Peisajul fiscal românesc este marcat anul acesta de măsuri de atenuare a efectelor pandemiei de COVID-19, ca un mijloc de a asigura o direcție solidă de redresare economică, spune Edwin Warmerdam, Partner, Head of Tax în cadrul firmei de audit și consultanță Mazars RomâniaEl consideră că măsurile de stimulare fiscală, precum amnistia fiscală, vizează consolidarea colectării veniturilor bugetare, împreună cu o creștere a conformității contribuabililor.
„Autoritățile fiscale române accelerează pașii pentru lansarea proiectelor de digitalizare care facilitează legătura și comunicarea cu contribuabilii pentru a facilita, de asemenea, atingerea unui nivel mai bun de conformitate. În viitor, redresarea economică se poate traduce într-un număr tot mai mare de audituri fiscale”.
Mazars a publicat recent cea de-a noua ediție a studiului regional privind regimurile fiscale din Europa Centrală și de Est, care analizează și centralizează modificările fiscale din 21 de țări și se concentrează atât pe costurile cu forța de muncă și impozitele indirecte, cât și pe diferitele aspecte ale impozitării întreprinderilor și prețurile de transfer.
Pandemia globală a impus mai multe modificări ale sistemelor fiscale din regiune, însă studiul se concentrează pe tendințele pe termen lung, deoarece deciziile de investiții sunt cel mai bine susținute de analiza tendințelor și a modificărilor regimurilor fiscale regionale, atât din punct de vedere istoric, cât și geografic.
În 2021, impozitele și contribuțiile legate de muncă și salarii au continuat să scadă, însă ratele lor reale variază în funcție de regiune. În timp ce România, Bulgaria, Ucraina și Ungaria aplică în continuare impozite pe venit forfetare, alte țări, precum Republica Cehă, Austria, Germania, Slovenia, Croația și Slovacia, utilizează rate de impozitare pe venit progresive.
Media regională a costului salarial total al angajatorilor rămâne neschimbată, la 160% din salariile nete, însă această valoare variază semnificativ de la o țară la alta.
La impozite și contribuții, raportul dintre costurile angajatorului și salariile brute este în medie de 15%, dar există o diferență de peste 30 de puncte procentuale între cele mai mici și cele mai mari contribuții ale angajatorului. Cele două extreme (contribuții de sub 5% în România și peste 30% în Slovacia) evidențiază, de asemenea, limitele comparabilității sistemelor fiscale respective.
Țările din regiune prezintă cea mai mare variație a nivelurilor salariale
.
Salariul minim în țările V4 variază între 400-630 de euro, este semnificativ mai mic în Balcani și Ucraina și rămâne la mare distanță de valoarea de aproximativ 1.700-1.900 de euro din Germania și Austria. Până în 2021, însă, salariul minim în euro a crescut semnificativ în mai multe țări (Bosnia, Serbia și Letonia).
În România, începând cu 1 ianuarie 2021, salariul minim lunar brut garantat în plată, fără a include bonusuri sau alte majorări, a crescut la 2.300 de lei. Salariul minim brut lunar pentru perioada 1 ianuarie 2020 - 31 decembrie 2028 în sectorul construcțiilor este de 3.000 de lei pe lună.
Nivelul salariului mediu în euro a crescut cel mai mult în sectorul privat, cu 14% în Germania, dar și cu 5-10% în Slovacia, Croația, Letonia și Macedonia de Nord. În acest moment, valoarea salariului mediu în România este de aproximativ 5.429 de lei.
0 comments :
Trimiteți un comentariu