificiul de vieți omenești și de locuri de muncă a fost mai mare. De partea cealaltă, impactul economic al pandemiei a fost mai dur, iar jocurile politice ale unora dintre statele membre ale UE au întârziat aplicarea unui plan comun coerent de acțiune și reconstrucție economică.Pandemia a transformat economia lumii într-un uriaș laborator de sisteme concurente, fiecare cu propria strategie de luptă cu virusul, de respingere a șocurilor și reparare a pagubelor. Contrastul dintre Europa și SUA este izbitor, așa cum a fost și în criza financiară globală din urmă cu peste un deceniu.
Economia americană, cu ușurința cu care distruge și creează locuri de muncă, tinde să treacă prin recesiuni mai ușoare și să-și revină mai repede, în timp ce Europa preferă să-și onoreze contractul social mai protector cu populația în dauna creșterii economice. Tendințele se mențin și acum. Spre exemplu, FMI se așteaptă ca economia americană să-și revină la nivelul de dinainte de pandemie anul acesta. Europa va ajunge înapoi de unde a căzut abia după mijlocul anului următor.
La fel ca în criza anterioară, guvernul de la Washington a lăsat piața să regleze numărul locurilor de muncă, însă a alimentat direct cu energie principalul motor de creștere al economiei americane: cecuri date populației. De asemenea, Rezerva Federală a avut grijă ca piețelor financiare să nu le lipsească lichiditatea. Această strategie, aplicată și în 2007-2009, perioada Marii Recesiuni, a ajutat cea mai mare economie a lumii, însă a avut un efect secundar care se simte și acum - a accentuat inechitățile sociale, alimentând populismul și aducându-l în cele din urmă la conducerea SUA pe Donald Trump, care a subrezit alianțele politice și comerciale de decenii ale SUA și a pornit un război economic mondial.
Acum, FMI a explicat că decalajul dintre SUA și Europa poate fi atribuit mai multor factori, printre care și răspunsurilor diferite la pandemie, europenii recurgând la restricții mai severe, notează AFP. Ecomomista-șefă a instituției, Gita Gopinath, a spus că încetineala campaniilor de vaccinare a lăsat Europa „cu câteva luni în urma SUA“. De vină sunt, de asemenea, „tendințe preexistente și rigidități structurale care datează de dinainte de criză“, economiile europene fiind considerate mai puțin adaptabile decât cea americană.
În SUA, primul șoc a fost mai mic, deoarece pandemia a venit mai târziu, iar în 2021 revenirea a fost mai mare. Nu au existat nici restricții în al doilea și al treilea val al pandemiei, astfel că impactul economic a fost mai mic, spune Charlotte de Montpellier, analistă la ING.
Economiștii arată și spre faptul că UE însă se chinuie să implementeze un plan de stimulare de 750 de miliarde de euro, prezentat anul trecut, care s-ar adăuga programelor de relansare ale guvernelor. Planul comun a fost convenit în iulie, ratificat în decembrie, însă încă nu a fost acceptat de toate statele membre.
Spre comparație, FMI apreciază că răspunsul american a fost atât de ambițios, incluzând stimulente de 1.900 de miliarde de dolari și un plan de dezvoltare a infrastructurii adoptate de noua administrație, încât sunt de așteptat efecte pozitive până în Europa și alți parteneri comerciali ai Americii. „Americanii au dat imediat bani consumatorilor: 1.400 de dolari de persoană sau 5.600 de dolari de familie, ceea ce este considerabil“, spune Philippe Waechter, analist la Ostrum Asset Management. Guvernul american a țintit direct sursa de creștere economică. Cheltuielile consumatorilor contribuie cu 70% la PIB, în timp ce în UE contribuția cheltuielilor gospodăriilor este de 52%. Unii analiști, dar și politicieni, sunt convinși că prin cec-uri stimulentele americane au ajuns în economia reală mai rapid.
De aceea, europarlamentarul Pedro Marques propune, într-o opinie publicată de Politico, ca fiecare european să primească câte un cec de 1.000 de euro. Un alt politician, premierul francez Bruno Le Maire, îi laudă pe americani. „Văd cum cavaleria americană sosește la timp. Aș fi vrut ca și cea europeană să facă la fel.“ Europa a fost lovită mai dur de actuala criză și pentru că este o economie mai deschisă decât cea a SUA. Exporturile au reprezentat în 2019 circa 29% din PIB-ul zonei euro, în timp ce în cazul SUA procentul a fost de 12%, potrivit datelor Eurostat. Iar 2020 a fost „annus horribilis“ pentru comerțul internațional, situație la care a contribuit și fostul președinte american Donald Trump, produsul populismului născut în SUA. America este cel mai mare partener de export al zonei euro.
Însă oficiali și economiști deopotrivă avertizează împotriva comparațiilor directe dintre cele două economii, menționând că o mare parte a divergenței maschează ajutorul pe care muncitorii și întreprinderile europene îl obțin prin programele de asistență socială și pentru afaceri extinse din regiune, completate în multe cazuri de scheme generoase de asistență în cazul șomajului parțial, scrie Reuters. Așa ceva ar fi de neconceput în SUA.
Întrebarea cea mai mare, spun ei, este dacă plasa europeană de protecție socială mai mare va împiedica pe termen lung remodelarea economiei, adică reforma pe care mulți speră că o va încuraja pandemia.
„Contractul social european duce la o revenire mai lentă“, a spus Daniel Gross, cercetător la Centrul pentru Politici Europene din Bruxelles, despre compromisul implicit între protejarea locurilor de muncă și a întreprinderilor existente și permiterea apariției altora noi. „Ar putea afecta și creșterea pe termen mediu, deoarece modificările structurale sunt prea lente“, a avertizat el. Aceiași factori au intrat în joc și când Europa a ieșit mult mai încet decât Statele Unite din criza financiară globală din 2008-2009.
Atunci, durerea din Europa a fost acutizată în state precut Grecia, Spania și România de măsuri dure de austeritate prescrise de instituțiile financiare internaționale, inclusiv FMI, și de Berlin, un contribuabil major la programele de bailout.
Rezultatul a fost șomaj redus în Germania, unde a fost aplicat modelul „kurzarbeit“ de protejare a locurilor de muncă prin reducerea programului de lucru și plata de către stat a unei părți din salariu, și o explozie a numărului de șomeri, în special în rândul tinerilor, în economiile mai slabe. Acum, în timp ce economia UE s-a contractat mai mult, răspândirea modelului „kurzarbeit“ a făcut ca rata șomajului să se modifice doar ușor. Dacă înainte de pandemie nivelul a fost de 6,5%, vârful atins în criză a fost de 7,8%. Șomajul este în scădere în prezent. În schimb, șomajul din SUA a crescut la 14,8% în aprilie 2020, de la 4,4% în martie, apoi a scăzut treptat la 6,3% în ianuarie anul acesta.
„Plasele europene de protecție socială sunt adânc ancorate în istoria socială și politică a țărilor noastre“, a declarat pentru Reuters președintele miniștrilor de finanțe din zona euro Paschal Donohoe.
„De aceea, UE a ales să își concentreze răspunsul mai degrabă pe protejarea ocupării forței de muncă prin desfășurarea unor scheme mari de păstrare a locurilor de muncă, decât să se bazeze pe plăți de transfer direct“, a spus el. Nu este ceva mărunt faptul că, deși carantina mai strictă din UE a lovit economia mai dur, prudența a salvat vieți: 5.365 de cazuri de COVID-19 și 127 de decese la 100.000 de cetățeni în UE, față de 8.910 infecții și 162 de decese la 100.000 de cetățeni în SUA.
0 comments :
Trimiteți un comentariu