„Sunt mai îngrijorat de ce se întâmplă după COVID decât de ce se petrece în timpul pandemiei.“ Criza economică și inflația care-i urmează acutizează sărăcia, nesiguranța alimentară și energetică

Ulei, zahăr, făină. Produsele de bază din cămara săracului s-au scumpit în diverse regiuni ale globului, inclusiv în Europa, din cauza anomaliilor create de condițiile meteo extreme, pandemie și de apetitul marilor consumatori. În țările mari occidentale a început să crească nesiguranța alimentară pentru prima dată în ultimii șapte ani, la acest lucru contribuind și nesiguranța veniturilor în condiții de criză economică. Iar odată cu scumpirea gazelor naturale și a emisiilor de carbon, cresc temerile că pe oamenii cu venituri mici va apăsa tot mai greu și sărăcia energetică. Ar ajuta dacă asigurările marilor bănci centrale că actualul val de inflație se va sparge s-ar adeveri. Însă crește numărul celor care văd semne că majorările de prețuri vor persista.

În țări ca Italia și SUA, la problema nesiguranței alimentare se încearcă o rezolvare prin băncile de alimente, după cum scrie Financial Times. În Italia, numărul de oameni care trăiesc în sărăcie a crescut cu 22% în 2020 față de anul anterior, la 5,6 milioane. Adică unu din zece italieni trăiește sub pragul sărăciei, potrivit calculelor statistice oficiale.

Un rezultat este creșterea rolului ONG-urilor precum asociațiile caritabile și băncile de alimente în timpul pandemiei, spune Lawrence Haddad, CEO al Alianței Globale pentru Îmbunătățirea Nutriției.

Datele Federației Băncilor Alimentare Europene (Feba) arată că membrii săi au ajutat aproape 13 milioane de persoane în 2020, cu 35% mai multe decât în anul anterior. Au fost distribuite circa 860.000 de tone de alimente, cu 12% mai mult. Iar numerele nu au scăzut în 2021, anul marii redeschideri economice, spune Angela Frigo, secretarul general al Feba. „Cererea rămâne ridicată.“

În Europa și America de Nord, numărul celor care  nu sunt siguri că vor avea ce pune pe masă mâine a crescut pentru prima dată de când ONU a început să realizeze astfel de sta­tistici, în 2014. Aproape 9% din oameni se con­frun­tau cu nesiguranță alimentară mo­de­ra­tă sau severă în 2020, față de 7,7% în 2019. Aceste cifre sunt eclipsate de cele din eco­no­mi­ile mai puțin prospere. În Italia, fundația Albero della Vita, al cărei scop este com­ba­terea sărăciei oferind hrană, îngrijire și edu­ca­ție, spune că  numărul familiilor ajutate a cres­cut de patru ori anul trecut, la puțin peste 1.000.

„Poți avea ușor impresia că în țările dezvoltate sărăcia nu mai există, dar ea este acolo“, spune Isabella Catapano, directorul general al Albero della Vita. „În timpul pandemiei, în multe cazuri situația s-a înrăutățit brusc, mulți oameni rămânând fără nimic.“ Cei mai vulnerabili au fost mai ales oamenii care munceau în economia subterană, aceștia fiind lăsați în afara plasei de siguranță a statului.

În SUA, băncile de alimente au acum cu 55% mai mulți clienți decât înainte de pandemie, potrivit Feeding America, o rețea de bănci alimentare. Acolo, anul trecut 45 de milioane de oameni s-au confruntat cu nesiguranța alimentară. Nivelul este totuși mai mic decât cel de 50 de milioane atins după criza financiară din 2008. Însă acum inflația alimentară devine o îngrijorare, spune Craig Gundersen, profesor de economie agricolă la Universitatea Illinois.

„Sunt mai îngrijorat de ce se întâmplă după COVID decât de ce se petrece în timpul pandemiei. Toate aceste pachete de stimulare duc la inflație, care va duce la prețuri mai mari pentru alimente. Când inflația se duce în sus, crește enorm povara care apasă pe gospodăriile vulnerabile.“ Prețurile de producție a alimentelor cresc cu cel mai  rapid ritm din 2008, potrivit FMI. În SUA, seceta a scumpit porumbul. S-ar putea scumpi și carnea de porc în unele state din cauza legislației care cere condiții mai bune pentru animale. Tyson Foods, al doilea cel mai mare procesator de alimente din lume, a majorat deja prețurile cu până la 40% în SUA și spune că urmează și alte scumpiri din cauza creșterii „fără precedent“ a costurilor. Și combustibilul, la fel ca în alte locuri, este mai scump. În UE, însă, răspândirea pestei porcine a lovit exporturile în țări cu producție mare cum este Germania, aducând astfel un surplus de carne pe piața internă. Aceasta înseamnă prețuri mai mici, însă scumpirea furajelor ar putea crea perturbări suplimentare ale pieței și aici. În Ucraina, o țară cu mare producție agricolă, dar și în Ungaria s-a scumpit uleiul de rapiță din cauza achizițiilor mari făcută de pe piețele internaționale de China, iar specialiștii spun că în această situație se vor scumpi și uleiul alimentar, margarina și biocombustibilii, scrie Budapest Business Journal. La nivel european, cotațiile uleiului de rapiță s-au dus în sus cu 30% de la începutul anului, în parte din cauza temerilor privind recolta. Au crescut și prețurile  pâini și pastelor făinoase, deși Ucraina este un producător major de cereale.  În Rusia, cea mai întinsă țară de pe planetă, brutarii intenționează să majoreze prețurile pâinii din cauza costurilor mai mari. În India, orezul se ieftinește pentru că există surplusului de producție. Producătorii n-au cum să-ți exporte recoltele deoarece prețurile transportului pe mare au devenit prohibitive. Pe de altă parte, în țări ca Thailanda și Bangladesh orezul este mai scump pentru că piața internațională este acaparată de China, unde inundațiile catastrofale au distrus recoltele. Iar iarna deosebit de rece din Brazilia s-ar putea să fi afectat recolta de trestie de zahăr, ceea ce, împreună cu importurile mai mari de zahăr ale Chinei, ar putea duce în sus prețurile îndulcitorilor pe piața  internațională. În Nigeria, presa scrie de scumpiri astronomice la alimente. Fasolea s-a scumpit cu 253%.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru