Pandemia a oferit statelor est-europene o oportunitate nesperată de a opri hemoragia de creiere și de forță de muncă. Bulgaria, cea mai depopulată economie din UE, s-ar putea să fi ratat ocazia

Anul trecut 37.364 de bulgari s-au întors la ei în țară din statele de adopție, de șase ori mai mulți decât au plecat. Este un fenomen nemaivăzut de la căderea comunismului și ceva dătător de speranță celei mai depopulate și sărace economii din Uniunea Europeană.

Tendința, pusă în context cu pandemia, cu restricțiile, schimbările în stilul de viață și criza economică pe care le-a adus, a fost observată nu doar în Bulgaria, ci în tot sud-estul Europei, scrie AFP, care citează un raport al Fondului ONU pentru Populație (UNFPA) unde guvernele din regiune sunt îndemnate să profite de situație pentru a stopa „hemoragia demografică și de forță de muncă ce durează de decenii“.

Însă o asociație a oamenilor de afaceri din Bulgaria se teme că oportunitatea oferită de pandemie de a recruta specialiști și muncitori cu experiența muncii din străinătate  a fost irosită de companiile bulgare, care nu oferă salarii  competitive. Iar scena politică a oferit o doză mare din ceea ce i-a gonit pe bulgari: scandaluri și corupție.

Tendința a fost observată, însă, și în statele preferate până acum de est-europenii plecați să muncească. Marea Britanie, care se confruntă cu o criză de șoferi de tir pentru că românii și bulgarii au abandonat astfel de locuri de muncă, și-a dat seama dintr-o dată cât de mult a subestimat amploarea și importanța forței de muncă din import.

Nicko Ventsislav face parte din fenomenul fără precedent la care a fost martoră Bulgaria. Tânărul de 29 de ani se numără printre cei care s-au întors acasă, împinși, printre altele, de greu­tățile create de criza economică și de distrugerea de locuri de muncă din statele de adopție, dar și atrași de costurile mai mici din țara unde s-au născut și de o viață mai ușoară în general. În primăvara anului 2020, Ventsislav și-a pierdut locul de muncă de la aeroportul din Nisa, din sud-estul Franței.

La început, „n-avea de gând“ să plece de pe Coasta de Azur. „Dar după 70 de zile de carantină, am înce­put să citesc oferte de muncă de aca­să“, povestește bulgarul. A fost ade­me­nit în cele din urmă de o ofertă de la Telus International Bulgaria, o companie in­ter­națională de outsourcing care urmărește în spe­cial oameni din diaspora. Firma i-a plătit bi­le­tul de avion și i-a oferit 5.000 de leva (2.550 de euro) pentru a-l ajuta să se mute. Din 2017, Telus a adus înapoi în Bulgaria 150 de tineri, spun oficialii firmei. Pandemia le-a ușurat efor­turile.

Deși viața își revine la normal în Europa, Ventsislav spune că vrea să rămână acasă.

„Am un contract pe perioada nedeterminată, mi-am găsit un apartament, pasiunile și distracția sunt mai ieftine aici, așa că la sfârșitul lunii îmi rămân mai mulți bani decât îmi rămâneau în Franța.“

Desislava Nikolova, care la 38 de ani este manager de proiect pentru Decathlon, lucrează de acasă din primăvara trecută și își petrece cea mai mare parte a timpului în Bulgaria. „Primesc un salariu occidental pe care îl cheltuiesc în Bulgaria. Prețurile sunt mult mai mici. Este combinația ideală“, spune Nikolova din fața unui laptop într-o cafenea din Sofia. Ea de acolo lucrează. Povestește că a preferat să stea acasă deoarece în Bulgaria restricțiile au fost mult mai laxe decât în alte părți. „În Franța nici măcar nu puteam să mergem la coafor, pe când  aici unele servicii nu s-au închis deloc.“ Chiar dacă nu crede că va rămâne definitiv în Bulgaria, Nikolova spune că ar vrea să poată sta cel puțin jumătate de an în țară.

„În Bulgaria trăim ca într-o bulă. Avem acces facil la mare și la munte, un echilibru bun între muncă și relaxare“, spune Hristo Boyadzhiev, președintele ONG-ului Tuk-Tam (Aici-Acolo) care îi ajută să se reintegreze în societatea bulgară pe cei care se întorc acasă. Viața în Bulgaria nu este dulce pentru toți cei care au revenit. Mulți se plâng de birocrație, corupți, managementul prost și de comportamentul angajatorilor și colegilor. Adică problemele din cauza cărora au plecat. Altora pur și simplu le-a intrat în sânge stilul de viață de afară.

După un an de muncă de la distanță din Sofia, Maria Peikova, de 32 de ani, intenționează să revină la Paris, unde are un loc de muncă în finanțe. „Imi lipsește orașul cu pistele largi pentru bicilete, frumusețea lui și caracterul cosmopolitan“, spune ea.

Mulți dintre cei care s-au întors acasă au participat la protestele anti-corupție care au cuprins Bulgaria anul trecut. Iar mulți dintre ei au plecat înapoi la locurile de muncă din străinătate, se teme Tomceo Tomov de la Camera de Comerț Bulgară. „Cele mai multe dintre companii n-au reușit să profite de oportunitatea oferită de pandemie, cu toate că se confruntă cu o penurie de forță de muncă, din cauza salariilor necompetitive.“

Între timp, Marea Britanie se confruntă cu o criză de șoferi de tir. Kate Shoesmith, vice-executiv la Confederația din Recrutare și Angajare, explică pentru BBC că „un număr mare de oameni din România și Bulgaria munceau ca șoferi“. Ei au rămas în Marea Britanie după referendumul privind Brexitul, dar au început să plece când a venit pandemia. „Și-au găsit de muncă în țările lor sau încă nu simt că este momentul oportun să se întoarcă aici, fie din cauza Brexitului, fie a pandemiei.“ Marea Britanie ar avea nevoie de 30.000 de șoferi buni de tir, estimează Shoesmith.

Financial Times scrie că săptămâna trecută a expirat termenul limită până la care cetățenii din UE puteau aplică pentru dreptul de ședere în Marea Britanie. Numărul de aplicații a uimit pur și simplu. Până în martie se ajunsese la 5,3 milioane de aplicații pentru aproape 5 milioane de persoane (unii au aplicat de două ori). Însă în 2019, autoritățile britanice estimau baza totală de oameni eligibili pentru a aplica pentru această schemă la doar 3,5-4,1 milioane.

Aplicațiile din partea românilor și bulgarilor au atins 918.000, respectiv 284.000 până în martie, în timp ce estimările oficiale privind numărul de rezidenți  erau de 370.000 de persoane, respectiv 122.000 de persoane. Astfel, pare clar că estimările britanice pentru populație și migrație au fost „cu totul și cu totul eronate din cel puțin 2010“, scrie economistul Jonathan Portes.

Hristo Boyadzhiev, președintele ONG-ului Tuk-Tam: În Bulgaria trăim ca într-o bulă. Avem acces facil la mare și la munte, un echilibru bun între muncă și relaxare.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru