Steven van Groningen, președintele Raiffeisen, afirmă că dobânzile la credite vor scădea treptat în funcție de condițiile din piață, nu la comanda cuiva și a răspuns astfel guvernatorului BNR Mugur Isărescu care i-a somat recent pe bancheri să scadă dobânzile la creditele.„Cu cât putem să dăm credite mai ieftin cu atât e mai bine, dar nu reduc dobânzile pentru ca îmi spune cineva. Ne uităm și dacă dobânda de referință se reduce. Dacă nu mai sunt jucători care să împingă în sus dobânzile la depozite, atunci vom vedea dobânzile mai jos și la credite. Cred că nu trebuie însă o scădere agresivă, ci una treptată“, a declarat ieri Van Groningen la un seminar pe tema restructurării creditelor neperformante și a reluării creditării, organizat de ZF și casa de avocatură Stoica & Asociații.
El a răspuns astfel la întrebarea dacă bancherii vor da curs apelului de săptămâna trecută al guvernatorului BNR Mugur Isărescu, care a spus: „Frați bancheri, aveți toate motivele să reduceți dobânzile la credite“.
Concluzia seminarului a fost că băncile nu vor relua creditarea înainte ca economia să se revigoreze deoarece reticența generată de criză se resimte încă puternic în sistemul bancar și în plus creditele neperformante și scăderea valorii garanțiilor atârnă greu în bilanțuri și împiedică accelerarea vânzărilor de credite.
„Statistic, creditarea pornește în general după revigorarea economiei reale. Există un decalaj de șase luni până la un an între cele două. Aceasta a fost o criză economică profundă și nu ar trebui să ne așteptăm la surprize pe termen scurt“, a declarat Cătălin Păuna, economistul-șef al reprezentanței de la București a Băncii Mondiale. El estimează pentru anul acesta un avans cu 1,6% al economiei, dar întrebat ce înseamnă o revigorare a economiei el a indicat un nivel de 4-5%. Spre comparație, în perioada 2000-2008 creșterea soldului creditelor pentru firme și persoane fizice de la 5 la 50 mld. euro a adus o creștere economică medie anuală de 6%.
Gordon Johnson, președintele firmei de consultanță EM Advisors, crede însă că economia nu are resurse de creștere în lipsa creditării. „Dacă rata creditelor neperformante este ridicată, creditul stagnează și economia rămâne fără combustibil. Este o spirală descendentă și este nevoie de restructurarea portofoliilor pentru a merge mai departe.“
Ponderea creditelor neperformante la nivelul sistemului bancar ajungea la 19% la sfârșitul lunii martie, fiind una dintre cele mai ridicate din regiune.
Discuția privind reluarea creditării înainte sau după revenirea economiei a apărut din ce în ce mai des în spațiul public în ultimii doi ani în condițiile în care economia nu reușește să își revină după căderea abrubtă de la începutul crizei. Creditul privat a stagnat în ultimii patru ani la echivalentul a 50 mld. euro, bancherii preferând să direcționeze cea mai mare parte a resurselor către titluri de stat. Produsul Intern Brut (PIB) a rămas astfel după patru ani de criză sub nivelul din 2008, ultimul an de boom economic înregistrat de România.
Sistemul bancar a înregistrat pierderi de circa 3 miliarde de lei în ultimii trei ani din cauza provizioanelor mari constituite pentru acoperirea pierderilor din credite neperformante.
Capitalurile băncilor au fost astfel erodate, ceea ce a limitat capacitatea acestora de a genera credite noi. Un rol important în această criză l-a jucat și devalorizarea activelor imobiliare aduse de clienți drept garanție în contul creditelor acordate.
„Nu am depășit încă reținerea, starea de inhibiție generată de criza din ultimii patru ani. Nici investitorii, nici consumatorii și cu atât mai puțin băncile nu au depășit această stare. Cred însă că sistemul bancar ne va oferi în viitor unul dintre cele mai importante răspunsuri pentru depășirea actualei crize pentru că băncile au un rol foarte mare în economie“, consideră Valeriu Stoica, partener fondator al Stoica & Asociații.
Băncile au acumulat în portofolii rate și dobânzi neplătite la timp de către clienți în valoare de aproape 30 miliarde de lei. Van Groningen spune totuși că indicatorul privind rata creditelor neperformante de 19% la nivelul sistemului bancar este inflatată artificial pentru că legea nu le permite băncilor să scoată din bilanțuri creditele cu întârzieri foarte mari la plată.
„Nivelul creditelor neperformante este inflatat de faptul că băncile nu pot face write-off fără să ia toate măsurile legale de recuperare a creditului și care de cele mai multe ori nu au niciun rost. De asemenea, în contul creditelor neperformante se acumulează dobânzi, astfel că în realitate nivelul este mai mic decât arată cifrele oficiale“, a spus șeful Raiffeisen.
O probelmă importantă indicată de bancherii și avocații prezenți la seminarul ZF este cea a firmelor intrate în insolvență, în unele cazuri doar pentru a evita plata creditelor și nu pentru a găsi o soluție de restructurare.
„Uneori clienții intră în insolvență pentru a nu-și plăti creditele. Noi ca bancă încercăm să împiedicăm acest lucru și căutăm soluții de restructurare. Insolvența nu este o soluție pentru că pierzi foarte mult din valoare și în plus durează foarte mult timp“, a declarat Jurgen de Ruijter, directorul diviziei de recuperare și restructurare din cadrul BCR.
Oficialul BCR spune că un proces de insolvență poate să dureze între șase luni și un an, iar uneori ajunge și la un an și jumătate.
Marieta Avram, partener senior al casei de avocatură Stoica & Asociații, afirmă că de cele mai multe ori debitorul premeditează deschiderea procedurii insolvenței și încearcă să-și creeze un confort, inclusiv prin blocarea dreptului de vot al creditorului principal.
„Debitorul își creează acest confort. Își alege practicianul în insolvență care să îl reprezinte și își schimbă sediul pentru ca dosarul să fie judecat la tribunalul în care își exercită profesia practicianul în insolvență. Debitorul poate inclusiv să paralizeze dreptul de vot al creditorului printr-o acțiune în justiție, inclusiv o acțiune abuzivă“, a declarat Avram.
Firmele aflate în insolvență aveau la sfârșitul lunii martie datorii la bănci de circa 10 miliarde de lei. Aceste sume au crescut de opt ori într-un singur an. Numărul debitorilor aflați în insolvență era de 2.200 de firme în martie, în timp ce sumele restante ajungeau la 7 miliarde de lei.
Avram consideră că în acest context se impune un nou cod al insolvenței și nu exclude introducerea în lege a insolvenței persoanelor fizice. Bancherii s-au opus vehement la tentativele anterioare de introducere a falimentului personal.
Milo Stepanovich, director de program în cadrul Fondului Monetar Internațional (FMI), spune că pentru descurajarea fraudelor este nevoie de schimbarea legislației, dar și de sisteme de detectare.
„Este nevoie de sisteme de detectare a fraudelor. Există modele de detectare a fraudelor pentru că în momentul în care ajungi să ai un volum foarte mare de date este greu să mai urmărești fraudele fără un model. Nu cred că există un sistem perfect, dar trebuie să descurajezi fraudele. Este nevoie de schimbarea cadrului legal pentru ca tentația pentru săvârșirea de fraude să scadă“, a declarat Stepanovich.
Valeriu Stoica, partener fondator al Stoica & Asociații
Nu am depășit încă reținerea, starea de inhibiție generată de criza din ultimii patru ani. Nici investitorii, nici consumatorii și cu atât mai puțin băncile nu au depășit această stare. Cred însă că sistemul bancar ne va oferi în viitor unul dintre cele mai importante răspunsuri pentru depășirea actualei crize pentru că băncile au un rol foarte mare în economie. (...) Trebuie să sancționăm mai dur fraudele pentru că debitorii sunt tentați de multe ori să pună în funcțiune astfel de mecanisme nelegitime.
Steven van Groningen, președintele executiv al Raiffeisen Bank
Nivelul creditelor neperformante este inflatat de faptul că băncile nu pot face write-off fără să ia toate măsurile legale de recuperare a creditului și care de cele mai multe ori nu au niciun rost. De asemenea, în contul creditelor neperformante se acumulează dobânzi, astfel că în realitate nivelul este mai mic decât arată cifrele oficiale. Faptul că am un nivel atât de ridicat al neperformantelor nu este un semnal bun pentru investitori. Trebuie să ne hotărâm dacă vrem să protejăm mai mult debitorul sau să stimulăm mai mult creditul.
Jurgen de Ruijter, director recuperare și restructurare în BCR
Uneori clienții intră în insolvență pentru a nu-și plăti creditele. Noi ca bancă încercăm să împiedicăm acest lucru.
Dacă nu-și mai plătește ratele sau dobânzile, căutăm motivul pentru care nu mai plătește și implicit căutăm soluții de restructurare. Insolvența nu este o soluție pentru că pierzi foarte mult din valoare și în plus durează foarte mult timp. Procesul de insolvență în sine poate să dureze între șase luni și un an sau chiar mai mult. Legislația ar trebui să devină mai prietenoasă cu creditorul.
Marieta Avram, partener senior Stoica & Asociații
De cele mai multe ori debitorul premeditează deschiderea procedurii insolvenței și încearcă să-și creeze un confort, adică își alege practicianul în insolvență care să îl reprezinte și își schimbă sediul pentru ca dosarul să fie judecat la tribunalul în care își exercită profesia practicianul în insolvență. Debitorul poate inclusiv să paralizeze dreptul de vot al creditorului printr-o acțiune în justiție, inclusiv o acțiune abuzivă. Cred că se impune un nou cod al insolvenței și nu cârpeli ale celui deja existent.
Cătălin Păuna, economistul-șef al reprezentanței locale a Băncii Mondiale
Dacă ne uităm statistic, creditarea pornește în general după revigorarea economiei reale. Există un decalaj de șase luni până la un an între cele două. Aceasta a fost o criză economică profundă și nu ar trebui să ne așteptăm la surprize pe termen scurt. Pentru anul acesta estimăm o creștere economică de 1,6%, este o creștere modestă și vine mai mult ca urmare a unui efect de bază. Suntem pe o tendință ascendentă, dar sunt riscuri importante ca așteptările să nu se materializeze și sunt în general riscuri exogene.
Gordon Johnson, președintele EM Advisor
Dacă rata creditelor neperformante este ridicată, creditul stagnează și economia rămâne fără combustibil. Este o spirală descendentă alimentată inclusiv de valoarea redusă a colateralului. Un rol foarte important în această criză l-a jucat și devalorizarea activelor imobiliare. Băncile trebuie să facă mai multe provizioane dacă nu se mai pot baza pe colateral, astfel că au mai puțin capital pentru a susține creditarea. Este nevoie de restructurarea creditelor cu probleme pentru a merge mai departe.
Milo Stepanovich, director de program în cadrul FMI
Este nevoie de sisteme de detectare a fraudelor. Astfel de sisteme există în mediul privat, dar nu și în instituțiile publice. Există modele de detectare a fraudelor pentru că în momentul în care ajungi să ai un volum foarte mare de date este greu să mai urmărești fraudele fără un model. Nu cred că există un sistem perfect, dar trebuie să descurajezi fraudele, este nevoie de schimbarea cadrului legal pentru ca tentația pentru săvârșirea de fraude să scadă. Și un singur factor dacă schimbi scade tentația spre fraude.
0 comments :
Trimiteți un comentariu