Finanțarea nu merge în Europa și semnele nu sunt bune. Europa depinde de creditul bancar mult mai mult decât SUA. În timp ce pe continent băncile asigură peste 70% din finanțarea companiilor, peste Ocean ponderea pieței de capital urcă la peste 60%. În SUA curățarea băncilor a avut loc (programul TARP) în largă măsură, în timp ce în Europa treburile lâncezesc. Nevoia de a respecta prevederile Basel III în materie de capital propriu și lichiditate nu ajută creditarea pe termen imediat.Estimări pun activele băncilor europene la circa 3,5 ori PIB-ul zonei euro, față de un raport de 1 la 1 în SUA sau 2 la 1 în Japonia și Canada. De aici și presiunea acută de dezintermediere (deleveraging), care ține cont și de posibile noi șocuri în economia globală (de pildă, când Fed-ul va termina injecțiile de lichiditate). În Europa, în zona euro, asistăm la o fragmentare a piețelor bancare, cu țări în care costul creditului este multiplu față de media din altele. Cele mai vitregite sunt IMM-urile, care sunt furnizoare de numeroase locuri de muncă.
Contextul general este reflectat de un mecanism de transmisie defect, de „capcana lichidității“, care conduce la încetinirea plăților, la creșterea arieratelor. Mecanismul de transmisie defect privește costul creditului ridicat și, mai ales, reticența în a acorda credite. De aici au rezultat încercări neconvenționale de stimulare a creditului comercial în Marea Britanie, Italia, Franța etc.
În România situația este mai complicată din cel puțin două motive:
- sectorul bancar este în proporție de 90% dominat de grupuri străine, care sunt în perioada de deleveraging și își reduc expunerea față de diverse piețe. Cuvinte frumoase cum pronunță șefi de bănci ce vizitează Bucureștiul nu pot oculta cifre care grăiesc singure –chiar dacă există diferențe între bănci;
- piața de capital autohtonă este mai firavă decât în alte țări din Europa Centrală și de Răsărit.
Ce se poate face în materie de finanțare în aceste circumstanțe având în vedere că fără atragere de resurse activitatea economică strănută serios (cu auto-finanțare nu își poate reveni o economie întreagă). Această întrebare merge dincolo de o eventuală nouă Inițiativă de la Viena și are în vedere perspectiva pe termen mai lung, întrucât problemele Europei nu se vor rezolva curând.
A. O cale ar fi dezvoltarea unei componente bancare autohtone care să nu aibă constrângeri impuse de instrucțiuni ale băncilor- mamă, deși un sector bancar „paralel“ ca atitudine de creditare (deci nu shadow banking sector) va fi foarte greu de realizat:
- capitalizarea mai bună a CEC Bank, inclusiv cu fonduri europene. Argumentul că aceasta ar însemna concurența neloială nu stă în picioare având în vedere conduita grupurilor străine (se scurg capital, lichidități din țară). În plus, are sens să stimulăm dezvoltarea operațiunilor orientate spre IMM-uri, agricultură, turism;
- EximBank să-și dezvolte operațiunile de finanțare industrială și comercială; și această bancă ar putea beneficia de recapitalizare prin fonduri europene;
- sprijinirea apariției unor bănci cu capital autohton;
- crearea unui fond de investiții (cu resurse europene), care să finanțeze start-up-uri, IMM-uri cu perspectivă bună. Un asemenea fond ar putea fi administrat de manageri cu expertiză, eventual „împrumutați“ de la BEI și/sau BERD. (Nota bene: ultima reuniune a Consiliului European a subliniat nevoia de a sprijini IMM-urile pentru crearea de locuri de muncă. România are un volum mare de fonduri europene neutilizate);
- creditul rural. Există inițiativă de formare a unui fond mutual al fermierilor; este bine să fie întărit prin bani publici (resurse europene). Creditul Rural ar trebui să finanțeze și dezvoltarea logisticii de adunare, depozitare și distribuire a recoltei, să îndemne fermierii spre asociere;
- încurajarea unor grupuri bancare din afara Europei să deschidă subsidiare în România (bănci din țările Golfului, din Asia);
- dacă există o propunere a BM de a acorda împrumuturi pentru restructurarea unor companii de stat este mai bine să fie utilizate în acest scop fonduri UE;
- BEI are linii speciale de finanțare pentru IMM-uri. Problema este că dacă aceste resurse sunt gestionate de bănci așa cum au făcut și până acum, nu se schimbă mare lucru. Asemenea resurse trebuie să fie administrate astfel încât să conducă la costuri mai mici pentru companii (puțin peste costul pentru BEI), adică să nu intre în logica neprietenoasă a funcționării băncilor în această perioadă;
- BCE lărgește gama de colaterale astfel ca bănci comerciale să folosească obligațiuni bazate pe împrumuturi acordate întreprinderilor (asset backed securities) pentru refinanțare ultra ieftină. Pentru țările ce nu sunt în zona euro este corect să fie imaginate facilități similare, mai ales dacă este vorba despre împrumuturi denominate în euro. Poate BEI să acorde facilități ca BCE? Este de explorat această posibilitate;
- acordarea de garanții de stat suplimentare.
Bănci locale mari au beneficiat de linii de finanțare speciale pentru IMM-uri de la BEI, BERD. Chestiunea majoră este dacă aceste linii de finanțare se materializează în acordarea de credite la costuri inferioare celor practicate acum de băncile respective și, totodată, dacă condițiile de acordare sunt diferite (mai puțin constrângătoare) pe fondul cerințelor impuse de băncile mamă. Dacă procentul de utilizare a acestor linii de finanțare este mare am putea spune că o sub-componentă „paralelă“ apare chiar la bănci străine ce operează în România. Dar poate exista o astfel de dualitate în cadrul aceleiași bănci?
B. În ceea ce privește piața de capital se poate avea în vedere:
- lămurirea statutului pieței Rasdaq;
- optimizarea desfășurării activității busiere din punct de vedere organizațional;
- realizarea contrapărții centrale, care ar diminua din riscuri; implicarea BNR ar fi de bun augur;
- continuarea listărilor unor companii de stat;
- încurajarea unor companii private să se listeze;
- redimensionarea unor taxe, care să încurajeze tranzacționarea;
- limitarea concurenței neloiale (inclusiv prin reglementarea forex)
- promovarea obligațiunilor ipotecare, covered bonds;
- lărgirea gamei de investiții permise pe piața locală de capital pentru fonduri de pensii private
C. Este nevoie de o mai bună prezentare a economiei românești, care să se materializeze în investiții directe în economia noastră. Investiții de portofoliu ce caută plasamente temporare, intrare și ieșire facile, sunt, adesea, o binefacere aparentă.
D. Atragerea de fonduri europene rămâne un călcâi al lui Ahile.
- este de lucrat serios la strategia pentru perioada 2014-2020;
- asigurarea finanțării fără sincope a proiectelor mari de infrastructură. Ar trebui să avem poate manageri de proiect „de import“, care să garanteze că banii sunt corect utilizați
E. În fine, există calea utilizării cu chibzuință a banilor, care intră în registrul mai larg al reformelor structurale, al administrării afacerilor în mod inteligent. Adică, cu bani mai puțini se poate realiza mai mult.
Dar miracole nu pot fi înfăptuite. Timpurile sunt foarte dificile.
Daniel Dăianu este prim-vicepreședintele Autorității de Supraveghere Financiară (ASF)
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 24.07.2013
0 comments :
Trimiteți un comentariu