Centrul vechi al Capitalei a intrat în depresie: consumatorii vin și trag de o apă toată seara

Lipsa creșterilor salariale în sectorul privat din cauza prelungirii crizei lasă consumul fără combustibil.

Centrul istoric, kilometrul zero al distracției din Capitală, care în fiecare din ultimii ani marcați de criză a crescut „ca Făt Frumos“ - într-un an cât alții în șapte -, „a intrat într-o mică depresie“ în primul se­mestru, acesta fiind un semnal clar că în spatele creșterii economice peste aș­tep­tări (peste 2% în acest an), al avan­sului exportului și al producției indus­triale se ascunde o altă realitate, cea a românilor de rând care sunt încă în criză și nu au bani să iasă să consume.

„Clienții vin în continuare, însă mul­ți dintre ei trag de o apă toată seara“, spune Nicu Marin, adminis­tra­torul Arcade Café, unul dintre cele mai cunos­cute și mai vechi baruri din cen­trul vechi, o zonă care cuprinde circa 100 de localuri cu afaceri anuale de 150-200 de milioane de euro.

La rândul său, Dragoș Petrescu, unul dintre cei mai importanți antrepre­nori din piața locală a restaurantelor și unul dintre primii care au simțit potențialul centrului istoric, afirmă că „astăzi putem spune că centrul vechi a intrat într-o mică depresie. După o perioadă îndelungată de creșteri puternice și investiții, zona ajunge la ma­­tu­ritate și jucătorii încep să se cear­nă“. Astăzi el și-a con­cen­trat în zonă și în apro­piere mai multe localuri, pre­cum City Grill, Hanu Bera­rilor, Trat­toria Buon­gior­no și Caru’ cu Bere, cel mai cunoscut restau­rant din România, pe care îl are în adminis­trare. În opi­nia sa, zona va ră­mâ­ne una bună pentru busi­ness în principal pentru brandurile puter­nice, care au reușit să își fidelizeze consumatorii.

Situația din centrul istoric demon­strează că datele statistice privind creș­­­terea eco­no­mi­ei nu se văd în piață, unde con­sumul a scăzut în luna mai cu 3,3% față de aceeași lună de anul trecut și a stagnat la ni­velul pri­me­lor cinci luni. Astfel, da­că în anii de boom consu­mul era cel care du­­cea în spate eco­no­mia, astăzi el este cel care o trage îna­poi în contextul în care salariile din România sunt printre cele mai mici din UE și perspective de creștere semni­ficativă nu există.

Cea mai mare parte a românilor au un salariu mai mic de 1.500 de lei brut, care nu le permite să iasă și să consume pentru a repune bani în piață. Mai mult,  guvernul Ponta, susținut de 70% din Par­lament, pare să se învârtă în cerc, fă­ră să aibă un plan economic clar care să aducă investiții, să ridice salariile și să re­pună consumul pe un trend ascendent.

În acest context, românilor le este în continuare frică să își cheltuie banii, motiv pentru care cumpără doar strictul necesar, iar ce rămâne merge către economiile proprii. Joi, în jurul orei 20.00, cele aproape 100 de localuri din centrul Bucureștiului își așteptau cu ușile deschise (la propriu) clienții. Nu trebuia să cauți prea mult ca să găsești un loc, spre deosebire de anii anteriori când era necesar să faci slalom timp de cinci-zece minute printre mesele deja ocupate.

În perioada 2009-2012, deși economia era în criză și consumul era apatic, afacerile care cuceriseră inima Bucureștiului înfloreau, terasele erau pline și de multe ori consumatorii se mulțumeau chiar cu o masă înăuntru pentru a rămâne în zonă. „Oamenii nu mai au bani, motiv pentru care când ies în oraș își iau o apă sau o limonadă și trag de ea toată seara“, explică Nicu Marin.

Situația din centrul vechi arată că românii sunt încă prudeți, iar consumul este apatic deși salariul minim brut pe economie a crescut cu 50 de lei până la 800 de lei pe lună iar salariile bugetarilor s-au întregit. Doar prin majorarea salariului minim, în piață au apărut peste 60 de milioane de euro.

Totuși, deși există bani noi în piață, sum ce ar putea fi redirecționate către consum, românii preferă să le economisească, în primele cinci luni din an economiile populației avansând cu două procente. Astfel, deși ritmul a încetinit, a rămas pe plus. La polul opus, comerțul cu amănuntul - cel mai important indicator al consumului populației - a adus semnale descurajatoare, revenind în luna mai în teritoriul negativ. Volumul cifrei de afaceri din comerțul cu amănuntul a scăzut în mai cu 3,3% față de aceeași lună de anul trecut, pe serie ajustată.

Centrul istoric este de altfel un barometru al con­su­mu­lui în contextul în care a țintit populația cu veni­turi medii, care reprezintă cea mai mare pătură socială din București. Persoanele cu venituri peste medie, care au fost mai puțin afectate de criză, au preferat să ocolească centrul Capitalei pentru a merge în zona Herăstrău, care a crescut puternic în ultimii ani prelând clienții care anterior frecventau zona Doro­banți.

Dani Caramihai, unul dintre proprietarii grupului Fratelli, care deține și barul Biutiful în centrul vechi, spune situația nu este caracteristică doar centrului vechi, ci poate fi generalizată în piața de profil din România.

„Oamenii continuă să iasă însă nu mai au bani să consume. Bonul mediu a scăzut atât în centrul vechi cât și în cluburile Fratelli.“

Centrul istoric resimte altfel însă situația deoarece bonul mediu în zonă era mult mai mic decât într-un club cunoscut sau într-un restaurant din zona Herăstrău unde o persoană poate lăsa pe seară și peste 100 de euro. La polul opus, în centrul istoric bonul mediu nu depășește 20 de euro.

După opt ani

Au trecut deja opt ani de când primii oameni de afaceri au simțit potențialul centrului istoric, zonă care a fost ani la rând ocolită de orice tip de afaceri, fiind ca­rac­terizată de clădiri dărâmate, câini fără stăpân și oameni fără locuință. După Petrescu au venit alți câțiva zeci de antreprenori care au dorit să atragă măcar o parte dintre miile de români care ajung în zonă în fiecare zi.

„Nu toți care au venit au și reușit. 70% din restaurantele care se deschid în centrul vechi dau faliment în primele trei luni“, explică Petrescu. La rândul său, Dragoș Panait, administratorul și unul dintre acționarii restaurantului Red Angus Steakhouse, spune că mulți dintre cei care și-au deschis local în zonă au vânat câștigurile ușoare și rapide. „Mulți deschid vara, și iarna trag obloanele și își pierd urma.“

În acest context, mai multe spații din zonă sunt acum goale în căutare de chiriași sau de proprietari noi. Petrescu, care controlează un business în domeniul restaurantelor de circa 16 mil. euro anul trecut, spune că din acest motiv valoarea chiriilor a ajuns la un nivel mai realist, în concordanță cu capacitatea de plată a proprietarilor de restaurante. „În medie, chiria se află la circa 40 de euro pe metru pătrat, iar tendința este de stabilizare sub acest prag. Pentru spațiile foarte mici de 15-20 de metri pătrați, care sunt mai ușor de închiriat și care necesită investiții pe măsură, se poate cere și 1.500 de euro.“

Piața Romană ajunge în prim-plan

În 2010 erau în jur de 80 de localuri în centrul istoric. În 2011 o analiză a dus cifra la 110. Pentru 2012 era estimată o creștere 36% pentru ca în acest an cifrele să revină la nivelul din 2011, potrivit informațiilor din piață.

Centrul vechi al Bucureștiului se întinde pe o suprafață de 57 de hectare, din care zona Lipscani ocupă circa 15 hectare. Un număr de 527 de clădiri - dintre care aproximativ o treime condensate în zona Lipscani - sunt incluse în perimetrul delimitat de șase străzi mari: la nord de bulevardele Elisabeta și Carol, la est de bulevardul Hristo Botev, la vest de Calea Victoriei și la sud de Splaiul Independenței și bulevardul Corneliu Coposu. Jumătate dintre clădirile din centrul vechi sunt construite înainte de anul 1900, iar alte 220 sunt ridicate înainte de 1940.

În aceste condiții, multe clădiri sunt încă imposibil de închiriat pentru că starea în care sunt nu permite desfășurarea niciunei activități. Costurile recondi­țio­nării unor astfel de imobile merg uneori până la mai bine de jumătate din valoarea de achiziție. Mai mult, apare problema proprietarului care poate fi privat, public sau în litigiu. Dacă este o proprietate privată, încep negocierile condițiilor contractuale. În celelalte două cazuri ești complet blocat pentru că administrația este un proprietar important în centrul istoric și legal nu poate închiria decât pentru activități non-profit. Mai mult, o parte importantă din locații sunt în litigiu.

Într-o perioadă în care numărul localurilor noi din centrul istoric a scăzut, atenția antreprenorilor din domeniu s-a îndreptat către o zonă nouă, Piața Romană. „Am văzut că s-au deschis tot mai multe localuri, și cred că zona are potențial. Mă gândesc să deschid și eu ceva în zonă“, spune Petrescu. Printre cele mai vechi localuri din zonă se numără La Mama din Piața Amzei. La polul opus, lanțul Chocolat a început amenajarea unui spațiu în zonă.

Cu toate acestea, Petrescu explică că există în continuare antreprenori care vor să deschidă în centrul vechi - printre care se numără și el - pentru că zona rămâne în continuare cea mai în vogă zonă de consum, mai ales pe seară. „Va rămâne încă pentru multă vreme cel mai important pol de leisure (petrecere a timpului liber - n. red.). În ultima perioadă am văzut că încep să apară și noi spații de retail, acestea urmând a compensa scăderea numărului de restaurant noi.“

Retailul vine să compenseze

Printre primii retaileri care și-au făcut curaj să intre în centrul istoric se numără Adidas, un magazin a cărui franciză este deținută de Sony Mor­dechai, care mai are în portofoliu magazinul de lux Burberry de pe Calea Victoriei precum și alte businessuri în telecom și imobiliare.

Mai mult, începând din toamnă grupul suedez H&M; se va așeza în zonă, pe strada Lipscani, potrivit informațiilor ZF. Venirea unuia dintre cele mai importante nume din industrie va atrage după sine și alți jucători, potrivit experiențelor anterioare din piața locală și din piețele externe.

„În zonă se reamenajează și casele, deci zona se dezvoltă. Trebuie să se dezvolte însă și consumul pentru ca oamenii să iasă, să consume. Nu va mai fi însă boomul din ultimii ani“, crede Petrescu. Antreprenorul afirmă însă că există o serie de localuri care datorită brandului puternic pot încă să crească. El dă exemplul brandului City Grill, sub care există deja un local în zonă și urmează să se deschidă un al doilea pe strada Covaci, într-un spațiu aflat deja în amenajare.

Un alt exemplu este Caru cu Bere, cel mai cunoscut res­taurant din România, care nu a resimțit criza care a afectat consumul în ultimul an. Aici însă, 80% dintre clienți sunt străini. Localul a terminat anul trecut cu afaceri de 5,25 mil. euro fără TVA, având zilnic circa 2.000 de clienți.

„Cred că în centrul vechi este o problemă de per­cepție, mulți dintre proprietarii de restaurante având așteptări prea mari. Este normal ca după cinci ani de creș­teri galopante ritmul să se reducă. Zona se apropie de maturitate“, afirmă Cătălin Mahu, proprietarul lan­țului La Mama. El mai spune că businessul din cen­trul is­toric trebuie privit într-un context mai larg. Astfel, piața totală de restaurante continuă să scadă, iar populația nu are bani să consume. „În ultimii ani am reușit să ne adaptăm perioadei de criză, nu să o depășim. Este anormal să ne așteptăm să vedem un consum de zeci de sticle de șampanie pe seară. Asta este noua realitate.“

Situația este resimțită însă diferit de jucătorii din piață, factori precum mărimea localului sau puterea brandului jucând un rol cheie.

„A mai scăzut puțin traficul pe timpul verii pentru că tot mai multă lume pleacă la mare sau la munte în weekend. Pe iarnă nu s-a simțit însă acest trend. Este posibil ca situația să se resimtă diferit în funcție de cât de mare este localul. Noi reușim fără probleme să umplem cele 40 de locuri pe care le avem“, spune Dana Nica, una dintre proprietarele localului Simbio din zonă. La rândul său, Oprea Bebi, administratorul barului Bordello din centrul vechi, unul dintre cele mai cunoscute din zonă, spune că businessul său nu este afectat. Un rol important îl joacă și brandul. „Nu mai sunt creșterile de până acum pentru că zona ajunge la maturitate. Noi suntem însă în continuare pe plus.“

Acest articol a apărut în ediția tiparită a Ziarului Financiar din data de 08.07.2013

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Cristina Rosca