Noi imagini cu orașele fantomă din China au făcut din nou înconjurul lumii, după ce postul american de televiziune CBS (cunoscut pentru serialele CSI sau Two and a Half Men) a difuzat un amplu reportaj care prezintă bula imobiliară ce se ascunde în spatele creșterii miraculoase a economiei chineze.Reportajul este amuzant și tulburător deopotrivă și amintește de celebrele producții record la hectar raportate la noi pe vremea lui Ceaușescu. Se pare că pentru a putea raporta an de an creștere economică de 7-8%, chiar și după ce întreaga lume a intrat în criză, guvernul comunist din China a început să cheltuiască sute de miliarde de dolari din rezervele acumulate în vremurile bune pentru a construi orașe noi pentru cei peste 1,3 miliarde de chinezi. În acest fel, cererea de materiale de construcții (oțel, beton, sticlă, cabluri electrice) și utilaje a rămas ridicată iar fabricile chineze au avut ce produce, iar milioane de chinezi și-au păstrat locurile de muncă și au continuat să cumpere mașini, electrocasnice și electronice sau haine, produse tot în China. Astfel, deși exporturile chinezești au fost afectate de scăderea cererii globale, economia Chinei a continuat să producă și să crească.
O gândire sănătoasă, ar zice unii. Problema e că orașele construite noi construite de chinezi, câte 20-25 pe an, stau goale. Niște adevărate orașe fantomă prin care suflă vântul mai ceva ca prin celebrele orașe din Vestul Sălbatic. Iar paradoxul este că deși nu sunt locuite, toate apartamentele din aceste orașe sunt cumpărate. De cine? Tot de chinezi. Noua clasă de mijloc care a crescut în China o dată cu revoluția economică și-a investit banii în imobiliare. Se pare că prețurile imobiliarelor în China au crescut în fiecare an și continuă să crească, deci imobiliarele sunt cea mai sigură investiție. Realizatorii americani ai reportajului erau chiar ironici, dând de înțeles că ei știu mai bine, după criza subprime din 2007.
Chinezii cu bani au ajuns să dețină câte 4-5 sau chiar 10 apartamente. Unii investesc de ani de zile în imobiliare. Ei au cumpărat apartamente în noile orașe fără să-și pună problema dacă vor fi sau nu locuite, ci doar ca investiție, învățați fiind că în imobiliare nu au cum să piardă. În fond, de ce nu s-ar muta nimeni în niște orașe noi și moderne, care beneficiază de toate utilitățile, care au autostrăzi largi, clădiri de birouri și mall-uri.
Pentru că cei mai mulți chinezi sunt săraci și trăiesc cu 2 dolari pe zi (60 de dolari pe lună). Ei nu și-ar permite niciodată să plătească 50.000 sau 100.000 de dolari pe un apartament, ci scormonesc la marginea orașelor fantomă ca să strângă cărămizile rămase după ce casele lor au fost demolate ca să facă loc noilor cartiere. Cei care au bani, au deja și case.
Cu alte cuvinte diferența dintre prețurile pe care proprietarii de apartamente le cer și prețul pe care cei care au nevoie de acele locuințe le pot plăti este foarte mare, ceea ce înseamnă de fapt o bulă imobiliară.
Întrebarea este ce se va întâmpla când bula se va sparge. Cel mai probabil, mulți chinezi vor sărăci dintr-o dată. Toți aceia care au economisit câteva generații și și-au investit banii în imobiliare vor avea de pierdut. În plus, sectorul construcțiilor se va prăbuși, lăsând fără locuri de muncă circa 50 de milioane de chinezi, companiile de construcții vor intra în default, iar industriile care depind de sectorul de construcții se vor contracta. Astfel, de la o creștere economică de 7-8% pe an, China ar putea ajunge la creștere zero sau chiar recesiune.
Dar asta e doar o fațetă a problemei. Autoritățile chineze sunt mai înrgijorate de faptul că sute de milioane de chinezi ar putea ieși în stradă, iar consecințele în acest caz sunt greu de estimat.
Tot ieri, indicele bursier american Dow Jones Industrial Average, care urmărește acțiunile celor mai importante 30 de companii americane, practic coloana vertebrală a economiei SUA, a atins un nou maxim istoric, urcând pentru prima dată de la începutul crizei peste precedentul record istoric din octombrie 2007.
Teoretic, bursa americană semnalizează că economia SUA va reveni în următorul an la nivelul dinainte de criză, că totul e OK și că s-au întors zilele bune.
Ce se ascunde însă în spatele acestui nou maxim istoric? Peste 2.500 de miliarde de dolari pompați de banca centrală a SUA în sectorul financiar, bani noi, creați din nimic ar spune unii, obținuți din împrumuturi spun oficialii.
La fel cum chinezii au construit orașe în speranța că cineva se va muta în ele, la fel americanii au creat bani în speranța că ei vor stimula cererea și vor ajuta la creșterea economiei.
Problema e că acești bani nou creați, pentru a acoperi găurile din sectorul financiar, determinate de deciziile proaste ale bancherilor dinainte de criză (credite neperformante și achiziția de instrumente financiare riscante), nu prea au ajuns în economia reală, ci s-au oprit în sistemul financiar (în bănci, în fonduri de investiții) și au fost investiți pe bursă, ducând prețurile acțiunilor în sus.
În schimb, problemele economice au rămas: creșterea PIB este firavă, rata șomajului nu a scăzut, singurul avantaj fiind deprecierea dolarului, care a făcut ca veniturile obținute de companiile americane din exporturi să crească și a permis SUA să-și finanțeze mai ușor uriașa datorie și să continue să se împrumute. Pentru că fără noi împrumuturi, Fed nu poate printa bani, iar bursa americană nu mai are din ce crește.
O parte foarte mare din datoria SUA este deținută de China. Cu alte cuvinte, China, cu o creștere economică de 7-8% pe an, a finanțat în ultimii ani tot mai mult economia SUA, care abia se târăște. Lucrul acesta nu ar fi fost posibil însă dacă China nu ar fi construit niște orașe fantomă, de exemplu, de care râd acum jurnaliștii americani.
Cu alte cuvinte, fără bula imobiliară din China, probabil că Dow Jones nu ar fi astăzi la maxim istoric.
Creșterea burselor americane rămâne aproape la fel de lipsită de conținut ca și orașele fantomă din China, iar atunci când Fed va înceta să mai printeze bani, bursa se va rostogoli înapoi.
Și în acest caz, nimeni nu poate prognoza ce se va întâmpla când bula se sparge. Cel mai probabil șocul va fi mai mare decât după criza subprime și prăbușirea Lehman Brothers din 2008. Mai grav este însă că de data asta statele nu prea vor mai avea pârghii să intervină pentru a atenua șocul. Și-au folosit deja toate gloanțele (dobândă zero, mii de miliarde pompate în piețe), iar statele însele au acum probleme financiare majore (vezi criza din zona euro).
Așa că lucrurile ar putea degenera foarte rapid, iar consecințele ar putea fi dezastruoase pentru toată lumea.
Desigur, este posibil ca orașele din China să-și găsească locatari la un moment dat, iar economia americană să-și revină și să susțină creșterea bursei în continuare, iar acțiunile Apple să ajungă la 1.000 de dolari.
0 comments :
Trimiteți un comentariu