Cea de-a opta ediție a Anuarului „Cei mai mari jucători din economie“ inventat de ZF în 2005 surprinde cel mai bine în ce situație e economia românească după cinci ani de criză.Marile companii, care în general sunt mari exportatori, merg bine, însă din păcate evoluția lor nu este suficientă și pentru restul economiei, care a stagnat anul trecut.
Astfel, cu toate „vaietele“ privind prețul energiei, ArcelorMital Galați și-a majorat anul trecut cifra de afaceri cu 10% și chiar și-a redus pierderile la 80 de milioane, față de 146 de milioane de euro în anul anterior.
Un alt mare jucător pe piața produselor siderurgice, Tenaris, și-a mărit cifra de afaceri cu 10%, până la 364 milioane de euro.
În metalurgie neferoasă însă, Alro, companie care se confruntă la rândul său cu liberalizarea tarifelor la energie și scumpirea determinată de certificatele verzi, a trecut pe o pierdere de 35 milioane de euro, față de un profit net de 50 de milioane de euro în 2011. Compania și-a micșorat și afacerile până la 467 milioane de euro, față de 532 milioane de euro în anul anterior.
Nu-i vorbă, că rușii și-au scos înzecit banii infimi pe care i-au dat pentru a prelua controlul acestei bijuterii de producție a aluminiului din România în urma unei privatizări puțin spus frauduloase, făcută printr-o majorare de capital.
Tot în industrie, Ford și-a triplat businessul până la 600 milioane de euro, iar în industria de componente auto puțini realizează că grupul Continental a ajuns un gigant cu un rulaj consolidat de 1,5 miliarde de euro, în creștere cu 7% față de anul anterior. Cu cei 11.500 de angajați, Continental este o forță în România din punct de vedere al utilizării mâinii de lucru.
Producătorul de electrocasnice Arctic, la fel, a avut o creștere substanțială a afacerilor, de peste 20%, până la 273 milioane de euro. Compania, care are 2.500 de angajați și este controlată de grupul turcesc Arcelic, este un pilon economic pentru orașul Găești și chiar județul Dâmbovița.
Aceasta este situația în siderurgie, componente auto, producție auto, metalurgie neferoasă sau producția de electrocasnice. Dar ce să spunem de plus 10% la cifra de afaceri a celei mai mari companii din România, Petrom, până la 4,3 miliarde de euro și profitul net de 864 de milioane de euro obținut anul trecut?
Și Rompetrol Rafinare, Rompetrol Downstream sau Petrotel Lukoil, companii cu peste 1 miliard de euro cifră de afaceri anul trecut, au crescut și și-au redus pierderile. Mol a crescut până la 930 de milioane de euro, cu 20% mai mult față de 2011.
Bun. Și dacă aceste companii au mers atât de bine în general, de ce economia a avut o creștere de doar 0,7% în 2012? Simplu: pentru că nu sunt îndeajuns câteva „insule“ de dezvoltare, întreprinderi orientate spre export care să meargă bine, pentru a avea o economie.
E bună Dacia, e bun Ford, e bun Continental, dar trebuie să ai încă o sută de astfel de companii răspândite în toată țara pentru ca România să iasă din starea de subdezvoltare și de salariu mediu de 350 de euro pe lună, față de 800 de euro salariu mediu net în Polonia și 2.000 de euro în Franța.
Și pentru a avea o economie, trebuie să ai și consum intern, nu numai export. Însă nu poți să ai consum dacă ai puține întreprinderi puternice care să fie competitive la export. Și nici nu poți să ai consum la salarii mici, care din păcate sunt practicate nu numai de firmele românești slab capitalizate, dar și de investitorii străini.
Până când o firmă precum Carrefour sau Cora nu își va mai putea permite să plătească doar 700 de lei (155 de euro) net pe lună, adică salariul minim pe economia românească, pentru un program întreg de 40 de ore pe săptămână a unei casierițe a cărei muncă nu diferă foarte mult de cea a unei colege de la Carrefour Paris, colegă care primește de 11 ori mai mult, adică 1.700 de euro pe lună, economia românească nu poate avansa pe consum.
Drenarea de la periferie spre centru a valorii obținute prin salarii ținute deliberat foarte jos este piedica pe termen lung pentru o creștere economică solidă. Oricât ni s-ar vinde această idee a lipsei de competitivitate a angajatului român, practic nu poți să afirmi că în medie o casieriță de supermarket din România este de 11 ori mai puțin competitivă decât colega ei din Franța pentru a primi un salariu de 11 ori mai mic.
Pe de altă parte, numai concurența pentru forță de muncă poate rezolva această problemă până la urmă. Dar pentru asta ne trebuie mulți jucători mari și competitivi în economie. Cât mai mulți.
Acest articol a apărut în ediția tiparită a Ziarului Financiar din data de 20.06.2013
0 comments :
Trimiteți un comentariu