La sfârșitul anului 2011 din cele 4,3 milioane de autoturisme înmatriculate în România peste trei milioane de mașini sunt mai vechi de șase ani, aproape două milioane au peste 11 ani iar aproape 700.000 au peste 20 de ani.Ce înseamna în realitate aceste cifre?
Mașinile peste 11 ani, produse înainte de anul 2000 reprezintă jumătate din parcul auto național. Acestea sunt mașini cu tehnologie expirată, care nu respectă nici cele mai elementare norme de siguranță (foarte multe dintre acestea nici măcar nu au sistem ABS – care împiedică blocarea roților la frânarea puternică și implicit pierderea controlului automobilului). Toate acestea în era în care deja discutăm de mașini cu ESP standard, airbaguri peste airbaguri, cinci stele din cinci la EuroNCAP sau, mai nou, faruri care renunță și la tehnologia bi-xenox în favoarea celor ultra-moderne cu LED-uri. România nu are în acest moment doar cel mai îmbătrânit parc auto din Europa, ci parcul auto în cea mai jalnică stare. Această concluzie nu este însă trasă dintr-un studiu, deoarece nu există foarte multe informații pe acest domeniu, ci din simpla analiză a mașinilor care pot fi întâlnite de către oricine în trafic. Există însă aceste mașini care pot fi identificate cu ochiul liber pe orice stradă din România.
Iar acum, prin noul timbru de mediu, taxa pentru mașinile mai vechi de 10-15-20 de ani a fost micșorată cu până la 90% și practic, toți clienții cu un buget limitat sunt îndemnați către această categorie de automobile.
Aceste mașini pot fi achiziționate din Vest cu mult sub 1.000 de euro. Mai mult, pot fi cumpărate cu câțiva euro. Poate costa mai mult transportul acestora în România decât mașina în sine. Până acum, taxa pentru acestea era de câteva mii de euro, suficient de mult pentru a convinge o anumită categorie de clienți să înmatriculeze astfel de „epave pe roți” în Bulgaria. Câte? Din estimările neoficiale peste 100.000, poate chiar 200.000.
Cu toate că astfel de mașini reprezintă doar mai puțin de 7% din oferta pieței germane de automobile second-hand, vorbim de 7% din 1,5 milioane, adică nu mai puțin de 100.000 de mașini – doar în Germania. Dacă ne uităm pe mobile.de în Europa sunt peste 160.000 de mașini la vânzare produse înainte de anul 2000, așadar există un potențial imens pentru amatorii de rable. Și desigur, nu toate sunt rable. Spre exemplu, cu 2.500 de euro se poate achiziționa un foarte frumos Range Rover din 1996, cu motor diesel de 2,5 litri și 136 CP Euro 2, cuplat la celebrul sistem de tracțiune integrală al constructorului britanic. Mai mult, mașina are tapițerie din piele în stare bună și climatizare automată. La acești bani de pe piața locală cel mai nou automobil ar fi un Logan fabricat în 2004, cu motor pe benzină de 1,4 litri și 75 CP și în cel mai bun caz un sistem rudimentar de ventilație, sub nicioformă aer condiționat. Iar cu o taxă de doar 200-300 de euro, acel Range Rover poate fi îndeplinirea visului a multor români. Desigur, poate fi soluția de mobilitate perfectă pentru cei care locuiesc în mediul rural și ar folosi mașina doar pe drumuri forestiere sau comunale, dar ce ne facem dacă aceștia vor veni în marile aglomerații urbane? Astfel de mașini sunt foarte scumpe când vine vorba de întreținere. Cât de scumpe? Orice intervenție presupune cel puțin trei-patru mii de euro, deoarece la aproape 20 de ani vechime încep să cedeze și cele mai scumpe dintre componente, pornind de la tracțiune, cutie de viteze sau motor. Și cu cât sunt mai ieftine, cu atât va fi factura mai scumpă. Și cine are doar 2.500 de euro de achitat pentru o mașină, cu siguranță abia va mai avea bani de combustibil, și nu pentru mentenanță. Astfel, un SUV legendar poate deveni în foarte scurt timp o adevărată fumigenă pe drumurile publice.
Cum poate evita Ministerul Mediului astfel de situații? Prin înăsprirea controalelor. Cât mai multe și pe toate categoriile de drumuri. Avem Registrul Auto Român, Autoritatea Rutieră Română, Garda de Mediu. Toate cu denumiri foarte frumoase și cu site-uri pline de speranță în materie de profesionalism. Dar din păcate doar cu denumiri, nu cu fapte. În București extrem de rar putem vedea un astfel de control al stării tehnice. Dar putem vedea camioane, utilitare sau taxiuri care ușor pot fi confundate cu locomotivele pe aburi de la începutul secoului trecut. Aceeași situație o întâlnim și pe drumurile naționale. Mașini care circulă noaptea fără faruri, doar cu poziții sau cu faruri care iluminează orice în afara carosabilului. Mașini fără un sistem de frânare în parametri sau direcție cu probleme sau care lasă în spate coloane de fum negru.
Brent Valmar, vicepreședintele APIA spune că Ministerul Mediului va înăspri controalele. Dar oare va face acum ce nu a făcut în ultimii 20 de ani? Extrem de puțin probabil. După ce în orașe vedem cum circulă nestingherite scutere cu motoare în doi timpi care poluează cât un camion, zeci, sute, mii, sute de mii de mașini care nu respectă niciun standard de poluare, dealuri întregi de păduri rase de pe fața pământului fără ca cineva să răspundă sau oameni care dau foc anvelopelor fie pentru a se încălzi sau pentru a scoate cordul metalic mai repede și a-l vinde la fier vechi, poluând masiv mediul înconjutător, păduri transformate în gropi de gunoi, oricine poate realiza că de 20 de ani nu putem spune că am avut un Minister al Mediului. Poate doar al bugetarilor băgători de seamă, dar sub nicio formă unul care să poată purta denumirea de „Minister al Mediului”. Și să nu uităm ultima dovadă de profesionalism a clasei politice - în timp ce ANM-ul anunța coduri peste coduri de ninsori și zeci de drumuri naționale erau blocate de zăpadă, alții petreceau de zor la o anumită cabană, cel mai probabil salutând codul galben și pe cel portocaliu, fiind foarte preocupați de realitatea crudă din teritoriu.
0 comments :
Trimiteți un comentariu