ArcelorMittal Galați, fostul combinat Sidex cumpărat cu 70 mil. euro de miliardarul indian Lakshmi Mittal în 2001, ar avea vânzări suplimentare de 100 mil. euro pe an dacă ar putea să furnizeze tablă pentru caroseriile Dacia.Însă pentru că miliardarul nu a făcut investițiile necesare, estimate de specialiști la circa 50 mil. euro, tabla produsă de ArcelorMittal Galați nu corespunde pentru a fi folosită la caroseria mașinilor Dacia produse la Pitești, la 300 km distanță. Astfel, cade ipoteza că Sidex nu ar avea suficientă piață și de aceea este nevoit să reducă producția.
Pentru a putea fi folosită în producția de caroserii, care acum se face automatizat, tabla trebuie să fie uniformă - caracteristicile metalului trebuie să fie la fel pe toată întinderea și grosimea sa și galvanizată - tabla trebuie acoperită cu un strat uniform de zinc care împiedică ruginirea.
Numai că indienii de la ArcelorMittal nu au investit la Galați cele 50 mil. euro necesare în laminorul de tablă pentru a obține tablă galvanizată și uniformă și de aceea Ford și Dacia pur și simplu sunt nevoite să importe tablă pentru caroserie din afara României. Astfel, industria românească a ajuns într-o anomalie uriașă - să producă la Galați tablă care să nu poată fi folosită pentru producția de caroserie de automobile de la Pitești, adică la o distanță de 330 km.
Cantitatea de metal feros și neferos care intră într-un automobil este cuprinsă între 750 kg și 950 kg în funcție de clasa din care face parte. Din această cantitate, între 600 și 800 kg reprezintă metalul feros dintr-un automobil, de la panourile din tablă la oțelul utilizat în transmisii și fonta din blocul motor. Cantitatea de tablă utilizată într-un automobil este cuprinsă între 450 și 700 kg, iar din aceasta între 55 și 60%, adică între 250 și 420 kg din tabla unui autoturism este tablă de exterior, adică de caroserie.
Totuși, din cantitatea totală de tablă, între 18 și 24%, adică între 81 kg și 170 kg este achiziționată de Dacia de la ArcelorMittal, îndeosebi piese de tablă „ascunse“, cele utilizate în interiorul caroseriei, cum ar fi elementele din interiorul portierelor, hayonului, plafonului sau capotei motorului.
Aceasta pentru că ArcelorMittal vinde doar tablă groasă, pe când cea de caroserie trebuie să aibă anumite caracteristici care nu satisfac cerințele de calitate ale Dacia.
„Indienii nu au investit. Tabla «înflorește» în cel mult un an“, spun surse de la Dacia
Astfel, luând în calcul o producție anuală de 300.000 de mașini, cei de la Dacia au cumpărat anul trecut în total 172.000 de tone de tablă, din care doar circa 35.000 de tone din România de la ArcelorMittal Galați, potrivit calculelor ZF.
În condițiile în care o tonă de tablă netratată costă între 500 și 600 de euro, iar o tonă de tablă tratată costă între 800 și 900 de euro, cei de la Dacia cheltuiesc în medie peste 120 de milioane de euro pe tablă, din care doar 25 de milioane de euro merg către achiziții de la ArcelorMittal.
Dacă Dacia ar achiziționa toată tabla din România, cei de la Galați ar primi doar de aici venituri suplimentare de peste 100 de milioane de euro.
„De ce nu se cumpără mai multă tablă din România? Deoarece indienii de la Mittal nu au investit deloc în laminarea tablei la un standard de calitate care să ofere cel puțin șapte ani rezistență la coroziune. În trecut au existat cazuri în care a fost livrată tablă deja ruginită. Dacă vopsești o astfel de tablă în cel mult un an „înflorește“ rugina pe ea“, au explicat surse apropiate uzinei Dacia.
Dacia achiziționează tablă pentru panourile exterioare ale caroseriei, cum sunt aripile, capota motorului, plafonul sau hayonul portbagajului de la compania U. S. Steel din Kosice, Slovacia, dar și de la producători din Germania. „Pentru a rămâne un jucător important pe piața auto trebuie să construim mașinile cu tablă de calitate, care să nu ruginească“, au mai explicat sursele.
În 2008 Dacia a demarat o campanie de rechemare a mașinilor Logan sedan fabricate până la sfârșitul anului 2006 pentru verificarea aparițiilor punctelor de rugină în pasajele roților spate, campania fiind lansată după ce mai multe mașini asamblate între 2004 și 2006 deja prezentau aceste puncte de rugină. La acea vreme au fost rechemate în service pentru aplicarea de material anticoroziv suplimentar peste 400.000 de mașini.
Astfel, România importă prin Dacia și Ford circa 500.000 de tone/an de tablă și benzi laminate la cald și rece pentru producția de caroserii auto, în condițiile în care tabla furnizată de ArcelorMittal Galați (fostul combinat Sidex) nu îndeplinește condițiile pentru a fi folosită la producția de caroserii auto.
Tabla pentru caroseria Logan vine din Italia și Slovacia
ArcelorMittal Galați vinde astfel tablă cu doar 500-600 de euro/tonă în loc în 800 – 900 de euro pe tonă.
„Cumpărăm în continuare din România tablă și oțel. În afară de România, importăm tablă din Italia și Slovacia, nu neapărat pe criterii de preț, ci pentru că anumite oțeluri și table presupun caracteristici chimice și mecanice pe care nu le găsim în țară“, au declarat reprezentanții Dacia.
Contactați de Ziarul Financiar, reprezentanții ArcelorMittal Galați nu au comentat pe acest subiect.
În 2008, în urma unei reorganizări interne la nivelul grupului ArcelorMittal, combinatul de la Galați era promovat de către indieni drept „centrul de excelență pentru tablă groasă“ al ArcelorMittal, prin care strategia combinatului era de concentrare a acestuia pe producția de tablă și creșterea calității și gamei de produse pentru a îndeplini „cerințele celor mai exigenți clienți“, potrivit declarațiilor de atunci ale lui Augustine Kochuparampil, fostul CEO al ArcelorMittal Galați.
Dacia își majorează producția an de an, dar Mittal susține că nu are desfacere
De patru ani de zile conducerea combinatului de la Galați spune că cererea pentru tablă este prea scăzută și din acest motiv trebuie să disponibilizeze sute de angajați anual și să închidă jumătate din capacitățile de producție.
Aceasta în timp ce cel mai mare producător autohton de automobile, Dacia, și-a majorat producția de automobile din anul 2008 cu 27%, ajungând la 307.000 de unități anul trecut.
Din cauza scăderii vânzărilor, ArcelorMittal Galați a raportat în ultimii ani pierderi de câteva zeci de milioane de euro anual la o cifră de afaceri care se învârte în jurul nivelului de un miliard de euro.
Ce au promis și ce au realizat?
La finele anului 2008, după prăbușirea pieței de oțel și a comenzilor, indienii și-au schimbat strategia privind combinatul de la Galați pentru a se concentra pe diminuarea costurilor și și-au ajustat semnificativ în jos planul de producție.
Astfel, ei și-au planificat atunci o producție de oțel brut de 3 mil. tone în 2011 și de 3,5 mil. tone în 2012, spre nivelurile atinse de combinat în perioada 2006 – 2007, când producția s-a ridicat la 3,5 – 3,6 mil. de tone.
Ce a fost în realitate?
În realitate, indienii au demolat mai multe furnale de pe platformă și nu au produs nici jumătate din cantitatea pe care și-au planificat să o realizeze, producția de oțel a combinatului de la Galați chiar diminuându-se de la 1,77 mil. tone în 2010 la 1,7 mil. de tone anul trecut, iar perspectivele pentru anul în curs nu sunt deloc optimiste.
Grupul ArcelorMittal și-a realizat însă ținta de disponibilizări colective la cerere pe care și le-au propus în 2008 la Galați, când estimau că de la 13.500 de angajați în combinat vor mai rămâne până la sfârșitul anului 2012 circa 7.500 de salariați.
ArcelorMittal nu s-a oprit aici, conducerea companiei deschizând recent o nouă schemă de plecări voluntare prin care se estimează că până la sfârșitul anului 2013 din combinatul gălățean vor mai pleca circa 600 – 700 de salariați, iar numărul acestora va coborî sub 7.000.
Trei din cele cinci furnale, la fier vechi. Mai funcționează unul pentru că celălalt „nu are comenzi“, spun indienii
Indienii intenționau în 2008 să orienteze două treimi din vânzările combinatului de la Galați către piața din Turcia, unde vedeau perspective de creștere mai mari, însă capacitățile de producție de oțel puse în funcțiune în ultimii ani în Turcia au dat peste cap planurile acestora. Turcia a ajuns astfel să exporte mai multe produse de oțel decât importă, după ce anterior era importator net de astfel de produse.
În ultimele luni conducerea companiei a luat decizia de a demola mai multe furnale de pe platforma de la Galați, considerând că au o capacitate prea mică de producție și nu mai sunt destul de eficiente, trimițându-le la fier vechi.
Astfel, de la o capacitate de 5 mil. tone, cât avea combinatul în 2001 la privatizare, după demolarea acestor unități de producție combinatul a mai rămas cu o capacitate maximă de 3 mil. tone de oțel brut.
Din cele două furnale încă existente la Galați în prezent nu funcționează decât unul singur, cel de-al doilea fiind oprit din cauza lipsei de comenzi.
Beneficii de sute de milioane de euro din certificate verzi după închiderea cocseriei
Pe fondul scăderii producției, combinatul din Galați a raportat în fiecare an, începând cu 2009, pierderi majore, care au cumulat circa 600 mil. euro. De altfel, în 2009, când conducerea Arcelor Mittal a luat decizia de a închide secția de cocserie (din cocs, care se obține din cărbune, și minereu de fier se obține fonta și apoi oțelul și tabla) vitală pentru funcționarea Sidexului la o capacitate de 6 milioane de tone de oțel pe an, indienii au redus capacitatea și producția de oțel la 2 mil. tone pe an.
Această închidere i-a adus lui Mittal beneficii de sute de milioane de euro din vânzarea de certificate verzi CO2 disponibilizate în perioada 2009-2012, pentru că nu a mai poluat prin funcționarea cocseriei.
Mittal a elaborat în 2009, la închiderea cocseriei, programul ARC în care preconiza creșterea producției de oțel până la 3,4 mil. tone în 2013, ceea ce nu s-a întâmplat - de altfel nici nu se putea, afirmă specialiștii, lipsind cocseria. Astfel, în 2013 combinatul a produs doar 1,7 milioane de tone de oțel. Cu toate că Arcelor afirmă că nu are piață de desfacere pentru produsele sale, în 2012 România a importat din gama sortimentală de producție a ArcelorMittal Galați un milion de tone de produse metalurgice (table și benzi laminate la cald și la rece, table zincate) în valoare de circa 700 mil. euro.
Mittal a cumpărat Sidex cu circa 70 milioane de euro în 2001, dar prețul încasat de statul român a fost diminuat până la urmă la circa 17 milioane de euro pentru că procesul cu Casa de Comerț Balli a fost pierdut de către Sidex, iar contractul prevedea că în caz de pierdere să suporte statul român.
Înainte de privatizare, Sidexul a avut ani în care pierdea și peste 300 milioane de dolari pe an din cauza căpușării atât la achiziții de materie primă, cât și la vânzarea de produse. După privatizare, în 2002 combinatul a trecut pe profit până în 2008, dar din 2009 a intrat pe pierdere. Cea mai mare pierdere a fost în 2009, de 350 mil. euro. Aceasta a fost cea mai mare pierdere a unei companii din România înregistrată vreodată.
0 comments :
Trimiteți un comentariu