SUA contaminează lumea cu costuri de finanțare mai mari în timp ce China tinde să exporte inflație. Economiile emergente, îngreunate de datorii, nu mai au unde să se ascundă

SUA, cea mai mare și influentă economie a lumii, exportă reflație pe piețele financiare internaționale, în timp ce China, a doua economie ca mărime, amenință cu inflație piețele comerciale. Statele emergente, dintre care cele mai multe sunt împovărate de datorii și dependente de importuri, resimt astfel un șoc dublu: datoriile li se scumpesc când au mai mare nevoie de finanțare pentru a-și proteja economiile de loviturile pandemiei, iar prețurile produselor importate cresc, ceea ce erodează puterea de cumpărare a populației.

Pentru că economia își revine, împinsă de la spate de noile planuri de redresare ale președintelui Joe Biden, SUA au devenit exportator de reflație, adică creștere economică asociată cu accelerarea inflației.

Reflația este insoțită de obicei de creșterea yieldurilor sau randamentelor, obligațiunilor, adică a costurilor de finanțare, ceea ce se întâmplă acum cu titlurile de trezorerie americane. Iar piețele din SUA dau de cele mai multe ori tonul piețelor din întreaga lume.

Ceea ce investitorii numesc „bond tantrum“, ieftinirea obligațiunilor și creșterea randamentelor, adică a prețurilor creditării pe piețele de obligațiuni, dă fiori gu­vernelor economiilor înda­torate, care ani la rând au plătit mai puțin pentru a se împrumuta mai mult, scrie Bloomberg.

Spre exemplu, emi­siunile noi de obligațiuni ale guvernelor europene au atins în primul trimes­tru al acestui an un nivel record. Însă pre­țul fi­nan­țării crește, ceea ce riscă să frâ­neze reve­ni­rea econo­mică din Europa, re­giune care înăs­prește mă­surile de caran­tină deoa­rece pare să fi pier­dut con­trolul asupra pan­demiei.

Creșterea yieldurilor sunt nedo­rite și pe piețele emergente care sunt dependente de finanțare în dolari. „Este ceva ce investitorii urmăresc cu atenție“, spune  Thomas Wacker, analist la UBS Global Wealth Management. „Orice creștere a ratelor de dobândă re­duce spa­țiul de ma­nevră fiscală al gu­ver­nelor și duce la majorarea defi­citelor vii­toare când guver­nele trebuie să inves­tească sau să imple­men­teze reforme. Sustena­bilitatea datoriilor devine o îngr­ijorare întemeiată.“ Yield­urile obligațiunilor emise de guvernele din G7 (cele mai industrializate țări ale lumii) s-au dublat de la începutul anului pe măsură ce randamentele titlurilor de trezorerie americane au impus un ritm drăcesc.

Deocamdată, condițiile de finanțare în zona euro sunt încă permisive în comparație cu costurile datoriilor existente. Obligațiunile italiene cu scadența la 10 ani se vindeau cu un cupon de 4,75% în urmă cu un deceniu.

În prezent, yieldul este de sub 0,7%. Iar BCE, banca centrală a regiunii, a asigurat că nu se va sfii să-și folosească toate puterile pentru a împiedica yieldurile să urce și mai mult. Instituția a accelerat deja ritmul achi­zițiilor de obligațiuni pentru a ține jos costurile de finanțare ale statelor care folosesc euro.

În SUA, îngrijorările sunt și mai mici.  Însă analiștii le spun investitorilor să fie atenți la semne de austeritate.

O perioadă în care guvernele strâng cureaua poate vătăma revenirea economică, caz în care va fi nevoie de și mai mult stimul din partea băncilor centrale, apreciază Mark Nash, manager de fonduri la Jupiter Investment Management.

„Pur și simplu există prea multă datorie. Deocamdată revenirea maschează acest lucru, însă riscurile se înmulțesc pentru piețe.“ Nash spune că lumea în curs de dezvoltare este acum „canarul din mină“. Aceste economii simt deja impactul creșterii costurilor împrumuturilor în dolari. Banca Reglementelor Internaționale estimează datoria lumii emergente la peste 4.000 de miliarde de dolari. Povara devine tot mai grea pe măsură ce yieldurile americane urcă. Crește, de asemenea, și riscul ca problemele unora dintre state să creeze probleme altora.

La celălalt capăt al lumii, în China, scumpirea materiilor prime, creșterea costurilor de export și problemele din lanțurile de aprovizionare forțează mulți exportatori să majoreze prețurile. Inflația la poarta fabricii a accelerat deja. Exporturi chineze mai scumpe înseamnă posibilitatea unor prețuri mai mari oriunde în lume. Rene de Jong, directorul unui producător de mobilă de grădină, intenționează să ridice prețurile cu 7% pentru comenzile din această vară, scrie The Wall Street Journal. Trebuie să facă așa deoarece prețurile chimicalelor și metalelor pe care fabricile sale din China și Indonezia le folosesc au urcat rapid în ultimele luni. De asemenea, costurile cu transportul pe mare s-au majorat cu 90%, însă acestea sunt suportate în mare parte de importator.

„Niciodată în cei 25 de ani de afaceri în China n-am mai văzut așa ceva. Prețurile aluminiului și oțelului au explodat“, a explicat de Jong. Un producător de jucării și-a scumpit produsele cu 10-15% din martie. Prețurile mai mari din China se pot transforma în prețuri mai mari în Vest dacă retailerii aleg să nu-și sacrifice marjele de profit. Însă presiunile din China sunt o altă sursă de presiune asupra prețurilor globale în vremuri în care costurile cu materiile prime, de la lemn la bumbac, sunt în general mai mari. La aceste tensiuni contribuie  și penuriile, cum ar fi cea de piese pentru biciclete, containere sau de cipuri, și perturbările în transportul internațional cum a fost blocarea canaului Suez.

„Există categoric riscul accelerării inflației. Nu vorbesc doar de poziția exportatorilor, ci de orice, de la blocajele din transportul pe mare la ideea că stimulentele guvernamentale pot descătușa mai multă cerere decât o poate satisface oferta“, spune Nick Marro, analist la Economist Intelligence Unit.

Bloomberg scrie despre posibilitatea ca stimulentele de consum sub formă de cec-uri din planul lui Biden de accelerare a economiei SUA să aibă efecte substanțiale asupra comerțului global și în special asupra exporturilor din China. Alianz a calculat că 360 de miliarde de dolari din planul de stimulare vor fi cheltuite pe importuri, cele chineze urmând să crească cu 60 de miliarde de dolari în 2021-2022. Americanii se vor repezi la computere, electrocasnice și îmbrăcăminte. Acest lucru înseamnă scumpirea produselor fabricate în China. Între timp, rata de inflație din Turcia a depășit 16%. În Rusia, inflația monetară a atins 5% în februarie, iar cea la alimente s-a apropiat de 8%. În Brazilia, prețurile la producător cresc în cel mai rapid ritm din ultimii șapte ani „ 29% în februarie. Pentru Ungaria,  inflația este așteptată să atingă 5% în aprilie sau mai.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru