În lumea financiară prețurile sunt o expresie a cererii și ofertei, iar când cererea lipsește prețurile au de suferit.Așa s-a întâmplat și în cazul bursei, după degringolada lăsată în urmă de criza declanșată în 2008 investitorii și așa puțini care mai tranzacționau acțiuni au fugit lăsând în urmă prețuri cu 70% mai mici. Pe bursă au mai rămas 4.000- 5.000 de investitori activi și circa 20.000 - 30.000 de investitori de portofoliu la o populație de peste 18 milioane a României.
Asta înseamnă că numai unu din 600 de români investește la bursă.
Investitorii au în acțiuni active de circa 1,8 mld. euro, sumă ce reprezintă free-float-ul (acțiuni libere la tranzacționare n. red.) total al pieței de la București, din care aproximativ jumătate se află pe mâna străinilor, iar restul sunt acțiuni deținute de români. În același timp românii dețineau la 30 noiembrie depozite la bănci în valoare de 44 mld. euro. Asta înseamnă că mai puțin de 2% din banii românilor intră pe bursă față de o pondere de circa 11% la nivelul fondurilor de pensii administrate privat din România, care sunt în fapt niște active alocate conservator. Anul trecut fondurile mutuale monetare au atras economii de la români de un miliard de lei, în timp ce în fonduri de acțiuni nu a intrat niciun ban, ba din contră, au și ieșit.
Concluzia care rezultă din aceste date este că românii au o alocare disproporționată a economiilor, orientată puternic spre active fără risc, dar care sunt însă remunerate foarte slab.
Acest lucru are mai multe implicații.
În primul rând faptul că depozitele bancare reprezintă practic singurul instrument de economisire al românilor face ca băncile să dețină un monopol în materie de economisire și din acest motiv să practice dobânzi (remunerații) mai mici la depozite în ciuda contextului de piață care ar trebui să împingă băncile să se lupte pentru cash-ul populației. Dacă în proporție mai mare economiile ar fi orientate spre bursă probabil că băncile ar fi fost mult mai tentate în prezent să crească dobânzile la depozite.
În al doilea rând, faptul că românii se încăpățânează să ignore alte variante de plasare a banilor recompensează investitorii care-și direcționează economiile către active mai riscante, precum acțiunile. Banii puțini care intră pe bursă fac ca prețurile acțiunilor să se mențină la niveluri foarte mici astfel că în prezent indicii bursei se află la niveluri mai coborâte decât în urmă cu 2-3 ani și mult sub nivelurile atinse în perioada 2006 - 2007. Cu cât prețurile acțiunilor sunt mai mici și randamentele care se pot obține din dividende sunt mai mari în condițiile în care randamentul dividendului este raportul dintre valoarea dividendului și prețul unei acțiuni.
Datele bursei arată că după fuga investitorilor "amatori" de pe bursă din anul 2008 randamentul mediu al dividendului la nivelul bursei de la București a urcat de la 2% la 13,7% în luna februarie a anului 2009 și în prezent se învârte în jurul pragului de 7%, peste dobânda oferită de bănci. Astfel, investitorii profesioniști cu sânge rece au beneficiat de plecarea primilor prin faptul că au avut câștiguri mai mari din dividende.
Cei care au trăit vremurile de la începuturile bursei au testat pe pielea lor ce înseamnă lipsa investitorilor, perioadă în care încasau în fiecare an mai mulți bani din dividende decât plăteau pentru acțiunile în sine, care se tranzacționau la niște prețuri infime.
Este adevărat că investițiile în acțiuni implică riscuri importante, însă nu este benefică nici ignorarea completă a acestui tip de activ. Orice investitor, indiferent de cât de conservator ar fi, poate să investească o mică proporție din bani și în acțiuni fără să-și asume pe ansamblu riscuri necontrolabile sau care nu se încadrează în profilul lui de risc.
Dacă ne uităm la evoluția bursei din ultimii ani, putem trage foarte ușor concluzia greșită că investitorii în acțiuni ar fi făcut o afacere mai bună stând cu banii la bancă în condițiile în care creșterea de 18,8% a indicelui BET de anul trecut abia acoperă scăderea suferită în 2011. Totuși în această perioadă investitorii în acțiuni au încasat dividende importante. Numai anul trecut investitorii în SIF-uri au obținut din dividende randamente care au variat între 9% și au ajuns chiar la 25%, investitorii în acțiuni Transgaz au câștigat 12% din dividende, iar cei în acțiuni Petrom și Fondul Proprietatea au obținut un randament de 8,4% și respectiv 7%, dar au câștigat și mai mult din aprecierea acțiunilor pe bursă.
Unii ar spune că tocmai afluxul de investitori care vin pe bursă avantajează piața pentru că banii noi care intră conduc la aprecierea acțiunilor, însă acest lucru are un impact doar temporar și limitat asupra randamentelor obținute de investitori și numai la nivelul prețurilor, în timp ce un randament mai mare din dividende este mai avantajos pe termen lung, pentru că este încasat în fiecare an.
Discrepanța dintre investitorii de pe bursă și brokeri nu a fost niciodată mai mare ca în prezent și acest lucru se datorează cu precădere pasivității românilor față de investițiile bursiere. Investitorii văd anul 2012 ca unul foarte profitabil, în care au avut câștiguri substanțiale atât din dividende, cât și din aprecierea acțiunilor, în timp ce pentru brokeri a fost un an dezastruos cu rulaje în scădere și afaceri mai mici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu