Miercuri, Mugur Isărescu a vorbit din nou despre destinul tezaurului românesc, care a fost trimis la Moscova și cu ocazia dezbaterii volumului „Destinul tezaurului românesc. Argumente din arhivele ruse”, unde guvernatorul a făcut o prefață la lucrarea scrisă de istoricul militar Ilie Schipor.În sfârșit, un
al patrulea domeniu
de acțiune al BNR a fost răspunsul la obsedanta întrebare: de ce a fost evacuat tezaurul și de ce la Moscova? În opinia noastră, un posibil răspuns ar putea fi găsit analizând conjunctura politică, militară și socială în care se afla țara atunci. În decembrie 1916, două treimi din teritoriul României era sub ocupație militară străină, armata noastră suferise mai multe înfrângeri și trebuia să se refacă, o parte importantă din populația țării era evacuată sau se pregătea de evacuare. Stocul de aur al băncii era evacuat la Iași, încă din septembrie. În noiembrie, autoritățile de stat ale țării au părăsit Bucureștiul și s-au instalat la Iași.
În continuare vă prezentăm o parte din Cuvânt de deschidere cu ocazia dezbaterii volumului „Destinul tezaurului românesc. Argumente din arhivele ruse”, Mugur Isărescu, Guvernatorul BNR.
Doamnelor și domnilor,
Buna dimineața și bine ați venit la Banca Națională a României!
Este adevărat că ne revedem într-un alt cadru decât cel obișnuit, deoarece respectarea măsurilor sanitare legale ne-a împiedicat să mai organizăm întâlniri publice în incinta sediului nostru central, unde departamentele esențiale pentru sistemul bancar românesc și pentru securitatea țării au trebuit să lucreze în regim special protejat, la foc continuu, deseori în două schimburi. Până când situația sanitară va permite revenirea în sălile de întrunire de la sediul central, vom organiza întâlniri/manifestări în acest spațiu al Centrului de Perfecționare Profesională și Activități Sociale al Băncii Naționale a României.
Dați-mi voie să salut prezența distinșilor noștri invitați, în mod special a domnului prof. univ. dr. Ioan Bolovan, membru corespondent al Academiei Române și copreședinte al Comisiei comune româno – ruse.
Manifestarea de astăzi este dedicată prezentării lucrării „Destinele tezaurului românesc. Argumente din arhivele ruse”, autor istoricul militar Ilie Schipor. Domnule colonel Schipor, sunteți binevenit la Banca Națională a României!
După prezentarea lucrării va urma o dezbatere pe marginea ei.
Cei care cunosc activitatea BNR știu că noi am păstrat tradiția de a organiza dezbateri asupra unor cărți care aduc plus-valoare în viața noastră profesională, dar și în cea socială și culturală. De-a lungul timpului, numeroși membri ai conducerii și ai corpului funcționarilor BNR, oameni de carte, economiști și juriști de înaltă clasă, au fost autori ai unor lucrări care își păstrează valoarea științifică și documentară până astăzi. Spre cinstea lor, înaintașii noștri au creat o colecție foarte cunoscută în peisajul științific al perioadei interbelice, mă refer la
Biblioteca Monetară, Economică și Financiară
, inițiată în anul 1938 de guvernatorul Mitiță Constantinescu, colecție pe care BNR a continuat-o, începând din anul 1992, sub o nouă denumire -
Biblioteca Băncii Naționale a României
. Totodată, nu trebuie să uităm că de-a lungul timpului BNR a înțeles să susțină cu multă generozitate și alte domenii ale cercetării științifice și ale vieții culturale, printre care se află istoria, literatura, arhitectura și artele.
Revin la cartea pe care o prezentăm astăzi cu o afirmație a academicianului Nicolae Manolescu: „A citi înseamnă a învăța. E o formă de experiență sau, mai bine zis, un multiplicator pentru experiențele noastre: căci, dacă ne-am mărgini la ceea ce putem trăi sau vedea în jurul nostru într-o viață de om, am fi foarte săraci”.
Pentru început, vă propun să rememorăm, pe scurt, cronologia evenimentelor care constituie subiectul volumului: în 1916, în decembrie, 1738 casete cu aur al Băncii Naționale, în valoare de 314.580.456,84 milioane lei, și 2 casete cu bijuteriile Reginei Maria, în valoare declarată de 7 milioane lei, au fost încărcate într-un tren cu destinația Moscova, unde au fost depuse în tezaurul Băncii de Stat a Rusiei, aflat în „Sala armelor”, de la Kremlin. Valoarea întregului depozit făcut la Moscova pe numele BNR era de 321.580.456 lei aur.
În iulie 1917, a început pregătirea unui alt transport, în care au fost incluse și valori ale Casei de Depuneri și Consemnațiuni, o parte din documentele păstrate la Arhivele Statului, arhivele unor instituții publice și particulare, lucrări de artă și alte piese de valoare aparținând colecțiilor particulare, odoare mănăstirești, cărți rare, manuscrise, documente și colecțiile numismatice ale Academiei Române, ale Muzeului de antichități, valori ale unor mari bănci comerciale, respectiv acțiuni, obligațiuni, depozite ale clienților etc.
În 3 dintre cele 24 de vagoane pregătite, au fost încărcate 188 de casete cu aur și cu alte valori ale Băncii Naționale. Valoarea declarată a celor 188 casete era de 1.594.757.083 lei. Aurul efectiv era calculat la 574.523 lei, arhiva la 500.000 lei, iar restul reprezenta valoarea titlurilor, efectelor, depozitelor, cărților și a altor acte ale BNR evacuate împreună cu aurul. După acest ultim transport, cantitatea de aur depozitată la Moscova a ajuns la valoarea de 315.154.980 lei, fiind vorba despre 91,5 tone aur fin. Conform documentelor oficiale, încheiate între guvernele Rusiei și României, aceste valori se aflau „sub garanția guvernului imperial al Rusiei în ceea ce privea siguranța transportului, siguranța depozitului și siguranța revenirii în România”. Dar, după cum bine știți, istoria s-a desfășurat altfel.
În ianuarie 1918, a fost emisă Hotărârea Consiliului Comisarilor Poporului din Petrograd, care consemna că „Fondul român de aur care se găsește la Moscova este declarat intangibil pentru oligarhia română. Guvernul Sovietelor își asumă răspunderea de a conserva acest fond și de a-l remite în mâinile poporului român.” Cum a fost conservat „fondul român de aur” vor afla,
in extenso
, cititorii volumului domnului Schipor, realizat pe baza documentelor identificate de autor în arhivele ruse și sovietice.
Respectarea adevărului istoric și analiza obiectivă a evenimentelor au fost normele de lucru în demersurile noastre de a pune în valoare documentele pe care le deținem, privitoare la Tezaurul BNR depus spre păstrare la Moscova, în baza convențiilor încheiate între guvernele celor două țări. Cele mai multe dintre aceste documente au fost incluse într-un dosar special, cunoscut sub numele de „Dosarul tezaurului de la Moscova”, care, începând din anul 1922 și până în prezent, a fost predat personal de către fiecare guvernator succesorului său.
Se afirmă foarte des că numai o decizie politică a Moscovei poate să rezolve această problemă. Dar, reamintesc, că un drept care nu este mereu afirmat cade în uitare. A dezbate problema Tezaurului evacuat la Moscova este o responsabilitate a tuturor instituțiilor care și-au pierdut averea în 1916 și 1917, dar și a istoricilor, care, după 1990, au avut posibilitatea să se pronunțe indiferent de felul în care se desfășurau demersurile din punct de vedere politic și diplomatic. Noi credem că trebuie să continue cercetarea și documentarea în arhive, fototeci și biblioteci. Volumul pe care îl propunem astăzi pentru dezbatere este o bună dovadă în acest sens.
Nu am intenția să vă vorbesc despre carte. Sunt aici autorul, editorul și câțiva specialiști recunoscuți ai temei. Așadar, prezentarea cărții este pe mâini bune. Eu o să fac o trecere în revistă a acțiunilor întreprinse de BNR în ultimii ani în legătură cu valorile noastre înstrăinate în 1916-1917.
Începând cu 1991, timp de 30 de ani, noi, cei de la BNR, am organizat numeroase dezbateri asupra acestei teme, străduindu-ne de fiecare dată să transmitem mesaje obiective și comentarii istorice bine documentate asupra evenimentelor și a cadrului istoric în care s-au desfășurat acestea. Am avut în vedere că, după 1990, nivelul de cunoaștere al problemei tezaurului era destul de redus, dar interesul politic, științific, precum și al publicului față de acest subiect era din ce în ce mai mare.
Voi prezenta în continuare, pe scurt, principalele noastre domenii de acțiune în această problemă.
Primul domeniu de acțiune al BNR
a fost legat de lucrările Comisiei româno – ruse pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relațiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României depus la Moscova în timpul Primului Război Mondial. Comisia s-a constituit în baza
Declarației comune a miniștrilor de externe român și rus
din 4 iulie 2003. Potrivit
Regulamentului de funcționare
, adoptat la 20 mai 2004, Comisia are o componentă română și una rusă, fiecare parte putând să includă 9 membri și un număr nelimitat de experți. Conducerea Comisiei este realizată de doi copreședinți. Banca Națională a participat activ la pregătirea și la lucrările acestei Comisii.
Partea rusă a mai adăugat și termenul „civic” în denumirea Comisiei, astfel că în programul întocmit pentru întâlnirea de la Moscova, din 7-8 noiembrie 2019, numele acesteia a fost „Comisia comună civică ruso-română”. Comunicatul de presă al acestei ultime sesiuni a Comisiei, cea de-a cincea, n-a inclus niciun element de progres, doar faptul că următoarea întâlnire va avea loc în România în anul 2020. După cum se cunoaște, din cauza situației sanitare excepționale, acest eveniment nu a fost organizat.
Doresc să mai adaug o zonă în care sprijinul Băncii Naționale a fost esențial. BNR a pus la dispoziția Comisiei documente din arhiva noastră, în primul rând dosarul cu documentele originale ale predării Tezaurului, dar și toată expertiza existentă în bancă, legată de înțelegerea și interpretarea acestor documente. Domnul Cristian Păunescu, consilier al guvernatorului, este membru în comisie încă de la înființarea acesteia, participând atât la întâlnirile de la Moscova, cât și la cele de la București. Începând din anul 2014, încă doi specialiști din BNR au lucrat pentru Comisie, în calitate de experți.
Astăzi, mesajul nostru rămâne același: Banca Națională este deschisă propunerilor Comisiei și privește cu un optimism prudent evoluția ulterioară a evenimentelor. Așa cum am mai spus, sfârșitul acestui eveniment excepțional din istoria României nu îl cunoaștem încă. Singurele certitudini pe care le avem sunt documentele originale pe care le deținem la BNR, precum și cele descoperite de istorici, documente care dovedesc dreptul de proprietate al României asupra bunurilor depozitate la Kremlin. Iată de ce consider foarte potrivit să dezbatem volumul domnului Schipor aici, la BNR.
Un al doilea domeniu
de acțiune al BNR a fost cercetarea și valorificarea fondului nostru arhivistic. În cadrul acestui program, inițiat după 1997, am hotărât publicarea integrală a „Dosarului tezaurului de la Moscova”. Hotărârea s-a materializat în anul 1999, când a fost tipărită lucrarea „Tezaurul Băncii Naționale a României la Moscova. Documente”, autori Cristian Păunescu și Marian Ștefan. Până la apariția acestui volum, era puțin cunoscut faptul că documentele originale, emise sau primite de conducerea Băncii Naționale și de serviciile instituției implicate în transportarea tezaurului său la Moscova s-au păstrat la BNR. Lucrarea a fost reeditată în anul 2011 și a fost premiată de Academia Română.
Un al treilea domeniu
de acțiune a fost constituit de eforturile de clarificare a unor aspecte controversate. Am urmărit să lămurim anumite aspecte privind dreptul de proprietate asupra stocului de aur al BNR, precum și structura acestuia. Ca exemplu, reiau ceea ce am mai spus în intervențiile mele pe această temă. Art. 35 al Statutelor BNR din anul 1892 prevedea că „Banca va trebui să aibă o rezervă metalică de aur cel puțin de 40% din suma biletelor emise de dânsa”. Așadar, dimensiunea rezervei metalice condiționa volumul de bancnote emise, era deci o avuție publică, „avutul nostru”, cum îi spunea guvernatorul I. G. Bibicescu. Mai mult decât atât, în epoca respectivă, cine venea cu o bancnotă de o sută de lei la ghișeele din Palatul Lipscani, solicitând transformarea acesteia în aur, primea monede din aur în schimb. Din acest motiv, cea mai mare parte a tezaurului Băncii era reprezentată de monede. Prin urmare, această cantitate de aur era a băncii, nu era a acționarilor și nu reprezenta depozite ale unor particulari.
Prezentarea integrală de pe site-ul Băncii Naționale a României poate fi consultată AICI
0 comments :
Trimiteți un comentariu